*Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P118/99


Zaha Hadid - Capital Hill Residence, a private house in Barvikha Forest close to Moscow, Russia

Zaha Hadid - Capital Hill Residence, a private house in Barvikha Forest close to Moscow, Russia

tarife proiectare: click here →
FEES: $$$
euro_banknotes

falldraw

►→HOME

►→ Table of Content “united architects – legislaţie”
►→ Table of Content LEGISLAŢIE
►→* Table of Content all Sites:

    fire-rescue

     

    ►→vezi conţinut document, cu tabele,schiţe, în pdf; download:►→*”Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor” Indicativ P118/99

    ►→vezi(see)film:►→incendiu (fire)

    Acreditări:

    arh. Viorel Mihalache: Numărul înregistrării în Tabloul Naţional al Arhitecţilor (TNA): 5260
    arh. Daniela Şlincu (TNA): 3243
    dr. arh. Dragoş Ciolacu (TNA): 127
    arh. Dragoş Călugăreanu (TNA): 4249
    arh. Dorin Curelaru (TNA): 216

    ► Acestea sunt link-uri la fişiere de prezentare în animaţie (filmare simulată) a unor construcţii:
    Proiect tip 117
    Proiect tip 112
    Proiect tip 109
    Proiect tip 88
    Proiect tip 97
    Proiect tip 87
    Casă din panouri lemn, demontabilă
    Biserica Mânăstirii Horaiţa, Neamţ
    Bar la ţară cu locuinţă de serviciu

    ► Documentaţia completă (scrisă şi desenată, arhitectură, structură, instalaţii electrice, termice, sanitare) pentru oricare dintre modelele prezentate vă poate fi remisă la preţul de 1.500 RON pentru proiect de autorizare a construcţiei (doar arhitectura) sau 2.500 RON (arhitectură, structură, instalaţii) (PAC) şi 4.000 RON pentru proiectul tehnic (arhitectură, structură, instalaţii) (PTh, DDE). La aceste preţuri este inclusă adaptarea la teren şi mici modificări funcţie de necesităţile clientului.

    ►→Pentru proiecte de case de locuit executate după tema dumneavoastră sau după o temă propusă de noi preţul de proiectare este de 3.500 RON pentru proiectul de autorizare de construcţie (PAC) şi 6.500 RON pentru proiectul tehnic (PTh, DDE), indiferent de amplasamentul construcţiei;
    Pentru stabilirea soluţiei, vom deschide o pagină pe site-ul nostru de propuneri proiectare (publică sau privată – deci vizibilă doar pentru dumneavoastră) cu schiţe, planuri şi o filmare virtuală a casei) actualizate până la ajungerea la un acord comun ca aceasta:

    ► pentru detalii vezi: ►→tarife-proiectare

    Aceste informaţii vă sunt oferite de United Architects, deţinătorul acestui site.
    Oferim servicii de proiectare – arhitectură, structură, instalaţii – la orice nivel, cu profesionalism, promptitudine şi seriozitate.
    Preţurile practicate sunt rezonabile iar modul nostru de proiectare, asistenţă de şantier şi asistenţă tehnică vă poate aduce economii. De asemenea vă putem ajuta la obţinerea avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor necesare autorizaţiei de construire şi a acordului unic.

    Adresele de contact:
    arh.danmihalache @gmail.com; architects.co@gmail.com, la comentarii pe acest site interactiv sau tel. :

    0770/694.945; 0748/371.353; (arh. dan mihalache)

    0745/414.909 (arh. Daniela Şlincu: slincud@yahoo.com : arhitectură, urbanism, sistematizare)
    – 0722/694.564 (dr. arh. dragoş ciolacu – urbanism, sistematizare)
    – 0722/328.919 (arh. Dorin Curelaru)
    0741/602.408 (ing. mihai călugăreanu)
    – 0730/267.259 (ing. topo codru condurache)
    – 0745/208.605 (ing. topo dan vasiliu)
    – ing. cadastru dana frunza -ridicare topo, intabulare
    0745278975; 0723280269
    ing. cadastru elisei ioan, 0740199160-ridicare topo, intabulare
    topografii@yahoo.com
    – expertize tehnice, verificare proiecte: prof. dr. ing. liviu groll
    – studiii geo: ing. alexandru vosniuc
    – execuţie: ing. Mihai Zaharia: 0742/695.093; mihaizaharia123@gmail.com
    – materiale de construcţie: Donausieger SRL (0742/852.021)
    – asistenţa juridică: avocat constantin băcăuanu, tel. 0744/645.317
    ►→ Pentru mai multe detalii de contactare ►→ mergi la: ►→contact.

    OFERIM COMISION DE PROIECTARE
    funcţie de valoarea proiectului, indiferent de amplasament sau destinaţie

    Găsiţi multe alte informaţii legate de proiectare şi execuţie în construcţii, legislaţie sau de interes general, precum şi proiecte ale noastre pe alte pagini şi sub-pagini ale acestui site, care este completat şi actualizat periodic sau pe alte site-uri ale noastre pe care le puteţi accesa la categoria “my sites
    Colegilor arhitecţi şi ingineri care găsesc interesante informaţiile furnizate le dorim succes. Lăsaţi sugestii de completare sau contactaţi-ne pentru completarea listei ori trimiterea prin email a unor date suplimentare.
    Vă mulţumim pentru interesul manifestat.
    ► Pentru legi, regulamente, ordine, normative de proiectare pe care nu le găsiţi pe acest site click aici: ► LEGISLAŢIE

    the Bible

    the Bible

    MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI

    ORDIN nr. 27 /N/
    din 7.04.1999
    Având în vedere:
    Avizele
    Consiliului Tehnico Ştiinţific
    nr.222/10.03.98, nr. 91/04.09.98, şi nr. 92/04.09.1998,
    În temeiul H.G. nr. 456 /1994 republicată privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului,
    În conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului nr.591/1996,
    Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul
    ORDIN
    Art.1 Se aprobă reglementarea tehnică:

    “Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor” Indicativ P118/99.

    Art.2 Reglementarea tehnică de la art.1, se publică în Buletinul Construcţiilor şi în broşură de IPCTSA.
    Art.3 Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor.
    Art.4 La aceeaşi dată îşi încetează valabilitatea “Normele tehnice de proiectare şi realizarea construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului”, indicativ P11883.
    Art.5 Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
    MINISTRU
    NICOLAE NOICA
    MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI
    DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ
    NORMATIV DE SIGURANŢĂ LA FOC A CONSTRUCŢIILOR
    INDICATIV P 11899
    Elaborat de:
    INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE Şl TEHNICĂ DE CALCUL ÎN
    CONSTRUCŢII IPCT
    SA BUCUREŞTI
    DIRECTOR GENERAL: ing. Şerban STĂNESCU
    DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: dr.ing. Dan CĂPĂŢÂNĂ
    ŞEF DEPARTAMENT ARHITECTURĂ: arh. Bogdan DĂDÂRLAT
    RESPONSABIL DE LUCRARE: arh. Mihai STOICA
    AUTOR: dr. arh. loan VOICULESCU
    Coordonat de:
    M.L.P.AT. DIRECŢIA
    GENERALĂ TEHNICĂ
    DIRECTOR ing. Octavian MĂNOIU
    RESPONSABIL DE TEMĂ arh. Doroteia COCHECI
    NORMATIV DE SIGURANŢĂ LA FOC
    A CONSTRUCŢIILOR
    Indicativ: P 11899
    Înlocuieşte: P 11883
    PARTEA IA
    PREVEDERI COMUNE TUTUROR CONSTRUCŢIILOR
    CAP. 1. GENERALITĂŢI
    1.1. SCOPDOMENIU
    DE APLICARE
    Prezentul normativ stabileşte performanţele şi nivelele de performanţă admisibile privind “siguranţa la foc” a construcţiilor şi este destinat proiectanţilor, executanţilor, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici şi responsabililortehnici cu execuţia, proprietarilor sub orice titlu şi utilizatorilor construcţiilor, precum şi organelor administraţiei publice potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce la revin în conformitate cu Legea privind calitateaîn construcţii nr.10/1995.
    1.1.2. Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii la construcţii de orice fel şi instalaţiile utilitare aferente acestora denumite în continuare “construcţii” indiferent de forma de proprietate sau destinaţie. La lucrările de amenajări sau schimbări de destinaţie a construcţiilor existente, atunci când, în mod justificat, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului, se vor asigura prin proiect măsuri compensatorii de siguranţă la foc.
    1.1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ instalaţiile şi echipamentele tehnologice de producţie (sisteme, utilaje, agregate, dispozitive, etc.) inclusiv proiectele de montaj aferente acestora şi construcţiile destinate fabricării, manipulării şi depozitării explozibililor, instalaţiile tehnologice în aer liber, construcţiile nucleare, construcţiile subterane hidroenergetice şi ale metroului, etc. precum şi cele specifice organizării de şantier.
    1.1.4. Pentru construcţiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare, urmând a fi luate, de la caz la caz, numai măsuri de îmbunătăţire a siguranţei la foc posibil de realizat, fără afectarea caracterului monumentului.
    1.1.5. Pentru construcţii şi obiective ale structurilor de apărare
    Elaborat de:
    INSTITUTUL DE PROIECTARE CERCETARE Şl TEHNICĂ DE CALCUL
    ÎN CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
    Aprobat de:
    MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI
    cu ordinul nr. 27/N/ din 7.04.1999
    naţională, ordine publică şi siguranţă naţională nominalizate prin ordine ale conducătorilor structurilor respective, prevederile normativului nu sunt obligatorii. La acestea se asigură măsurile de siguranţă la foc stabilite de organele proprii de specialitate ale acestora, aprobate de conducătorii structurilor respective.
    1.1.6. Măsurile de siguranţă la foc ale construcţiilor trebuie să îndeplinească criteriile şi nivelele de performanţă prevăzute în normativ, stabilinduse de la caz la caz, echiparea şi dotarea necesară cu mijloace şi instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, precum şi componenţa şi dotarea serviciului de pompieri în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, tipul construcţiei, destinaţie şi mărime, riscuri şi pericole de incendiu, amplasare şi timpi operativi de intervenţie a serviciilor de pompieri, densitatea sarcinii termice, rezistenţa şi stabilitatea construcţiei în caz de incendiu, precum şi scenariile de siguranţă la foc.
    1.1.7. Pentru îndeplinirea criteriilor şi nivelurilor de performanţă prevăzute în normativ, se vor utiliza materiale şi elemente de construcţii şi instalaţii pentru care sunt efectuate determinări funcţionale şi de comportare la foc (clase de combustibilitate, rezistenţe lafoc, propagare flacără, etc).
    1.1.8. Prevederile prezentului normativ, tratează condiţiile şi nivelele de performanţă specifice siguranţei la foc a construcţiilor din categoria C de importanţă şi cu destinaţii curente (civile, de producţie şi/sau depozitare, mixte), proiectate şi realizate din materiale de construcţii tradiţionale (lemn, metal, beton, piatră, ceramică, sticlă). Pentru construcţiile din categoriile de importanţă A şi B se vor stabili şi asigura măsuri suplimentare de siguranţă la foc. Materialele şi elementele
    noi de construcţii şi instalaţii, produse în ţară sau importate se utilizează în conformitate cu prevederile agrementeiortehnice ale acestora, emise potrivit legii.
    1.2. TERMINOLOGIE, CLASIFICĂRI
    1.2.1 Acoperiş parte a construcţiei care o închide faţă de exterior, peste ultimul nivel construit. Poate fi tip terasă sau cu şarpantă.
    1.2.2. Arie (construită şi desfăşurată) suprafaţă orizontală a construcţiei, delimitată de elemente perimetrale. Aria construită (Ac) este delimitată de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali la nivelul soclului (planul de contact cu terenul), iar aria desfăşurată (Ad) a unei construcţii reprezintă suma ariilo r construite a tuturor nivelurilor acesteia, subterane şi supraterane, delimitate de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali ai fiecărui nivel.
    1.2.3. Atrium (patio, curte de lumină) incintă închisă din interiorul unei construcţii, delimitată pe una sau mai multe laturi de cel puţin patru niveluri ale construcţiei.
    Atriumurile pot fi acoperite sau neacoperite.
    1.2.4. Clapetă antifoc dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulatura de ventilare care străpunge un element de construcţie antifoc sau rezistent la foc (în poziţie normal deschisă şi prevăzută cu acţionare automată şi manualăîn caz de incendiu).
    1.2.5. Clădire înaltă construcţie civilă (publică) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28 m faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenţie a pompierilor pe cel puţin două laturi ale clădirii.
    Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.
    Nu sunt considerate clădiri înalte:
    • construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni;
    • clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale;
    • clădiri civile (publice) nominalizate în normativ.
    1.2.6. Clădire foarte înaltă construcţie civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosit este situată ia înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată conform art. 1.2.5.
    1.2.7. Clasa de combustibilitate caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în urma unorîncercărî standardizate.
    1.2.8. Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii Capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu.
    1.2.8.1. In funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi incombustibile C0 (CA1) sau combustibile. Materialele şi elementele de construcţie combustibile se clasifică în clasele de combustibilitate:
    • C1 (CA2a)practice neinflamabile;
    • C2 (CA2b) dificil inflamabile;
    • C3 (CA2c) mediu inflamabile;
    • C4 (CA2d) uşor inflamabile.
    Materialele din clasele C1 (CA2a) şi C2 (CA2b), sunt considerate greu combustibile.
    1.2.8.2. Materialele şi substanţele ce se depozitează, se clasifică şi în clase de periculozitate, simbolizate P1 la P5.
    1.2.9. Compartiment de incendiu construcţie independentă (instalaţie), precum şi construcţii comasate sau grupate amplasate la distanţele normate faţă de vecinătăţi sau volum construit compartimentat prin pereţi antifoc faţă de construcţiile (instalaţiile) adiacente.
    În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc conform normativului şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc.
    1.2.10 Comportare la foc totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un material, produs sau ansamblu, este supus acţiunilor unui incendiu standard.
    1.2.11. Condiţii de performanţă exprimarea performanţelor produsului prin criterii şi nivele de performanţă ale acestuia, corespunzătoare exigenţelor (pretenţiilor) de siguranţă la foc a utilizatorilor.
    1.2.12. Construcţii: obiecte construite supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) sau subterane, având următoarele destinaţii şi funcţiuni:
    • civile (publice) pentru locuit, administraţie, comerţ, sănătate, cultură, învăţământ, sport, turism, etc;
    • de producţie şi/sau depozitare pentru activităţi specifice de bază sau auxiliare, (hale, ateliere, depozite, etc);
    • mixte pentru diferite activităţi civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, ori civile (publice) şi de producţie şi/sau depozitare, înglobate în acelaşi volum construit.
    NOTĂ: Construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice se tratează, după caz, prin asimilare cu construcţiile civile sau de producţie ori depozitare, în funcţie de destinaţiile acestora.
    1.2.13. Construcţie (clădire) blindată construcţie închisă supraterană în care activitatea se desfăşoară numai la lumină artificială, având acoperiş şi pereţi de închidere perimetrală plini, în care se prevăd numai goluri psihologice şi uşi de acces. Încăperile blindate cu aria construită (Ac) mai mare de 700 m 2 sunt considerate construcţii blindate.
    1.2.14. Construcţie (clădire) deschisă construcţie descoperită sau acoperită tip “şopron”, deschisă perimetral pe minimum 2 laturi ori delimitată de elemente neetanşe (plasă, trafor, etc).
    1.2.15. Construcţie (clădire) închisă clădire acoperită şi închisă perimetral cu pereţi.
    1.2.16. Construcţie (clădire) monobloc construcţie închisă cu aria construită (Ac) de cel puţin 20.000 m 2 şi lăţimea mai mare de 72 m.
    1.2.17. Construcţie subterană construcţie realizată în întregime sub nivelul terenului înconjurător (natural sau amenajat).
    1.2.18. Construcţie clădire supraterană construcţie realizată peste cota terenului înconjurător (natural sau amenajat) şi care poate avea sau nu niveluri subterane.
    1.2.19. Cortină de siguranţă element mobil de protecţie antifoc, specific golurilor mari din pereţii de compartimentare împotriva incendiilor.
    1.2.20. Criterii de performanţă condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea unei cerinţe de performanţă.
    1.2.21. Degajament protejat spaţiu construit închis destinat circulaţiei utilizatorilor, alcătuit şi separat de restul construcţiei cu elemente de construcţie orizontale şi verticale incombustibile C0 (CA1) şi rezistente la foc conform normativului, astfel realizat şi echipat încât să nu fie inundat cu fum un timp determinat luat în considerare la stabilirea timpului (lungimii) de evacuare în caz de incendiu.
    1.2.22. Densitate sarcină termică potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere, etc, raportat la aria pardoselii luată în considerare (J/m 2 ).
    1.2.23. Demisol nivel construit al clădirii având pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu maximum jumătate din înălţimea liberă a acestuia şi prevăzut cu ferestre în pereţii de închidere perimetrală. Demisolul se consideră nivel suprateran al construcţiei.
    Atunci când pardoseala este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai mult de jumătate din înălţimea liberă, se consideră subsol şi se include în numărul de niveluri subterane ale construcţiei.
    1.2.24. Deschideri pentru evacuarea fumului (desfumare) goluri practicate în treimea superioară a închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei construcţii, astfel încât să permită evacuarea fumului produs în caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu).
    1.2.25. Grad de rezistenţă la foc capacitate globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.
    1.2.26. Incendiu process complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere.
    1.2.27. Inflamare generalizată (flashover)
    Trecerea bruscă la starea de combustie generalizată pe suprafaţa materialelor combustibile dintrun spaţiu închis.
    1.2.28. Încăperi cu aglomerări de persoane încăperi în care se pot afla simultan cel puţin 50 de persoane, fiecăreia din acestea revenindui o arie de pardoseală mai mică de 4 m 2 .
    1.2.29. Încăpere tampon încăpere (sas) de protecţie a golurilor din pereţi, astfel conformată, alcătuită şi realizată încât să corespundă prevederilor normativului, potrivit rolului pe care îl are în caz de incendiu.
    1.2.30. Învelitoareizolare hidrofugă a acoperişurilor (teraselor), cu roi de asigurare a etanşeităţii construcţiei faţă de intemperii.
    1.2.31. Limitarea propagării incendiilor ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii, care împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu sau în afara acestuia.
    1.2.32. Mansardă spaţiu funcţional amenajat în volumul podului construcţiei. Se include în numărul de niveluri supraterane.
    1.2.33. Nivel spaţiu construit suprateran sau subteran ai construcţiilor închise sau deschise, delimitate de planşee. Constituie nivel supanta a cărei arie este mai mare decât 40 % din cea a încăperii/spaţiului în care se află.
    1.2.34. Panouri de învelitoare elemente autoportante montate pe şarpante ale construcţiilor, cu rol de izolare hidrofugă şi după caz termică.
    1.2.35. Perete cortină închidere perimetrală a construcţiei, realizată cu structură proprie de rezistenţă (independentă de cea a construcţiei de care numai se ancorează), sau panouri de faţadă fixate de structura construcţiei (fără structură proprie).
    După caz, pot fi utilizate şi combinaţii ale celor două sisteme deînchidere perimetrală cu perete cortină.
    1.2.36. Perete sau planşeu antifoc (AF) element de construcţie vertical sau orizontal realizat d in materiale incombustibile C0 (CA1), având rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stability în funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă, conformat şi realizat potrivit prevederilor normativului.
    1.2.37. Perete sau planşeu rezistent la explozie (RE) element
    de construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale fără goluri interioare, incombustibile C0 (CA1), alcătuit şi dimensionat prin calcul astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective.
    Atunci când separă compartimente de incendiu, trebuie să îndeplinească şi condiţiile stabilite pentru elemente antifoc.
    1.2.38. Perete sau planşeu rezistent la foc (RF) element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale C0(CA1)cu rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de rolul de protecţie la foc pe care îl are.
    1.2.39. Perete sau planşeu etanş la foc (EF) element de construcţie vertical sau orizontal alcătuit d in materiale C0 (CA1) care asigură etanşeitatea stabilită prin normativ.
    1.2.40. Pereţi portanţi elemente de construcţie verticale portante ale construcţiei, caracterizate prin clasa de combustibilitate şi rezistenţă la foc, pentru stabilirea gradului de rezistenţă la foc al clădirii sau compartimentului de incendiu.
    1.2.41. Pereţi neportanţi (autoportanţi) idem pereţi portanţi, dar fără îndeplinirea unui rol structural.
    1.2.42. Performanţă la foc comportarea unui material, produs sau ansamblu supus unui incendiu, în raport cu utilizarea lui.
    1.2.43. Planşeu element de construcţie orizontal sau înclinat care delimitează niveluri ale construcţiei, luat în calcul pentru determinarea gradului de rezistenţă la foc.
    Planşeele parţiale (supante), care ocupă mai mult de 40% din aria încăperii în care sunt dispuse, se iau în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc.
    1.2.44. Potenţial calorificvezi sarcina termică.
    1.2.45. Platformă element de construcţie orizontal cu goluri neprotejate în procent de minimum 30% din arie, (inclusiv tip “grătar ), fără loc permanent de activitate şi destinat vizitării periodice (max. 8ori/schimb). Platformele nu se iau în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de niveluri.
    1.2.46. Risc de incendiu probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin riscuri de incendiu, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi de depozitare se exprimă prin “categorii de pericol de incendiu”.
    1.2.47. Rezistenţă la foc (RF) aptitudinea unor părţi sau elemente de construcţie de a-şi păstra, Într-un timp determinat, capacitatea portantă, izolarea termică şi etanşeitatea, stabilite prin încercări standardizate.
    1.2.48. Sală aglomerată ( categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafaţa cei revine unei persoane este mai mică de 4m 2 şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci, etc). Când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.
    1.2.49. Sarcină termică suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor d in spaţiul considerat.
    1.2.50. Şarpantă ansamblul structural al acoperişului unei construcţii, pe care se dispune suportul învelitorii sau panourile de învelitoare.
    1.2.51. Scară de evacuare circulaţie verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensionată şi protejată pentru a asigura condiţii de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu.
    1.2.52. Scară cu trepte balansate scară la care forma în plan a unor trepte este diferită de celelalte, pe înălţimea uneia sau mai multor rampe, ori aîntregii scări.
    1.2.53. Scenarii de siguranţă la foc combinaţii de valori şi relaţii între condiţiile şi performanţele la foc asigurate, în scopul realizării siguranţei utilizatorilor.
    1.2.54. Scena amenajată spaţiu de joc aferent sălii, cu aria minimă de 150 m 2 (inclusive buzunarele şi depozitele acesteia), prevăzut cu turn de scenă cu sau fără trape în pardoseală şi echipată cu dispozitive de manevrare a decorurilor.
    1.2.55. Sistem de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi sistem
    constituit din dispozitive de evacuare a fumului şi a gazelorfierbinţi şi ecrane verticale coborâte sub acoperiş sau tavan în scopul limităr ii sau propagării incendiilor în construcţiile închise cu arii libere mari (fără pereţi despărţitori).
    1.2.56. Supanta planşeu intermediar plin, deschis pe una sau mai multe laturi faţă de încăperea în care este dispus. Se ia în considerare conform prevederilor normativului.
    1.2.57. Tambur deschis protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţii antifoc, rezistenţi la foc sau la explozie.
    1.2.58. Uşi de evacuare elemente mobile de închidere a golurilor de circulaţie şi evacuare din pereţii care delimitează diferite spaţii construite.
    1.2.59. Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie şi evacuare din pereţii cu rol de limitare a propagării incendiilor, alcătuite şi echipate conform normativului.
    1.2.60. Utilizatori persoane, animale sau obiecte care folosesc sau exploatează construcţia.
    1.2.61. Volet dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulaturi (ghene) de evacuare a fumului, normal închis sau deschis în poziţie de aşteptare prevăzut cu acţionare automată şi manualăîn cazde incendiu.
    CAP. 2. CONDIŢII GENERALE DE PERFORMANŢĂ A CONSTRUCŢIILOR
    2.1. RISC DE INCENDIU Şl GRAD DE REZISTENŢĂ
    Risc de incendiu
    2.1.1. La clădiri civile (publice) riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitatea sarcinii termice (q) stabilită prin caicul şi de destinaţia respectivă,
    2.1.2. în funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice), poate fi:
    • mare: qi=peste840MJ/m 2
    • mijlociu: q =420840
    M J/m 2
    • mic: qj=sub420 MJ/m 2
    2.1.3. În funcţie de destinaţie (funcţiune), unele spaţii şi încăperi din clădirile civile (publice), se încadrează în următoarele riscuri de incendiu:
    • mare: în care se utilizează, sau depozitează materiale sau substanţe comb u stib ile ( arhive, biblioteci, muitipiicare, parcaje autoturisme, etc.
    • mijlociu:în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu preparări calde, etc);
    • mic: celelalte încăperi şi spaţii.
    În încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici. Pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire, riscul de incendiu considerat va fi cei mai mare care reprezintă minimum 30% din volumul acestora.
    2.1.4. La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de inc e nd iu are în vedere natura activităţilor desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţele utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, şi densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de incendiu este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă:
    • categoriile A(BE3a) şi B(BE3b): posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică (riscfoarte mare de incendiu);
    • categoria C (BE2): posibilităţi de incendiu / ardere (risc mare de incendiu);
    • categoria D (BE1a): existenţa focului deschis sub orice formă,în absenţa substanţelor combustibile (risc mediu de incendiu);
    • categoria E(BE1b): existenţa unor materiale sau substanţe incombustibileîn stare rece sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc micde incendiu).
    2.1.5. Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi / sau depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, conform tabelului 2.1.5., în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizicochimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate inclusive utilajele, rafturile, paletele, ambalajele, etc.
    Tabel 2.1.5
    CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU
    Categoria de pericol de incendiu
    Caracteristicile substanţelor şi materialelor ce determină încadrarea
    Precizări
    0 1 2
    A
    (BE3a)
    Substanţe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în urma contactului cu oxigenul din aer, cu apa sau cu alte substanţe ori materiale.
    Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor până la 28°C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie până la 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive
    B
    (BE3b)
    Lichide cu temperatura de inflamibilitate a vaporilor cuprinsă între 28100
    °C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive.
    Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în stare de suspensie în
    cantităţi ce pot forma cu aerul amestecuri explozive.
    Nu determină încadrarea în categoriile A şi B
    (BE3a şi BE3b) de pericol de incendiu:
    • folosirea substanţelor solide, lichide sau gazoase drept combustibili pentru ardere;
    • scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf, stabilite conform pct. 2.1.7. care sunt în cantităţi ce nu pot forma cu aerul amestecuri explozive.
    În asemenea situaţii încadrarea se face în categoria C, D sau E (BE2, BE1a sau BE1b), în funcţie de densitatea sarcinii termice şi pericolul de incendiu în ansamblu.
    C
    (BE2)
    Substanţe şi materiale combustibile solide.
    Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 100°C.
    Nu determină încadrarea în categoria C (BE2) de pericol, oricare din următoarele situaţii:
    • folosirea substanţelor solide lichide sau gazoase drept combustibili pentru ardere;
    • utilizarea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste100°C
    la comenzi hidraulice, răcire, ungere, filtre şi tratamente termice, în cantităţi de max. 2m 3 , cu condiţia luării unor măsuri locale pentru limitarea propagării incendiului;
    • folosirea echipamentului electric, care conţine până la 60 Kg ulei pe unitatea de echipament, precum şi a fluxurilor de cabluri cu mai puţin de 3,5 Kg material combustibil / ml pe flux;
    • materialele şi substanţele combustibile din spaţiul respectiv, inclusiv cele din utilaje care nu se încadrează la aliniatul 2 sau cele utilizate la transportul ori depozitarea materialelor combustibile, a unor ambalaje, palete sau rafturi combustibile, dacă nu depăşesc în totalitate 105 MJ/m 2
    In situaţiile de mai sus, încadrarea se face în funcţie de pericolul de incendiu în ansamblu, în categoria D sau E de pericol de incendiu (BE1a sau BE1b).
    D
    (BE1a)
    Substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau incandescente, cu degajări de căldură radiantă, flăcări sau scântei.
    Substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de combustibil.
    E
    (BE1b)
    Substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau materiale combustibile în stare de umiditate înaintată (peste 80%), astfel încât posibilitatea aprinderii lor este exclusă.
    2.1.6. Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi precum şi independent pentru fiecare compartiment de incendiu în parte şi construcţie, menţionândse obligatoriu în documentaţia tehnicoeconomică.
    Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată ex is tent ă
    î nt r o încăpere ( s p aţ iu ) , compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu următoarele excepţii:
    • categoriile A şi B (BE3a şi BE3b) de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic de 5% din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv;
    • categoriile C şi D (BE2 şi BE1 a) de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% d i n volumul încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m 2 .
    În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu pericol de explozie şi a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau al compartimentului respectiv.
    În cazul existenţei mai multorcategorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în puncte distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor aferente şi respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C şi D (BE2 şi BE1a) de pericol de incendiu însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre spaţiile respective, este mai mică de 40 m (măsurată pe orizontală).
    Pentru compartimente de ince nd iu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei.
    2.1.7. Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziei se ţine seama de scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentalede avarie stabilite prin proiect la instalaţiile de utilităţi aferente.
    Grade de rezistenţă la foc
    2.1.8. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcţiei (compartimentului de incendiu) astfel încât întreaga construcţie sau compartiment să poată fi încadrat întrun anumit grad de rezistenţă la foc, sunt precizate în tabelul 2.1.9.
    Tabelul 2.1.9.
    CONDIŢII MINIME PENTRU ÎNCADRAREA
    CONSTRUCŢIILOR ÎN GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC (vezi pdf)

    NOTĂ:
    *În clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840 MJ/m 2 , (cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte şi cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure, şi cu echipament de importanţă deosebită), se pot aplica valorile rezistenţelor la foc din paranteze.
    2.1.9. Toate elementele principale ale construcţiei, funcţie de rolul acestora, trebuie să îndeplinească co nd iţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru încadrarea în gradul respectiv de rezistenţă la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcţiei.
    Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă ia foc) precizate în tabelul 2.1.9.
    2.1.10. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia tehnicoeconomică.
    2.1.11. La stabilirea gradului de rezistenţă la foc, respectiv a stabilităţii la foc a construcţiei, nu se iau în considerare următoarele:
    2.1.11.1. Şarpanta şi suportul învelitorii construcţiilor de gradul II sau III, cu pod, dacă planşeul spre pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului, iar golurile acestuia sunt protejate prin elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute. La clădirile înalte şi foarte înalte acoperişurile cu pod vor fi realizate integral din materiale C0(CA1).
    2.1.11.2. Învelitoarea acoperişurilor de orice fel, inciu siv termoizolaţia şi hidroizolaţia montate asupra unui suport C0 (CA1) continuu, rezistent la foc conform condiţiilor din tabelul 2.1.9. (în afară de tablă).
    2.1.11.3. Luminatoarele şi cupolele (incombustibile sau combustibile) a căror arie însumată (în proiecţie orizontală) nu depăşeşte 25% din aria spaţiului închis în care sunt dispuse şi cele ale atriumurilor, indiferent de arie, realizate cu structură C0 (CA1) şi vitrări din materiale C0…C2(CA1, la CA2b).
    2.1.11.4. Pardoselile şi tâmplăria (uşi, ferestre, obloane), inclusiv fâşiile fixe pentru iluminatul natural executate din materiale C2C3
    (CA2b şi CA2c), în suprafaţă de maximum 10% din aria peretelui exterior şi astfel dispuse şi întrerupte încât să nu favorizeze propagarea incendiului de la un nivel la altul şi în lungul clădirii.
    2.1.11.5. Pereţii interiori despărţitori neportanţi sau panourile fără rol de limitare a propagării incendiilor incombustibile sau din materiale combustibile cu geam ori cu plasă de sârmă, dacă înălţimea însumată a panourilor pline combustibile este de cel mult 1,20m precum şi alte categorii de pereţi despărţitori combustibili a căror folosire este admisă conform prezentului normativ.
    2.1.11.6. Finisajele interioare, precum şi plafoanele suspendate şi pardoselile tip estradă din construcţii care îndeplinesc condiţiile de combustibilitate prevăzute pentru planşee, sau când utilizarea lor este admisă conform prezentului normativ.
    2.1.11.7. Platformele metalice şi elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistenţă a construcţiei.
    2.1.11.8. Elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, serelor, verandelor, pridvoarelor, etc.
    2.1.12. În construcţiile în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 420MJ/m 2 şi materialele combustibile sunt astfel distribuite încât să nu pericliteze stabilitatea construcţiei prin încălzirea locală a unor elemente de construcţie în timpul incendiului, se admite utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate şi reducerea corespunzătoare a rezistenţei la foc a stâlpilor, pereţilor şi planşeelor până la minimm 15 minute, considerânduse că structura îndeplineşte condiţiile pentru gradul II rezistenţă la foc. în aceleaşi condiţii se pot reduce şi rezistenţele la focale stâlpilor, pereţilorşiplanşeelorrealizate din alte materiale.
    La clădiri înalte, foarte înalte şi la săli aglomerate, precum şi la cele de producţie şi/sau depozitare vor fi respectate şi prevederile specifice.
    2.1.13. Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate pot fi utilizate, în condiţiile normativului în general la:
    • compartimente şi spaţii echipate cu instalaţii automate de stingere cu apă care asigură răcirea elementelor pe timpul normat;
    • construcţii supraterane cu maximum 15,00m înălţime.
    2.1.14. La utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate, se vor avea în vedere rolul elementului în asigurarea stabilităţii construcţiei, categoria de importanţă a construcţiei, numărul de persoane şi valoarea bunurilor adăpostite, precum şi urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei datorită acţiunii focului.
    2.2. AMPLASAREA CONSTRUCŢIILOR Şl CONFORMAREA LOR LA FOC.
    Amplasarea
    2.2.1. Construcţiile supraterane civile (publice) de producţie şi/sau depozitare, de regulă, se amplasează comasate sau grupate la distanţe nenormate între ele, în limitele unor compartimente de incendiu specifice, cu arii maxime admise în funcţie de destinaţie, gradul de rezistenţă la foc cel mai dezavantajos, riscul de incendiu şi numărul de niveluri cel mai mare, (luând în calcul suma ariilor construite efective).
    2.2.2. Construcţiile independente şi grupările sau comasările de construcţii constituite conform art.2.2.1., se amplasează astfel încât să nu permită propagarea incendiilor o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate, respectânduse distanţele minime de siguranţă din tabelul 2.2.2. ori compartimentânduse prin pereţi rezistenţi la foc alcătuiţi corespunzător densităţii sarcinii termice celei mai mari, potrivit normativului.
    Tabel 2.2.2.
    Distanţe de siguranţa (vezi pdf)
    NOTĂ: 1. Pentru construcţiile de producţie sau depozitare din categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, distanţele de siguranţă faţă de clădiri cu alte riscuri sau categorii de pericol de incendiu, se majorează cu 50%, fără a fi mai mici de 15,00m.
    2. În cazuri justificate tehnic, în cadrul limitei de proprietate, investitorii pot stabili distanţe mai mici pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective, dacă adoptă măsuri de protecţie compensatorii, stabilite prin proiect şi scenarii de siguranţă la foc.
    2.2.3. Construcţiile cu destinaţii sau funcţiuni diferite, grupate sau comasate în cadrul unui compartiment de incendiu, se separă între ele cu pereţi şi planşee corespunzătoare destinaţiilor, riscurilor şi categoriilor de incendiu, precum şi densităţii sarcinii termice, conform prevederilor normativului, iar între compartimentele de incendiu, dacă nu sunt asigurate distanţele de siguranţă, se prevăd elemente despărţitoare verticale antifoc sau rezistente la foc (pereţi)
    din materiale C0 (CA1), rezistente la foc corespunzător densităţii sarcinii termice, dar minimum 3 ore şi după caz, rezistente la explozie.
    În clădiri înalte şi foarte înalte se pot realiza compartimente de incendiu conform prevederilor specifice acestora.
    Conformare la foc
    2.2.4. Construcţiile în ansamblu şi elementele de construcţii ale acestora vor fi astfel alcătuite şi conformate încât să nu favorizeze propagarea focului şi a fumului.
    2.2.5. Pe cât posibil, activităţile cu riscuri mari de incendiu se dispun în zone distincte ale construcţiei, iar cele cu pericol de explozie la ultimul nivel. Atunci când această dispunere nu este posibilă tehnic sau funcţional se iau măsurile de protecţie şi compartimentare necesare, conform prevederilor normativului.
    2.2.6. Prin dispunerea funcţiunilor în construcţie şi asigurarea măsurilor de protecţie corespunzătoare, se va urmări eliminarea posibilităţilor de propagare uşoară a fumului şi a focului în afara compartimentelorîn care sa produs incendiul, precum şi protejarea acestora faţă de acţiunea unui incendiu din vecinătatea lor.
    2.2.7. Funcţiunile diferite dintro construcţie, de regulă, se separă cu elemente de construcţii verticale şi orizontale rezistente la foc, astfel alcătuite şi dimensionate încât să nu pună în pericol viaţa utilizatorilor un timp determinat.
    2.2.8. Construcţiile cu funcţiuni mixte (civile, de producţie şi/sau depozitare), vor avea dispuse funcţiunile periculoase, în zone distincte şi prevăzute elemente de separare corespunzătoare riscurilor şi categoriilor de incendiu, precum şi densităţii sarcinii termice a acestora, prin pereţi şi planşee rezistente la foc, ale căror goluri funcţional necesare vor fi protejate corespunzător prevederilor normativului.
    2.2.9. Pentru limitarea propagării fumului şi focului în construcţii, se realizează compartimente de incendiu, iar în interiorul acestor compartimente se recomandă prevederea elementelor de separare rezistente la foc.
    2.2.10. Ariile construite admise pentru compartimente de incendiu ale construcţiilor civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, sunt precizate diferenţiat în normativ, corespunzător gradului de rezistenţă ia foc şi destinaţiei construcţiei respective.
    2.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    Dispoziţii generale
    2.3.1. Construcţiile şi elementele de construcţii, în general se alcătuiesc şi realizează astfel încât să nu favorizeze apariţia şi propagarea incendiilor.
    2.3.2. Elementele de construcţie combustibile se recomandă să nu aibă goluri interioare iar eventualele goluri interioare ale acestora vor fi întrerupte, de regulă, la cel mult 3,00 m pe verticală şi 6,00 m pe orizontală. întreruperile se pot executa din acelaşi material ca şi elementul.
    Golurile din elementele combustibile verticale nu trebuie să comunice cu cele din elementele combustibile orizontale.
    Întreruperea continuităţii golurilor orizontale se realizează obligatoriu în dreptul pereţilor despărţitori iar a celor verticale în dreptul planşeelor.
    Întreruperea continuităţii golurilor interioare este obligatorie şi la placările combustibile ale pereţilor şi tavanelor, dar nu se referă la canalele de ventilare, la spaţiul de deasupra tavanelor suspendate cu rol de ventilare precum şi la spaţiile din podul clădirilor.
    2.3.3. Co ntinu itatea co mp o nentelo r combu stib ile ale acoperişurilor fără pod, trebuie să se întrerupă cel puţin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice ale construcţiilor, prin intercalarea unor elemente CO (CA1), de minimum 1,00 m lăţime, sau alte sisteme acceptate care să asigure limitarea transmiterii arderii.
    Plafoane suspendate
    2.3.4. Plafoanele suspendate combustibile trebuie să aibe continuitatea întreruptă, cel puţin la limita pereţilor încăperii şi în dreptul rosturilor de tasaredilatare ale construcţiei. întreruperile se realizează prin fâşii incombustibile sau spaţii libere în planul plafonului, de minimum 0,60 m.
    2.3.5. La plafoanele combustibile sau incombustibile suspendate de planşee, de regulă, continuitatea golului dintre tavan şi planşeu se întrerupe, prin diafragme din materiale CO la C2 (CA1 la CA2b), sau în cazuri justificate tehnic, prin perdele de drencere, dispuse la maximum 25 m pe două direcţii perpendiculare.
    Sunt exceptate plafoanele suspendate care nu sunt pline (te tip perforat, lamelar, fagure, grătar sau altele similare).
    Galerii, canale
    2.3.6. Montarea în aceeaşi galerie, canal sau estacadă a unor conducte ori sisteme de transport pentru lichide sau gaze, al căror amestec poate produce explozie sau incendiu, nu este admisă.
    2.3.7. Galeriile, canalele şi estacadele destinate transportării substanţelor combustibile, cele care trec pe deasupra construcţiilor, precum şi cele care constituie căi de evacuare a persoanelor, vor fi executate din materiale CO (CA1).
    2.3.8. Galeriile şi canalele închise, prin care se transportă materialele combustibile sau conţin materiale ori elemente combustibile, vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a fumului şi, după caz, agazelorfierbinţi.
    2.3.9. La trecerea canalelor, conductelor sau cablurilor prin pereţi şi planşee antifoc sau rezistente la foc, se vor lua măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente lafoc, potrivitprevederilornormativului.
    2.3.10. La intrarea în construcţii a galeriilor, estacadelor şi a canalelor de orice fel, se vor lua măsuri de protecţie a golurilor în funcţie de natura materialelor din care sunt executate, precum şi a celor transportate, de destinaţia spaţiilor spre care acced şi de rolul de protecţie la foc al peretelui traversat.
    Atunci când normativul nu impune măsuri de protecţie speciale vor fi prevăzute uşi pline, iar în cazuri justificate în care condiţiile tehnice sau funcţionale nu permit montarea acestora, golurile se pot proteja cu perdele de drencere.
    Fac excepţie estacadele, galeriile şi canalele deschise realizate din elemente CO (CA1), prin care se transportă materiale incombustibile, la care protejarea golurilor este obligatory numai când traversează pereţi antifoc.
    2.3.11. În construcţiile de gradul I. . . I I I de rezistenţă la foc, de regulă, pereţii tuturor ghenelor verticale pentru conducte trebuie să fie CO (CA1), rezistenţi la foc minimum 15 minute, cu excepţia cazurilor menţionate în normativ, în care sunt necesare rezistenţe mai mari.
    Trapele şi uşile de vizitare practicate în pereţii ghenelor verticale pentru conducte, trebuie să fie realizate din materiale CO (CA1) sau, după caz, C1 sau C2 (CA2a, CA2b).
    2.3.12. Ghenele verticale pentru conducte şi cabluri, la trecerea lor prin planşee vor avea închise spaţiile dintre conducte sau cabluri, cu elemente CO (CA1), rezistente la foc minimum 30 de minute, în toate cazurile în care pereţii şi trapele sau uşile lor de vizitare nu sunt rezistente la foc minimum 30 de minute.
    La trecerea prin pereţii de compartimentare antifoc, ghenele orizontale se închid în jurul conductelor şi a cablurilor, cu materiale CO (CA1) cu rezistenţă la foc echivalentă cu cea a elementului străpuns.
    Elementele şi materialele de construcţie utilizate pentru protecţia, închiderea sau mascarea instalaţiilor şi a echipamentelor, trebuie să fie cei puţin C2 (CA2b), recomandânduse CO sau C1 (CA1sauCA2a).
    Coşuri, tuburi
    2.3.13. Coşurile de fum (sau de ventilare) şi sobele, se alcătuiesc, execută şi izolează faţă de elementele combustibile ale construcţiei conform reglementărilor tehnice în acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii datorită transmiterii căldurii sau a scăpărilor de gaze fierbinţi, flăcări, scântei, etc.
    2.3.14. Hotele de captare a degajărilor de căldură ale unor echipamente, dispozitive, aparate, etc. şi tubulatura acestora, de regulă, vor fi realizate din materiale CO (CA1) şi izolate faţă de elementele şi materialele combustibile alăturate. în cazuri justificate funcţional, acestea pot fi C1 sau C2 (CA2a sau CA2b).
    2.3.15. Elementele de construcţie care separă de restul construcţiei camerele şi crematoriile pentru gunoi, vor fi realizate din materiale CO (CA1) rezistente la foc minimum 1 oră şi uşi rezistente la foc minimum de 30 de minute. Camerele şi crematoriile vor avea asigurată evacuarea fumului în exterior prin tiraj natural organizat, minimum 1 % din arie, sau prin sistem mecanic.
    2.3.16. Tuburile pentru gunoi vorfi realizate din materiale CO (CA1), iar accesul din construcţie la acestea se asigură, de regulă, prin exterior (logii, balcoane), sau prin încăpere tampon separată de restul construcţiei şi de casa scării prin pereţii CO (CA1), rezistenţi la foc minimum 1 oră şi uşi pline cu autoînchidere, cu excepţiile precizate în normativ.
    Ascensoare
    2.3.17. Puţurile ascensoarelor şi în general ale sistemelor de transport pe verticală, inclusive încăperile pentru maşinile aferente acestora, se separă de restul construcţiei prin elemente CO (CA1) cu rezistenţa la foc corespunzătoare riscului (categoriei de pericol) de incendiu, tipului de clădire şi destinaţiei, dar nu mai puţin de 1 oră pentru pereţi şi planşee.
    Puţurile ascensoarelor de intervenţie în caz de incendiu, vor corespunde prevederilor specifice acestora.
    2.3.18. În casele de scări de evacuare nu este admisă amplasarea ascensoarelor pentru materiale, precum şi a oricărui sistem de transportde materiale pe verticală.
    2.3.19. Pentru ascensoarele de persoane înglobate în case de scări sau amplasate în atriumuri ori dispuse în exteriorul construcţiilor, precum şi cele pentru acces la platforme, galerii sau pasarele deschise, nu este obligatorie separarea de restul construcţiei prin elemente rezistente la foc, conform prevederilor art.2.3.17.
    Finisaje
    2.3.20. Finisajul pe căile de evacuare a persoanelor trebuie să fie, de regulă, CO (CA1). Se admit prdoseli din lemn şi mochete de maximum 2 cm grosime, precum şi finisajele din folii de max. 0,5 cm grosime, care vor fi lipite pe suport CO (CA1), cu excepţiile prevăzute în normativ.
    2.3.21. La placarea cu materiale combustibile a pereţilor CO (CA1), rezistenţi la foc, se vor lua măsurile corespunzătoare de protecţie, cum sunt: tratare cu substanţe ignifuge, întreruperi locale ale continuităţii materialelor combustibile, prevederea instalaţiilor automate de stingere, etc, conform prevederilor reglementărilor tehnice.
    2.3.22. Finisajele şi tratamentele termice sau fonice combustibile montate pe pereţi CO (CA1) rezistenţi ia foc, nu vor crea goluri cu adâncimea mai mare de 20 cm faţă de aceştia.
    2.3.23. Plafoanele false, placările, tratamentele termice şi fonice, pardoselile înalte, precum şi finisajele combustibile vor fi montate sau protejate faţă de aparate electrice, corpuri de iluminat şi în general de orice sursă de încălzire, astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
    Pereţi cortină
    2.3.24. Pereţii cortină utilizaţi la închiderile perimetrale ale construcţiilor, de regulă, se realizează din materiale şi elemente de construcţie CO la C2 (CA1 la CA2b), asigurând rezistenţa la foc corespunzătoare condiţiilor de încadrare în gradul de rezistenţă la focal construcţiei.
    2.3.25. Pereţii cortină vorfi astfel proiectaţi, alcătuiţi şi realizaţi încât să întârzie propagarea incendiilor de la un nivel la altul, atât prin exteriorul construcţiei (pefaţadă), cât şi prin interiorul construcţiei.
    2.3.26. Pentru întârzierea propagării incendiilor prin exteriorul construcţiei (pe faţadă) vitrările pereţilor cortină se separă pe verticală prin zone pline cu înălţimea de cei puţin 1,20 m, etanşe la foc minimum 30 minute.
    2.3.27. În dreptul planşeelor de rezistenţă ale construcţiei şi pe toată grosimea acestora, spaţiul liber dintre peretele cortină şi planşeu se etanşează cu materiale CO (CA1), asigurânduse minimum 30 de minute etanşeitate la fock astfel încât să se întârzie propagarea incendiilor prin interior. în toate situaţiile, pentru o mai bună comportare la foc se pot aplica şi vopselele termospumante.
    2.3.28. Pentru întârzierea propagării fumului şi a focului, la pereţii cortină care nu au parapete piine CO (CA1) rezistente la foc minimum 30 de minute, sub planşeele de rezistenţă ale construcţiei se dispun ecrane continue de cel puţin 0,50 m înălţime din materiale C0 (CA1),etanşe la foc minimum 30 minute. Atunci când plafoanele false sunt dispuse la limita inferioară a ecranelor, în plafoane se vor asigura spaţii libere (traforuri) prin care fumul să pătrundă în spatele ecranului. Ecranele pot fi înlocuite cu instalaţie automată tip drencer care să asigure perdea de protecţie.
    2.3.29. Pereţii cortină se ancorează cu elemente din oţel de structura de rezistenţă a construcţiei pe care o închide perimetral.
    2.3.30. Materialele termoizolante utilizate la pereţii cortină vor fi C0…C2(CA1…CA2b).
    Casa scării
    2.3.31. Pereţii caselor de scări închise din construcţiile de gradul L.lllderezistenţălafoc, de regulă,trebuiesăfieC0(CA1), rezistenţi la foc minimum 2 ore şi 30 minute şi după caz, rezistenţi la explozie, iar în clădirile de gradul IV şi respectiv V de rezistenţă la foc, ei pot fi C1 (CA2a) sau C2(CA2b), cu rezistenţă la foc de minimum 30 minute şi respectiv 15 minute. Fac excepţie situaţiile prevăzute în normativ.
    Grosimea de perete din spatele nişelor sau şliţurilor prevăzute în pereţii caselor de scări, trebuie să asigure rezistenţă la foc de minimum 45 minute pentru construcţiile de gradul I…III şi respectiv 15 minute la cele de gradul IV.. .V de rezistenţă la foc.
    2.3.32. Planşeele clădirilor din gradul I. . . I II de rezistenţă la foc care separă casele de scări şi căile lor de ieşire spre exteriorfaţă de restul construcţiei, trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistenţă la foc de cel puţin 1 oră. La clădirile de gradul IV-V se vor respecta condiţiile de încadrare în gradul de rezistenţă la foc.
    2.3.33. Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare închise sau deschise trebuie să fie C0 (CA1), cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră în clădirile de gradul I. .. III şi cel puţin din clasa C2 (CA2b) şi rezistenţă la foc 45 minute în construcţii de gradul IV, respectiv 15 minute în construcţii de gradul V de rezistenţă la foc. Fac excepţiie situaţiile precizate în normativ.
    2.3.34. Elementele de protecţie a golurilor de acces la casele de scări de evacuare, vor îndeplini condiţiile prevăzute în normativ.
    Atrium
    2.3.35. Prevederile normativului se referă la atriumurile închise, acoperite cu lăţimea de cel puţin 7 H (în care H este cea mai mică înălţime a atriumului, dar minimum patru niveluri ale construcţiei).
    2.3.36. Realizarea unor atriumuri care nu îndeplinesc condiţiile minime de dimensionare precizate, este admisă numai dacă se iau măsuri corespunzătoare de protecţie care să împiedice transmiterea focului de la un nivel la altul, prin efectul de coş (protecţia golurilor cu elemente rezistente la foc, copertine, balcoane, perdele de apă, etc, după caz).
    2.3.37. Pentru închiderile perimetrale ale atriumurilor, de regulă, se utilizează materiale şi elemente de construcţie CO (CA1), rezistente la foc minimum 15 minute cu excepţia unor materiale aferente vitrărilor (garnituri, chituri, masticuri, etc.) care pot fi din clasa de combustibilitate C1 sau C2 (CA2a sau CA2b).
    2.3.38. Atunci când atriumurile se închid perimetral cu panouri vitrate faţă de restul construcţiei, aceste închideri se realizează astfel încât să nu favorizeze propagarea incendiilor de la un nivel la altul. Vitrările se separă pe verticală prin zone pline cu înălţimea de cel puţin 1,20 m, etanşe la foc minimum 1 oră.
    Zonele pline dintre vitrări, pot fi înlocuite pe planşee orizontale continue (copertine), CO (CA1), rezistente la foc minimum 1 oră, şi lăţimea de cel puţin 1,20 m măsurată pe orizontală.
    2.3.39. Circulaţiile comune orizontale care sunt deschise spre atrium, se prevăd la limita lor spre atrium (sub planşee) cu ecrane continue din materiale CO (CA1), etanşe la foc minimum 1 oră, cu înălţimea de cel puţin 0,50 m, realizate similar prevederilor art. 2.3.28., fără a fi admisă înlocuirea lor cu instalaţie automată tip sprinklersau drencer.
    2.3.40. Dacă din considerente funcţionale se prevăd pereţi pentru separarea atriumurilor de restul construcţiei, aceştia trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice, dar minimum 1 oră. Vitrările acestora nu vor depăşi 30% din suprafaţa peretelui şi vor fi C0 (CA1), rezistente la foc cel puţin 15 minute, dacă normativul nu stabileşte altfel.
    2.3.41. În atriumuri se pot utiliza dotări (fixe sau mobile) din materiale C0…C2 (CA1 la CA2b), iar densitatea sarcinii termice nu va depăşi 420 MJ/m 2 . La determinarea densităţii sarcinii termice se ia în considerare cel mai mare nivel al atriumului delimitat de pereţi, (în afara celui de la parter).
    2.3.42. Luminatoarele şi cupolele care acoperă atriumurile se pot realiza cu structură C0 (CA1) şi vitrări C0…C2 (CA1 la CA2b) care nu se iau în consideraţie la determinarea gradului de rezistenţă la foc al construcţiei.
    2.3.43. În construcţiile cu atrium, nu se recomandă dispunerea adiacentă neseparată de atrium, a unor spaţii cu risc mare de incendiu. Atunci când totuşi se prevăd, (pentru activităţi comerciale, expoziţii permanente cu exponate combustibile şi altele similare cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m 2 ), aceste spaţii se echipează obligatoriu cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor.
    2.3.44. Depozitele de materiale şi/sau substanţe combustibile neseparate faţă de atriumuri prin elemente rezistente la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice, nu sunt admise.
    Încăperi de depozitare
    2.3.45. Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile solide cu aria mai mare de 36 m 2 situate în construcţii cu alte destinaţii, de regulă, se separă faţă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice (tabel 2.4.2.), dacă normativul nu stabileşte altfel.
    Construcţiile pentru depozite se realizează conform prevederilor specifice.
    2.3.46. Golurile de comunicaţie funcţională din elementele de compartimentare ale depozitelor precizate la 2.3.45. se protejează cu elemente corespunzătoare prevederilor normativului.
    Evacuarea fumului în caz de incendiu la aceste depozite este obligatorie şi se asigură prin dispozitive cu deschiderea automată în caz de incendiu, având aria liberă de minimum 1% din suprafaţa pardoselii sau cu sisteme mecanice de desfumare, corespunzătoralcătuite, distribuite şi dimensionate.
    Încăperi pentru instalaţii utilitare
    2.3.47. Staţiile de pompare a apei pentru incendiu, grupurile electrogene care constituie surse electrice de rezervă ce alimentează dispozitive de protecţie la foc, vane de incendiu şi altele similare, se separă de restul construcţiei, de regulă, prin pereţi C0 (CA1), fără goluri şi cu limită de rezistenţă la foc de cel puţin 3 ore şi planşee 1 oră şi 30 de minute, având asigurat acces uşor din exterior. Se admite şi comunicarea cu restul construcţiei a acestor funcţiuni numai dintrun coridor comun, prin uşă cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră şi 30 minute, echipată cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    2.3.48. Sălile de cazane aferente sistemului de încălzire centrală se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee din materiale C0 (CA1) cu rezistenţa la foc conform reglementărilor specifice, dar minimum 1 oră şi 30 de minute.
    În pereţii de separare se admit goluri de comunicare cu restui construcţiei, protejate cu uşi C0 (CA1), rezistente la foc minimum 15 minute.
    2.3.49. Încăperile pentru ventilatoare, filtre, camere de desprăfuire şi cicloane, prin care se vehiculează gaze, vapori, praf sau deşeuri combustibile se separă funcţional faţă de restui clădirii prin elemente despărţitoare C0 (CA1), cu rezistenţa la foc corespunzătoare, dar cel puţin 1 oră.
    Accesul ia aceste încăperi, de regulă, trebuie să fie din exterior sau din încăperi fără riscuri sau pericole de incendiu (cu densitatea sarcinii termice sub 105MJ/m 2 ).
    Spaţii cu pericol de explozie categoria A (BE3a) şi B (BE3b)de pericol de incendiu
    2.3.50. Construcţiile care adăpostesc funcţiuni cu pericol de explozie se realizează din materiale şi elemente de construcţie C0 (CA1).
    La construcţiile independente cu pericol de explozie se recomandă utilizarea elementelor de construcţie uşoare, C0 (CA1), iar acoperişul acestor construcţii trebuie să fie fără pod.
    2.3.51. Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie categoria A (BE3a)sau B(BE3b) de pericol de incendiu, dacă nu pot fi dispuse în afara construcţiilor cu alte destinaţii, se separă de restul construcţiei prin elemente C0 (CA1), rezistente la explozie şi, după caz, la foc, corespunzător alcătuite şi dimensionate în conformitate cu prevederile reglementărilortehnice de specialitate.
    Planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel executate încât să nu fie deplasate de suflul expioziei.
    2.3.52. Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi la explozie nu este admisă decât în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi tehnologice sau funcţionale şi numai dacă sunt protejate corespunzător prevederilor din prezentul normativ.
    2.3.53. Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie de către conducte, conductoare sau cabluri electrice, este admisă numai în cazuri de strictă necesitate şi în condiţiile luării măsurilor de protecţie care să asigure împiedicarea trecerii vaporilor, gazelor şi prafului combustibil.
    2.3.54. Planşeele rezistente la explozie, trebuie să îndeplinească condiţiile asigurate de către pereţii rezistenţi la explozie ai spaţiului respectiv.
    2.3.55. Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie nu vor avea tavane false şi zone neventilate care să faciliteze producerea concentraţiilor periculoase de aer cu gaze, vapori sau praf combustibil. în încăperile cu degajări de praf combustibil, finisajul va permite curăţirea uşoară a suprafeţelor.
    2.3.56. Încăperile şi spaţiile închise cu pericol de explozie trebuie să aibe asigurate în pereţii exteriori sau în acoperiş, goluri pentru decomprimare în caz de explozie, cu aria totală de minimum 0,05 m 2 la 1 m 3 din volumul încăperii respective. Adoptarea unui procent mai mic este admisă pe baza unui calcul justificativ, din care să rezulte că prin aceasta stabilitatea clădirii nu este afectată.
    G o lu r ile pentru decomprimare se amplasează în vecinătatea surselor de explozie, avânduse în vedere ca efectul suflului exploziei în exteriorul construcţiei să nu afecteze obiecte învecinatesau căi publice de circulaţie.
    2.3.57. Golurile ce se prevăd pentru decomprimare în caz de explozie pot fi neînchise sau închise. Elementele de închidere, proiectate şi realizate astfel încât să cedeze la presiunea datorată exploziei, pot fi constituite din: panouri sau porţiuni de perete sau acoperiş de tip uşor (dislocabile sau rabatabile), ferestre şi/sau luminatoare cu geam simplu nearmat care să cedeze la presiunea de celmult118daN/m 2 .
    2.3.58. În spaţiile în care se pot produce amestecuri explozive de aer cu gaze, vapori sau praf, stratul de uzură al pardoselilor trebuie să fie executat din materiale care la lovire să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea respectivelor amestecuri explozive.
    2.3.59. În încăperi şi spaţii cu pericol de explozie, tâmplăria şi sistemele de acţionare a acesteia se vor realiza sau proteja astfel încât, prin manevrare, să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor explozive.
    2.3.60. Delimitarea zonelor d in construcţii până la care se extind măsurile de protecţie impuse de spaţiile încadrate în categoriile A (BE3a) şi B(BE3b) de pericol de incendiu se face având în vedere posibilitatea prezenţei amestecurilorde aer cu gaze, vapori sau praf, în concentraţii care să prezinte pericol de explozie, în timpul funcţionării normale şi în caz de avarie a instalaţiilor utilitare aferente.
    2.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI ŞI A FUMULUI
    Dispoziţii generale
    2.4.1. Elementele de construcţii, pereţi şi pianşee utilizate pentru limitarea propagării incendiilor şi a efectelor acestora, precum şi a exploziilor, sunt de tipul:
    • antifoc(AF);
    • rezistente la foc (RF);
    • rezistente la explozie (RE);
    • etanşelafoc(EF)
    Protecţia golurilor funcţionale din aceste elemente de construcţii, se realizează, după caz, cu uşi, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschişi, alcătuite şi dimensionate conform normativului.
    2.4.2. În funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spaţiile pe care le desparte, de regulă, pereţii trebuuie să reziste la foc conform tabel 2.4.2., dacă prevederile normativului nu stabilesc alte condiţii.
    Tabel 2.4.2. (vezi pdf)

    NOTĂ: *) Valoarea de 3 ore (paranteze) se aplică în toate cazurile în care se prevăd instalaţii automate de stingere a incendiilor.
    ELEMENTE ANTIFOC ŞI PROTECŢIA GOLURILOR DIN ACESTEA (AF)
    Pereţi antifoc
    2.4.3. Pereţii antifoc se execută d in materiale CO (CA1), astfel amplasaţi, alcătuiţi şi dimensionaţi încât să reziste la efectele incendiilor din compartimenteie de incendiu pe care le separă.
    2.4.4. Pereţii antifoc trebuie să îndeplinească în caz de incendiu funcţia de compartimentare, păstrânduşi stabilitatea, rezistenţele mecanice şi capacitatea de izolare termică pe timpul normat, în funcţie de densitatea sarcinii termice conform tabelului 2.4.2. dar cel puţin 3 ore.
    2.4.5. In clădirile parter şi în cazurile precizate în normativ, compartimentarea antifoc se poate realiza prin pereţi CO (CA1) care asigură numai rezistenţă ia foc prevăzută la art.2.4.2.
    2.4.6. În construcţiile cu structuri d in beton armat sau metalice, pereţii antifoc pot fi înglobaţi direct în aceste structuri, care vor fi astfel executate sau protejate încât să aibă rezistenţă la foc cel puţin egală cu cu cea necesară pentru pereţii antifoc respectivi.
    2.4.7. Pereţii antifoc care separă, pe anumite porţiuni ale lor, spaţii cu pericol de explozie, trebuie să îndeplinească pe aceste porţiuni şi condiţiile prevăzute pentru pereţii rezistenţi la explozie.
    2.4.8. Nu se admite încastrarea în pereţii antifoc a planşeelorsau a elementelor constructive care au rezistenţă la foc mai mică de 2 ore, permiţânduse numai rezervarea acestora (liberă sau articulată). Rezemarea grinzilor metalice pe pereţi antifoc se realizează astfel încât grinda dilatată să nu dea împingeri laterale în peretele antifoc.
    2.4.9. Rosturile dintre pereţii antifoc şi planşee, stâlpi, acoperişuri şi pereţii exteriori ai construcţiei, se etanşează cu materiale care să asigure o rezistenţă la foc de cel puţin 1 oră şi 30 de minute.
    2.4.10. Pereţii antifoc trebuie să depăşească planul exterior a! acoperişurilor, luminatoarelor, pereţilor din clasa de luminozitate C3 sau C4 (CA2c,d), pe care îi intersectează (fig. 2.4.10.),
    astfel:
    • 0,60 m (măsurat pe verticală), faţă de orice astfel de element combustibil al acoperişurilor şi luminatoarelor aflate la mai puţin de
    Fig.2.4.10. (vezi pdf)
    2.4.11. Depăşirea de către pereţii antifoc a planului acoperişurilor cu învelitoare şi termoizolaţie executate din materiale combustibile montate pe placă din beton armat, precum şi a acoperişurilor executate în întregime din materiale C0 (CA1), nu este obligatorie.
    2.4.12. Pereţii rezistenţi la foc cu rol de pereţi antifoc prevăzuţi la art.2.4.5., trebuie să depăşească planul exterior ai acoperişurilor, luminatoarelor pereţilor etc. combustibili pe care îi intersectează, conform prevederilorstabilite pentru pereţii antifoc.
    2.4.13. Pe acoperişuri, pe o distanţă de cel puţin 4,00 m în ambele părţi ale peretelui, antifoc sau rezistent la foc, luminatoarele trebuie să fie din materiale C0 (CA1), fixe şi cu geam armat (fără ochiuri mobile).
    2.4.14. Depăşirea planului acoperişurilor, al streaşinilor sau a pereţilor combustibili, clasa C3 sau C4 (CA2c,d), poate fi înlocuită prin fâşii C0 (CA1) de acoperiş, streaşină sau respectiv de perete, cu lăţimea de cel puţin 6,OOm.
    2.4.15. În cazul clădirilor cu înălţimi diferite, de regulă, pereţii antifoc se prevăd la construcţia cea mai înaltă (fig. 2.4.15.), pe toată înălţimea acesteia sau pe cel puţin 8,00 m înălţime faţă de construcţia mai joasă.
    Se admite prevederea pereţilor antifoc la construcţia mai joasă dacă aceasta este astfel alcătuită încât incendiul să nu se poată propaga prindepăşirea peretelui antifoc(fig.2.4.15.). înacest sens, pe distanţa de 6,00 m de la construcţia mai înaltă, porţiunea de clădire mai joasă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    • acoperişul (terasa) să fie fără goluri, cu rezistenţă la foc de minimum 1 oră şi învelitoare C0 (CA1) sau protejată cu materiale C0 (CA1) (şapă de ciment slab armată, dale, pietriş, zgură, mortar de perlit, etc);
    • încăperile din porţiunea respectivă să fie prevăzute cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, atunci când densitatea sarcinii termice din interiorul lordepăşeşte 840 MJ/mp.
    2.4.16. Pereţii antifoc se amplasează astfel încât să se evite posibilităţile de propagare a incendiului dintrun compartiment de incendiu în altul, prin golurile neprotejate din pereţii exteriori, dispuse la colţurile intrânde ale construcţiilor, (fig.2.4.16.a.) sau prin incendierea unor construcţii combustibile amplasate în vecinătate (fig.2.4.16.b.).
    2.4.17. În cazurile în care pereţii antifoc sunt amplasaţi la colţurile intrânde ale clădirilor în formă de L sau U (fig.2.4.16.), golurile din pereţii exteriori adiacenţi se dispun astfel încât distanţa dintre ele să fie de cel puţin 4,00 m. Atunci când se prevăd goluri funcţionale în această porţiune, se consideră protejate dacă sunt cu tâmplărie fixă C0 (CA1) şi geam armat, ori cu elemente de închidere rezistente la foc 45 minute, prevăzute cu autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    Fig. 2.4.15. (vezi pdf)

    2.4.18. Străpungerea pereţilor antifoc cu elemente metalice este admisă, dacă se iau măsuri împotriva transmiterii căldurii prin conductibilitate (alegerea unor trasee judicioase, îndepărtarea materialelor combustibile, protejarea locală a elementelor metalice, etc). Golurile din jurul elementelor metalice se vor realiza astfel încât să permită dilatarea liberă a acestora şi se etanşează cu materiale CO (CA1) la C2 (CA2b), care să asigure o rezistenţă la foc deminimum 1 oră şi 30 de minute.
    2.4.19. Traversarea pereţilor antifoc de către conducte, canale de ventilare, conductoare şi cabluri electrice, este admisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    • spaţiile libere în jurul conductelor, cablurilor şi conductoarelor electrice, etc, (inclusiv cele pozate în canale), se închid cu materiale CO (CA1), asigurânduse
    rezistenţa la foc egală cu cea a peretelui;
    • canalele de ventilare ce trec prin perete vor fi incombustibile, iar golul dintre perete şi acestea se etanşează cu materiale CO (CA1), rezistente la foc cel puţin 1 oră şi 30 de minute;
    • trecerea conductelor şi a canalelor de ventilare se realizează astfel încât să nu producă dislocări ale unor porţiuni de perete datorită dilatării lor sub efectul creşterilor de temperatură;
    • canalele de ventilare se prevăd cu sisteme de obturare, cu închidere automată în caz de incendiu (clapete antifoc cu rezistenţa lafocmin.1 1 /2 ore);
    • se asigură evitarea aprinderii materialelor combustibile din vecinătatea canalelor de ventilare şi a conductelor metalice, datorită căldurii transmise prin conductibilitate (trasee corespunzătoare, termoizolare.etc).
    Protecţia golurilordin pereţi antifoc
    2.4.20. Pereţii antifoc, de regulă, se realizează fără goluri. Practicarea unor goluri în aceşti pereţi se admite numai atunci când activitatea sau funcţionalitatea impun prevederea lor (pentru circulaţie, transport, supraveghere, etc.) şi sunt protejate corespunzător prevederilor normativului.
    Suprafaţa totală admisă de goluri nu trebuie să fie mai mare de 25% din cea a peretelui antifoc în care sunt practicate.
    2.4.21. Golurile de circulaţie, transport, supraveghere, etc. Din pereţii antifoc şi, după caz, planşee antifoc, se protejează obligatoriu cu elemente corespunzătoare, care pot fi: uşi, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschişi antifoc, realizate conform normativului (la planşee se utilizează numai obloane sau chepenguri).
    Uşi, obloane, cortine antifoc
    2.4.22. Golurile funcţionale din pereţii antifoc, având rezistenţa la foc 1 oră şi 30 minute şi echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, în funcţie de cerinţele funcţionale.
    2.4.23. Uşile antifoc şi sistemele lor de închidere, trebuie să îndeplinească condiţiile din reglemetările tehnice specifice.
    2.4.24. Obloanele antifoc şi cortinele de siguranţă antifoc, se alcătuiesc şi realizează, în general, similar cu uşile antifoc.
    Încăperi tampon antifoc
    2.4.25. În cazul când datorită unor condiţii funcţionale, protecţia golurilor din pereţii antifoc nu se poate realiza prin uşi, obloane sau cortine antifoc, golurile se pot proteja prin încăperi tampon antifoc. Încăperile antifoc se realizează conform schemei din fig.2.4.25. şi a condiţiilor din normativ.
    Fig. 2.4.25. (vezi pdf)

    2.4.26. Pereţii şi planşeele încăperilor tampon antifoc trebuie să fie CO (CA1) şi rezistenţi la foc cel puţin 1 oră.
    Se recomandă ca amplasarea încăperilor tampon să se facă alip it peretelui antifoc şi să fie dispuse spre spaţiile cu densitatea sarcinii termice mai mică.
    2.4.27. În pereţii încăperilor tampon se admite practicarea numai a goiurilorstrict necesare pentru circulaţie. Pentru realizarea ventilării sau evacuării fumului din încăperile tampon se pot realize goluri în pereţi sau planşee.
    2.4.28. Golurile pentru circulaţie practicate în pereţii încăperilor tampon antifoc, se protejează cu uşi rezistente ia foc cel puţin 45 minute, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchidere sau cu închidere automată în caz de incendiu.
    Tamburi deschişi antifoc
    2.4.29. În cazuri excepţionale, când datorită necesităţilor funcţionale, protecţia golurilor din pereţii antifoc nu se poate realiza cu uşi, obloane, cortine sau încăperi tampon antifoc, pot fi prevăzuţi tamburi deschişi antifoc.
    2.4.30. Tamburii deschişi antifoc trebuie să aibă lăţimea egală cu cea a golului protejat, iar lungimea totală de minimum 4,00 m. Amplasarea lor poate fi făcută alip it peretelui antifoc sau în ambele părţi ale acestuia (conform fig.2.4.30.).
    Fig. 2.4.30. (vezi pdf)

    2.4.31. Pereţii şi planşeele tamburului deschis antifoc trebuie să fie realizaţi din materiale C0 (CA1), fără goluri şi cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră.
    În tamburii deschişi trebuie să se prevadă sprinklere sau drencere cu acţionare automată în caz de incendiu, amplasate câte unul la fiecare 1 m 2 de suprafaţă orizontală a tamburului.
    Planşee antifoc
    2.4.32. Planşeele antifoc sunt elemente de construcţie orizontale sau înclinate care delimitează volume închise din construcţii înalte şi foarte înalte (compartimente de incendiu constituite din unul până la trei niveluri succesive cu aria desfăşurată prevăzută în normativ) , sau separă funcţiuni cu riscuri mari de incendiu.
    2.4.33. Planşeele antifoc se realizează din materiale CO (CA1), cu rezistenţa la foc minimum 2 ore şi fără goluri sau cu goluri strict funcţionale, protejate conform normativului.
    ELEMENTE REZISTENTE LA FOC Şl PROTECŢIA GOLURILOR (RF)
    Pereţi şi protecţia golurilor
    2.4.34. Condiţiile minime şi de rezistenţă la foc pentru pereţii rezistenţi la foc, sunt stabilite în prezentul normativ, precum şi în reglementările tehnice de specialitate.
    Pentru cazurile în care reglementările nu prevăd condiţii speciale, combustibilitatea şi rezistenţa la foc a acestor pereţi se stabileşte prin documentaţia tehnicoeconomică în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, densitatea sarcinii termice a încăperilor şi rolul de separare al pereţilor.
    2.4.35. Golurile de circulaţie funcţională practicate în pereţii rezistenţi la foc se protejează corespunzător condiţiilor precizate în normativ şi în reglementările tehnice de specialitate.
    Planşee şi protecţia golurilor
    2.4.36. Planşeele pot constitui elemente de întârziere a propagării incendiilorîn interiorul unui compartiment de incendiu, numai atunci când sunt rezistente la foc conform prevederilor normativului şi nu au goluri, sau dacă golurile practicate în ele sunt protejate cu elemente de închidere corespunzătoare.
    2.4.37. Condiţiile privind combustibilitatea şi rezistenţa la foc a planşeelor folosite pentru a separa între ele spaţii cu funcţiuni importante şi încăperi cu risc mare de incendiu, precum şi ale planşeelor care delimitează căi de evacuare, sunt cele prevăzute în normativ şi în reglementări de specialitate.
    2.4.38. Golurile funcţionale d in planşeele intermediare rezistente la foc, care constituie elemente de întârziere a propagării focului, se protejează prin elemente rezistente la foc, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    În cazuri justificate când nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protecţia golurilor poate fi asigurată numai prin prevederea pe conturul golului (sub planşeu), a unor ecrane CO (CA1) şi perdele de apă cu intrare în funcţiune automată în caz de incendiu, sau alte sisteme de protecţie agrementate tehnic.
    2.4.39. În clădirile cu pod, de gradul I…III de rezistenţă la foc golurile prevăzute în planşeele spre pod se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute.
    Separarea porţiunilor mansardate ale construcţiei, faţă de poduri ale acesteia se realizează cu pereţi CO (CA1) rezistenţi la foc minimum 2 ore, iar golurile de comunicare funcţională din aceştia se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    ELEMENTE REZISTENTE LA EXPLOZIE Şl PROTECŢIA GOLURILOR (RE)
    2.4.40. Elementele de separare faţă de restul construcţiei, a încăperilor cu pericol de explozie (categoriile A (BE3a) şi B (BE3b) de pericol de incendiu), vor fi CO (CA1) şi rezistente la explozie.
    2.4.41. Separarea încăperilor sau spaţiilor cu pericol de explozie faţă de alte încăperi cu riscuri, categoriile de pericol sau destinaţii din clădire, inclusiv faţă de încăperile tampon, trebuie să se facă prin pereţi şi planşee rezistente la explozie, alcătuite şi realizate conform normativului.
    2.4.42. Alcătuirea şi dimensionarea pereţilor rezistenţi la explozie se determină prin calcul astfel încât aceştia să nu se prăbuşească sub efectul suprapresiunii care se produce în încăperile respective, funcţie de suprafeţele de decomprimare asigurate (ferestre, panouri, luminatoare, acoperişuri zburătoare, trape, etc).
    2.4.43. Pereţii rezistenţi la explozie trebuie să împiedice şi propagarea incendiului din spaţiile învecinate spre încăperile cu pericol de explozie, rezistenţa lor la foc fiind stabilită în funcţie de densitatea sarcinii termice a încăperilor respective.
    2.4.44. Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi la explozie nu este admisă decât în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi funcţionale şi numai dacă sunt protejate corespunzător prevederilor din prezentul normativ.
    2.4.45. Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie de către conducte, conductori sau cabluri electrice, se admite numai în cazuri de strictă necesitate funcţională, cu condiţia respectării
    prevederilor normativului.
    2.4.46. Golurile de comunicare funcţională prevăzute în pereţii rezistenţi la explozie, se protejează prin încăperi tampon antiex, şi numai în cazuri excepţionale justificate tehnic prin tamburi deschişi antiex. Aceeaşi prevedere se aplică şi pentru comunicarea între încăperi cu pericol de explozie, în cazurile în care comunicarea directă ar prejudicia siguranţa sau atunci când încăperile sunt situateîn compartimente de incendiu diferite.
    2.4.47. Încăperile tampon şi tamburii deschişi antiex prevăzuţi în pereţii rezistenţi la explozie, se realizează similar celor de la pereţii antifoc, recomandânduse ca pereţii şi planşeele acestor încăperi să fie amplasate spre spaţiile mai puţin periculoase. Uşile încăperii tampon antiex vor avea asigurate în afară de cerinţele prevăzute la pct. 2.4.28. şi măsuri specifice de protecţie astfel încât prin manevre să nu permită scântei capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor explosive respective.
    2.4.48. La încăperile tampon şi tamburii deschişi antiex ce separă spaţii în care se produc degajări de gaze, vapori sau praf cu pericol de explozie, trebuie să se ia măsuri pentru ca în timpul exploatării normale să seîmpiedice trecerea acestora dintro parte în cealaltă.
    2.4.49. Pentru planşeele rezistente la explozie, se vor respecta prevederile referitoare la alcătuire, dimensionare şi celelalte condiţii stabilite pentru pereţii rezistenţi la explozie (pct.2.4.42 la 2.4.45.).
    2.4.50. Planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel dimensionate şi realizate încât să nu fie aruncate de suflul exploziei.
    Elemente etanşe la foc (EF)
    2.4.51. Elementele etanşe la foc (EF) se prevăd în cazurile, condiţiile şi în conformitate cu normativul şi reglementările de specialitate.
    2.4.52. Pentru ca un element să fie considerat etanş, trebuie să îndeplinească condiţiile normate de etanşeitate stabilite în reglementările tehnice.
    2.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE) Şl GAZE FIERBINŢI
    Dispoziţii generale
    2.5.1. Prin desfumare se urmăreşte extragerea din spaţiile incendiate a unei părţi din fumul şi gazele de ardere în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor şi a folosirii mijloacelor de intervenţie la stingere, precum şi de limitare a propagării incendiilor.
    In spaţiile construite şi necompartimentate, cu aria liberă peste 10.400 m 2 , se asigură evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în exterior, conform normativului.
    2.5.2. În principiu, desfumarea se asigură prin tiraj natural, organizat sau mecanic, realizând circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus, sau prin diferenţe de presiune între spaţiul protejat şi cel incendiat pus în depresiune, ori printro combinaţie a celor două metode.
    2.5.3. Canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare). trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice generale:
    •secţiunea să fie cel puţin egală cu suprafaţa liberă a gurilor de evacuare ale unui nivel al construcţiei, la care sunt racordate;
    •raportul dintre laturile secţiunii canalelor (ghenelor) să nu fie mai mare de 2;
    •canalele (ghenele) să fie realizate din materiale C0 (CA1), etanşe la foc minimum 15 minute, dacă prevederile normativului nu stabilesc rezistenţe mai mari; atunci când canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului traversează încăperi cu alte destinaţii decât cele pentru care sunt prevăzute, vor avea aceeaşi rezistenţă la foc cu a pereţilor sau planşeelor care delimitează destinaţia respectivă;
    •canalele (ghenele) principale colectoare vor fi verticale, fiind admise destinaţii de maximum 2%;
    •lungimile racordurilor orizontale ale canalelor de evacuare a fumului, între guri şi ghenele verticale, vor fi cât mai scurte posibil.
    2.5.4. Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului şi cele de evacuare a fumului se repartizează alternat, distribuinduse cât mai uniform în spaţiul protejat, astfel încât să asigure circulaţia aerului şi evacuarea fumului, îndeplinind condiţiile specifice prevăzute în normativ.
    2.5.5. Introducerile de aer se pot realiza prin:
    • goluri (guri) practicate în faţade;
    •uşile încăperilor care se desfumează, practicate în pereţii exteriori ai construcţiei;
    • încăperi sau coridoare în suprapresiune, ori care sunt bine aerisite;
    • scări neînchise în case de scări;
    • goluri (guri) de introducere, racordate sau nu la canale şi ghene.
    Evacuarea fumului se asigură prin goluri în acoperiş sau pereţi, conform normativului.
    2.5.6. Dispozitivele de protecţie (obturare) a golurilor de introducere sau evacuare, trebuie realizate cu acţionare automată sau manuală, conform prevederilor normativului. Acţionarea automată a dispozitivelor de protecţie va fi întotdeauna dublată de comandă manuală.
    În plus, la construcţiile echipate cu instalaţii automate de stingere, se asigură posibilităţi de acţionare pentru personalul existent în spaţiul protejat şi care să poată comanda local desfumarea, înainte de pornirea instalaţiei de stingere.
    2.5.7. Dispozitivele de acţionare a elementelor de protecţie (obturare) a golurilor trebuie să asigure:
    • deschiderea golurilor (gurilor) şi canalelor din volumul considerat;
    • oprirea ventilatoarelor care nu sunt prevăzute pentru evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare).
    2.5.8. Comanda manuală centralizată sau locală a dispozitivelor de deschidere poate fi realizată prin sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic.
    În funcţie de tipul construcţiei şi prevederile specifice, comanda manuală centralizată trebuie amplasată la serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcţiei.
    2.5.9. Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor (gurilor) trebuie asigurată de instalaţia de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spaţiul respectiv sau de dispozitive locale (fuzibil), atunci când nu se prevăd instalaţii de semnalizare.
    2.5.10. Prevederea dispozitivelor de desfumare, precum şi a sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi produse în caz de incendiu, este obligatorie în situaţiile şi condiţiile stabilite de prezentul normativ.
    Evacuarea fumului (desfumare)
    Desfumare prin tiraj natural organizat
    2.5.11. Desfumarea prin tiraj natural organizat se realizează prin introduceri de aer şi evacuări de fum care comunică cu exteriorul direct sau prin canale (ghene), astfel dispuse, dimensionate şi realizate încât să asigure circulaţia aerului în volumul protejat şi evacuarea fumului.
    2.5.12. Introducerea aerului se realizează conform prevederilor art.2.5.5., iar evacuarea fumului prin goluri în faţade (libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu), prin canale şi ghene, ori prin dispozitive (trape) cu deschidere automată dispuse în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori ai încăperii. Dispozitivele de evacuare a fumului dispuse în pereţii exteriori, asigură desfumarea pe maximum 30,00 m adâncime a încăperii.
    2.5.13. Dispozitivele pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, vor avea o suprafaţă liberă normată, raportată la aria încăperii pe careo protejează, conform prevederilornormativului.
    2.5.14. Golurile de ventilare naturală permanent deschise, practicate în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori, se însumează la suprafaţa liberă necesară desfumării.
    2.5.15. Dispozitivele de protecţie a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleţi, panouri, trape, etc.) trebuie să fie (în poziţie de aşteptare) realizate din materiale C0 (CA1) etanşe la foc pentru cele de introducere a aerului şi rezistente la foc pentru cele de evacuare, cu rezistenţa la foc egală cu a canalului pe care sunt montate. Pentru golurile prevăzute în acoperiş sau în pereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii.
    Desfumarea mecanică
    2.5.16. Desfumarea prin tiraj mecanic se asigură prin evacuarea mecanică a fumului şi introducerea naturală sau mecanică a aerului, astfel încât să asigure circulaţia aerului în spaţiul protejat şi evacuarea fumului.
    Desfumarea mecanică poate fi asigurată şi prin realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de fum (încăperi tampon, degajamente protejate, case de scări, etc).
    2.5.17. Introducerea naturală a aerului se realizează conform prevederilor art.2.5.5., iar cea mecanică prin guri de introducere racordate prin canale (ghene) la un ventilator de introducere.
    2.5.18. Evacuarea fumului se asigură prin guri racordate prin canale (ghene), la ventilatorul de evacuare (extragere).
    2.5.19. Canalele (ghenele) trebuie să îndeplinească, de regulă, condiţiile prevăzute la art.2.5.3. şi în plus să fie etanşe la aer.
    2.5.20. Viteza aerului la gurile de introducere nu va depăşi 5 m/s, iar gurile de introducere mecanică a aerului trebuie să asigure minimum 60% din debitul evacuat.
    2.5.21. Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleţi din materiale C0 (CA1), etanşi la foc la introduceri şi rezistenţi la foc la evacuări în poziţie de aşteptare, cu rezistenţa egală cu a canalului (ghenei).
    Nu este obligatorie prevederea voleţilor atunci când canalele (ghenele) sunt aferente unui singur nivel construit.
    2.5.22. Raportul dintra latura mare şi cea mică a unei guri (deschideri) de introducere sau evacuare va fi de cel mult 2.
    2.5.23. Dispozitivele de acţionare a voleţilor de protecţie se realizează conform prevederilor art.2.5.6. 2.5.9. şi trebuie să asigure punerea automată în funcţiune a ventilatoarelor de desfumare.
    2.5.24. Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât să poată funcţiona la temperatura de 400°C a fumului, cel puţin o oră. Legătura dintre ventilator şi coloană (ghenă), se realizează din materiale C0(CA1).
    2.5.25. Starea de funcţionare sau nefuncţionare a ventilatoarelor aferente desfumării va fi semnalizată la serviciul de pompieri sau în alte locuri unde permanenţa este asigurată.
    2.5.26. Instalaţiile, inclusiv ventilatoarele de desfumare, trebuie să fie alimentate electric dintro sursă normală şi o sursă electrică de rezervă.
    2.5.27. Sistemul de ventilare normală sau de condiţionare a unei construcţii, poate fi utilizat şi pentru evacuarea fumului produs în caz de incendiu (desfumare), dacă îndeplineşte toate condiţiile specifice desfumării.
    Condiţii specifice de desfumare
    Case de scări închise
    2.5.28. Pentru evitarea inundării cu fum a caselor de scări de evacuare închise, desfumarea acestora se poate realiza prin tiraj natural organizat
    sau prin punerea în suprapresiune faţă de încăperile adiacente cu care comunică. Evacuarea mecanică a fumului din casele de scări nu este admisă.
    2.5.29. Desfumarea prin tiraj natural organizat a casei de scări închise, se realizează prin deschiderea automată şi manuală a dispozitivului de evacuare a fumului (amplasat în treimea superioară a ultimului nivel al casei scării) şi a gurii (deschiderii) de introducere a aerului (prevăzută în partea de jos a casei scării).
    2.5.30. Împiedicarea pătrunderii fumului în casele de scări de evacuare prin suprapresiune faţă de încăperile învecinate cu care comunică, se realizează prin introducerea mecanică a aerului în scară, ori prin evacuarea mecanică a fumului din încăperile adiacente incendiate cu care comunică sau prin combinarea celor două metode (fig.2.5.30.).
    Suprapresiunea realizată la uşile închise ale casei de scări, va fi cuprinsă între 20 şi 80 Pa.
    Debitul trebuie să asigure o viteză de cel puţin 0,5m/s în dreptul uşilor de acces la nivelul incendiat, considerând uşile închise la celelalte niveluri.
    La partea superioară, casa de scări trebuie să aibă dispozitiv de evacuare a fumului (trapa) cu aria liberă determinată conform normativului, dar cel puţin 1m 2 , având asigurate posibilităţi de deschidere prin comandă de la nivelul de acces în scară. Deschiderea dispozitivului (trapei) trebuie să poată fi comandată şi de la serviciul de pompieri.
    Atunci când accesele la casele de scări sunt protejate cu încăperi tampon, se asigură suprapresiuneîn încăperile tampon.
    2.5.31. Pentru evitarea inundării cu fum a circulaţiilor comune orizontale închise ale construcţiilor, se poate asigura punerea în suprapresiune a acestora faţă de încăperile adiacente cu care comunică, sau desfumarea lor prin tiraj natural organizat ori mecanic.

    2.5.32. Asigurarea evacuării fumului din circulaţiile comune orizontale închise este obligatory în situaţiile stabilite în normativ.
    Circulaţiile comune orizontale închise
    2.5.33. Atunci când încăperile adiacente sunt prevăzute cu evacuări de fum, (naturalorganizat sau mecanic) circulaţiile comune orizontale nu mai necesită desfumare, asigurânduse o suprapresiune de cca. 20 Pa faţă de încăperile cu care comunică direct sau de care sunt isolate prin încăperi tampon în suprapresiune.
    2.5.34.Desfumarea prin tiraj naturalorganizat a circulaţiilor comune orizontale închise se realizează în condiţiile prevăzute la art.2.5.11. la 2.5.15., potrivit următoarele reguli:
    •introducerile de aer şi evacuările fumului (gurile) se dispun alternat, la distanţe orizontale măsurate în axele circulaţiilor care să nu depăşească 10,00 m în linie dreaptă sau 7,00 m în linie frântă;
    •uşile încăperilor accesibile publicului să fie situate la mai mult de 5,00 m de orice gură de introducere sau de evacuare;
    •gurile de introducere şi cele de evacuare vor avea suprafeţe de minimum 0,10 m 2 pentru fiecare flux de evacuare al circulaţiei comune orizontale din zona pe care o desfumează; gurile de introducere vor fi dispuse cu partea lor cea mai înaltă la maximum 1,00 m faţă de pardoseală, iar gurile deevacuare vor avea partea de jos (parapetul) la minimum 1,80 m de pardoseală (trebuind să se afle în treimea superioară a circulaţiei comune);
    Deschiderile în faţade pot constitui guri de introducere şi/sau de evacuare, dacă respectă condiţiile de dispunere precizate.
    2.5.35. Desfumarea mecanică a circulaţiilor comune orizontale închise, se realizează în condiţiile prevederilor art.2.5.16. la 2.5.27 şi potrivit următoarelor reguli:
    • gurile de introducere a aerului şi de evacuare a fumului se dispun alternat, în funcţie de localizările riscurilor de incendiu, la distanţe orizontale măsurate în axele circulaţiilor de cel mult 15,00 m în linie dreptă şi 10,00 m în linie frântă;
    • uşile încăperilor accesibile publicului să fie situate la mai mult de 5,00 m de orice gură de introducere sau de evacuare;
    • gurile de introducere se dispun cu partea lor superioară la maximum 1,00 m de pardoseală, iar gurile de evacuare vor avea partea de jos (parapetul) la minimum 1,80 m de pardoseală (trebuind să se afle în treimea superioară a circulaţiei comune);
    • porţiunile de circulaţie comună cuprinse între o gură de evacuare a fumului şi una de introducere a aerului, trebuie să aibă asigurat un debit de extragere de cel puţin 0,5 m 3 /s pentru fiecare flux de evacuare asigurat.
    În timpul funcţionării desfumării, diferenţa de presiune dintre casa de scări de evacuare şi circulaţia comună orizontală desfumată, trebuie să fie mai mică de 80 Pa, la toate uşile închise ale scării (fig.2.5.35.).
    Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi
    2.5.36. Tn situaţiile stabilite de normativ, pentru limitarea propagării incendiilor în construcţii fără pereţi interiori despărţitori pentru asigurarea evacuării fumului şi a gazelorfierbinţi prin tiraj natural organizat, se prevăd (în acoperiş) sisteme alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale C0 (CA1), coborâte sub tavan, în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile respective, conform tabelului 2.5.36.
    Tabel 2.5.36. (vezi pdf)

    2.5.37. Dispozitivele pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi vor fi distribuite cât mai uniform şi prevăzute cu deschidere automată şi manuală.
    Golurile permanent deschise (ventilări) din acoperiş sau din treimea superioară a pereţilor exteriori, se însumează la suprafaţa necesară evacuării gazelor fierbinţi.
    2.5.38. Atunci când se prevede evacuarea mecanică a fumului şi a gazelor fierbinţi, aceasta va respecta următoarele condiţii:
    • dispunerea ecranelor CO (CA1) sub plafon, corespunzător prevederilor specifice evacuării prin tiraj natural organizat (art.2.5.36. şi 2.5.44.):
    • prevederea gurilor de evacuare se realizează astfel încât să se asigure cel puţin ogură la maximum 320 m 2 ;
    • debitul de extragere a unei guri va fi de cel puţin 1 rrf/s pentru 100 m 2 delimitaţi de ecrane, iar pentru încăpere va fi de minimum 1,5m7s;
    • la un ventilator de evacuare pot fi racordate maximum două volume delimitate de ecrane, iar debitul ventilatorului poate fi redus la debitul necesar celui mai mare volum racordat;
    • introducerea aerului se poate realiza mecanic sau natural, prin partea de jos a pereţilor, cât mai aproape de pardoseală.
    2.5.39. Prevederea dispozitivelor pentru evacuarea gazelorfierbinţi nu este obligatorie în zonele construcţiei situate la mai puţin de 30 m de pereţii exteriori ce au în treimea superioară a încăperilor deschideri sau ferestre prevăzute cu ochiuri mobile care se deschid automat în caz de incendiu, cu suprafaţa liberă necesară şi care asigură evacuarea gazelorfierbinţi.
    Când acţionarea manuala nu se poate face din apropierea dispozitivelor de evacuare (trape, ferestre, etc.) iar centralizarea comenzilor nu este justificată tehnic, se admite ca acestea să nu fie prevăzute cu acţionare manuală.
    În cazul utilizării sistemelor de dispozitive şi ecarne pentru evacuarea gazelor fierbinţi, nu mai este obligatorie prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare).
    2.5.40. Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, în caz de incendiu, se poate face individual sau în grup.
    2.5.41. În construcţiile prevăzute cu instalaţii automate de stingere, acţionarea automată a dispozitivelor de evacuare a gazelor fierbinţi trebuie să se facă după declanşarea instalaţiilor de stingere.
    2.5.42. În construcţiile prevăzute cu luminatoare, evacuarea gazelor fierbinţi se va asigura obligatoriu prin ochiuri mobile ale acestora, care să îndeplinească condiţiile dispozitivelor de evacuare a gazelor fierbinţi. Fac excepţie situaţiile precizate la art.2.5.39.
    2.5.43. La construcţiile etajate, evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se asigură separat pentru fiecare nivel, iar canalele respective care traversează alte niveluri vor avea pereţi C0 (CA1) cu rezistenţă la foc de cel puţini oră.
    Se exceptează situaţiile deosebite, justificate tehnic, care sunt stabilite prin reglementări specifice.
    2.5.44. Ecranele vor cobora sub plafon în aşa fel încât marginea lor inferioară să se afle, de regulă, cât mai jos, dar cel puţin 0,50 m sub plafon.
    Înălţimea ecranelor sub plafon poate fi redusă cu maximum 1/3, dacă prin amplasarea lor la distanţă mai mică decât cea prevăzută în tabel şi prin suprafaţa de deschidere asigurată se realizează condiţii echivalente de limitare a propagării laterale a gazelor fierbinţi, sub plafonul încăperilor.
    În încăperi cu plafoane suspendate, continuitatea golurilor dintre acestea şi planşeul de rezistenţă trebuie întreruptă în dreptul ecranelor, cu material CO (CA1).
    2.5.45. Ecranele vor fi astfel alcătuite şi dispuse încât să realizeze o casetare a spaţiului de sub acoperiş. Fiecare casetă va fi prevăzută cu cel puţin un dispozitiv de evacuare a gazelorfierbinţi.
    Dispunerea ecranelor se face, de regulă, pe latura elementelor de rezistenţă din zona riscului potenţial de incendiu.
    Nu se admite traversarea ecranelor de către elemente combustibile.
    2.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    Dispoziţii generale
    2.6.1. În construcţii, compartimente de incendiu, încăperi şi alte spaţii construite vor fi asigurate căi de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile, în timpul cel mai scurt şi în condiţii de deplină siguranţă.
    Pentru circulaţiile funcţionale aferente locurilor în care prezenţa oamenilor apare întâmplător sunt vizitate de cel mult 8 ori pe schimb pentru verificări, precum şi al încăperilor pentru fumat sau ale grupurilor sanitare, condiţiile prevăzute pentru căile de evacuare nu sunt obligatorii.
    2.6.2. Căile de circulaţie prevăzute pentru funcţionarea normală a construcţiilor trebuie să asigure şi evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căi special destinate evacuării se prevăd numai atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau nu pot satisface condiţiile de siguranţă la foc.
    2.6.3. Prevederile din normă constituie condiţii obligatorii la proiectarea şi realizarea căilor de evacuare a persoanelor din construcţiile al căror finisaj interior este executat din materiale tradiţionale: piatră, ceramică, sticlă, lemn, metal.
    În cazul materialelor de finisaj care în comparaţie cu lemnul se aprind mai uşor, propagă flacăra la suprafaţă mai rapid sau emană mai mult fum ori gaze, prin proiect se vor lua măsuri suplimentare de protecţie, în conformitate cu specificaţiile tehnice ale produselor respective.
    2.6.4. Căi de evacuare în caz de incendiu sunt considerate circulaţiile libere care, îndeplinind condiţiile stabilite prin prezentul normativ, asigură evacuarea prin uşi, coridoare, degajamente holuri sau vestibuluri la nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile astfel: direct; prin case de scări de evacuare; prin terase; balcoane; logii,pasaje de evacuare.
    2.6.5. Căi de evacuare pot fi considerate şi cele care trec prin încăperi sau spaţii din clădiri civile (publice) sau de producţie, în conformitate şi cu respectarea condiţiilor din normativ.
    2.6.6. Nu constituie căi de evacuare în caz de incendiu, în general: ascensoarele; trecerile prin uşi antifoc care se pot bloca în poziţia închisă sau prin uşi încuiate în timpul funcţionării normale
    a clădirii; trecerile destinate garniturilor de tren care transportă încărcături periculoase; galeriile, tunelurile, etc. prin care se transportă sau vehiculează substanţe cu pericol de incendiu, explozie, intoxicare, asfixiere cu abur cu presiune mai mare de 1 atm.
    2.6.7. Uşile încuiate în timpul funcţionării normale, pot constitui a doua cale de evacuare a unei porţiuni d in construcţie sau a întregii construcţii,cu excepţiasăliloraglomerate, dacă:
    • alcătuirea şi dimensionarea lor corespund prevederilor din prezentul normativ;
    • sunt dotate cu sisteme de închidere deschidere uşor manevrabile fără cheie, ce pot fi acţionate din zona ce se evacuează sau sunt prevăzute cu panouri din sticlă securizată cu dimensiuni care să permită trecerea fluxurilor de evacuare şi cu parapete de maximum 0,40 m. în cazul panourilor d in sticlă, se vor prevedea mijloace de spargere şi indicatoare corespunzătoare. Panourile din sticlă securizată astfel realizate potfi amplasate şi independent, lângă uşi, marcate corespunzător şi astfel dispuse încât să fie uşor de recunoscut.
    2.6.8. Cea de a doua cale de evacuare poatefi constituită şi din una sau mai multe ferestre (cu ochiuri mobile de min. 0,75 m lăţime şi 1,00 m înălţime liberă), având parapetul la cel mult 1,50 m deasupra nivelului terenului sau al unei terase prin care se poate face evacuarea la nivelul terenului, pentru:
    a) încăperile supraterane cu cel mult 50 de persoane;
    b) încăperile situate la subsol sau demisol, dacă pe întreg nivelul există cel mult 30 de personae şi se asigură în interior scări fixe de acces la parapetele mai înalte de 1,20 m. La aceste încăperi se admit şi trape de min. 0,80×0,80 m prevăzute în interior cu scări fixe de acces care asigură evacuarea direct din exterior.
    La clădiri înalte, foarte înalte şi săli aglomerate nu este admisă asigurarea prin ferestre a celei de a doua cale de evacuare.
    2.6.9. Alcătuirea elementelor de construcţie şi a finisajelor utilizate pe căile de evacuare, se vor stabili în conformitate cu prevederile prezentului normativ.
    2.6.10. Traseele căilor de evacuare trebuie să fie distincte şi independente, astfel stabilite încât să asigure distribuţia lor judicioasă, posibilitatea ca persoanele să recunoască cu uşurinţă traseul spre exterior, precum şi circulaţia lesnicioasă.
    Căile de evacuare, nu trebuie să conducă spre exterior prin locuri în care circulaţia poate fi blocată în caz de incendiu datorită flăcărilor, fumului, radiaţiilor termice, etc.
    Număr căi de evacuare
    2.6.11. În construcţii, compartimente de incendiu sau porţiuni de construcţii independente din punctul de vedere al circulaţiei, de regulă, persoanele trebuie să aibă acces la cel puţin două căi de evacuare, care pe cât posibil, să ducă în direcţii opuse.
    A doua cale de evacuare poate fi constituită din ferestre sau trape exterioare dacă prin acestea se asigură evacuarea în condiţii corespunzătoare de siguranţă a persoanelor, conform prevederilor normativului, art. 2.6.8.
    2.6.12. Asigurarea unei singure căi de evacuare este admisă atunci când conform proiectului, la fiecare nivel se pot afla simultan maximum 20 de persoane indiferent
    de timpul (lungimea) de evacuare realizat, precum şi în cazurile în care numărul persoanelor este mai mare dar timpul (lungimea) traseului de evacuare se înscrie valoarea admisă pentru coridoare înfundate, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc, risc, sau categorie de pericol de incendiu, tip de clădire, şi destinaţie, conform prevederilor normativului.
    La clădirile înalte, foarte înalte şi sălile aglomerate, precum şi în situaţiile stabilite în normativ, sunt obligatorii minimum două căi de evacuare.
    2.6.13. Alcătuirea şi gabaritele căilor de evacuare, timpul (lungimea) de evacuare, traseele, precum şi numărul de fluxuri de evacuare, trebuie să asigure circulaţia lesnicioasă şi fără obstacole, conform normativului.
    Alcătuirea căilor de evacuare
    Uşi
    2.6.14. Uşile folosite pe căile de evacuare trebuie să fie cu deschidere de tip obişnuit, pe balamale sau pivoţi.
    2.6.15. Pe căile de evacuare nu se admite utilizarea uşilor care se pot bloca datorită funcţionării defectuoase a mecanismelor lor auxiliare, precum şi uşile de tip glisant, ghilotină, basculant, etc.
    Fac excepţie uşile pentru maximum 5 persoane capabile să se evacueze singure, precum şi cazurile prevăzute în normativ.
    Uşile pliante şi cele turnante (cu foi care pot fi uşor pliate) pot fi folosite pe căile de evacuare numai dacă în acestea sau în imediata lor apropiere sunt prevăzute uşi pietonale obişnuite (pe balamale) sau panouri din sticlă securizată cf art.2.6.7.
    2.6.16. Deschiderea uşilor de pe traseul evacuării, de regulă trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior, cu excepţia uşilor prin care se evacuează cel mult 30 de persoane valide şi a cazurilor prevăzute în normativ.
    2.6.17. Prin deschidere, u şile de evacuare nu trebuie să se împiedice una de alta sau să stânjenească evacuarea.
    2.6.18. În dreptul uşilor de evacuare nu se admit praguri cu înălţimea mai mare de 2,5 cm. Dacă acestea sunt necesare, se vor racorda la pardoseală prin pante. în situaţiile admise de normative uşile de evacuare practicate în alte uşi cu dimensiuni mari, pot avea praguri cu înălţimea cât mai mică, dar nu mai mult de 0,40 m.
    Scări interioare
    2.6.19. Scările interioare pot fi închise (amplasate în case proprii de scară) sau deschise (amplasate în holuri, vestibuluri, atriumuri, etc.) potrivit prevederilor normativului.
    Scările de evacuare, de regulă, trebuie să se ducă, pe aceeaşi verticală, de la ultimul nivel pentru care asigură evacuarea, până la nivelul ieşirii în exterior la nivelul terenului ori al unor suprafeţe exterioare carosabile, sau pe o terasă de pe care evacuarea poate fi continuată până la nivelul terenului.
    Persoanele intrate în casa scării, trebuie să poată ajunge fără a o mai părăsi, până la nivelul ieşirii în exterior.
    Fac excepţie scările d in interiorul apartamentelorde locuit şi scările întrerupte la care evacuarea din punctul de întrerupere până la nivelul terenului poate fi continuată în siguranţă prin terase sau prin alte case de scări sau holuri cu acces direct în exterior. Legătura directă între două scări interioare întrerupte, trebuie să se realizeze printrun palier comun.
    2.6.20. Pentru a împiedica pătrunderea fumului pe căile de evacuare şi propagarea incendiilor de la un nivel la altul, scările, indiferent dacă sunt luate sau nu în calcul la evacuare, de regulă, se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee alcătuite conform prezentului normativ. Scări interioare deschise sunt admise numai în cazurile„şi condiţiile menţionateîn normativ.
    Închiderea casei scărilor trebuie să se facă astfel încât accesul persoanelor la cel puţin două scări de evacuare, acolo unde acestea sunt obligatorii, să fie posibil fără a se trece prin casa vreuneia din ele.
    2.6.21. Holurile etajelor în care debuşează liber scări de evacuare, pot fi asimilate cu casele de scări, dacă sunt destinate numai pentru circulaţie sau aşteptare şi dacă sunt separate faţă de restul construcţiei, conform prevederilor pentru casele de scări respective.
    2.6.22. În pereţii interiori ai caselor de scări se pot practica numai goluri de acces la nivelurile construcţiei. Pentru iluminarea casei de scări, a vestibulurilor de etaj şi a coridoarelor, se pot prevedea goluri numai în condiţiile admise de normativ şi protejate corespunzător.
    2.6.23. Golurile de acces la casele de scări de evacuare, se protejează conform prevederilor normativului, de regulă prin: uşi pline sau cu geam simplu sau armat, ori uşi etanşe şi rezistente la foc, sau încăperi tampon, în situaţiile admise conform normativului şi corespunzător realizate şi echipate. în toate situaţiile, uşile de acces la casele de scări, se prevăd cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată, după caz, cu excepţia celor de la clădirile de locuit care nu sunt clădiri înalte sau foarte înalte.
    2.6.24. Casele de scări de evacuare ale nivelurilor supraterane se recomandă să nu fie continuate în subsolul clădirilor, iar când aceasta nu este posibil sau justificat, se admite numai în condiţiile stabilite la art.2.6.25 la 2.6.28.
    2.6.25. Atunci când în subsolurile respective sunt numai încăperi cu risc mic de incendiu şi au densitatea sarcinii termice rezultată din mobilier, finisaje şi materiale adăpostite de maximum 210 MJ/m 2 , scările de evacuare continuate la subsol, se separă în acelaşi mod ca la nivelurile supraterane, dacă în normă nu se dispune altfel.
    2.6.26. În cazurile în care încăperile subterane au ferestre cu suprafaţa totală de min. 1/100 din suprafaţa pardoselii şi adăpostesc destinaţii (funcţiuni) similare celor de la nivelurile supraterane sau spaţii tehnice, depozite, ori ateliere de întreţinere ocupând cel mult 1/4 din aria construită a nivelului, de regulă, casele de scări continuate la subsol se separă de nivelurile subterane la fel ca la cele supraterane, iar golurile de acces se protejează prin uşi rezistente la foc minimum 45 de
    minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    2.6.27. Rampa de acces la subsol poate fi dispusă în continuarea casei de scări supraterane, dacă este separată de rampele aferente nivelurilor supraterane prin pereţi rezistenţi la foc minimum 2 ore şi 30 min., şi planşee rezistente la foc min. 1 oră, recomandânduseca evacuarea subsolului să se realizeze independent de nivelurile supraterane ale clădirii. Subsolul poate continua funcţional cu casa de scări a nivelurilor supraterane, de regulă, printro uşă etanşă la foc 1 oră dispusă la cota parterului, în afara cazurilor în care normativul dispune altfel.
    2.6.28. Scările supraterane de evacuare a persoanelor pot avea rampe directe (neseparate) spre subsol atunci când asigură accesul la încăperi şi spaţii legate funcţional de cele supraterane şi dacă aceste funcţionalităţi sunt separate de restul subsolului cu alte destinaţii prin pereţi C0 (CA1) rezistenţi la foc minimum 3 ore şi uşi etanşe la foc 1 oră (1 h 30′ pentru încăperi cu densitatea sarcinii termice de 840 M J/m’ sau mai mare).
    2.6.29. În casele de scări de evacuare nu vor fi amenajate spaţii de lucru, de depozitare ori cu alte destinaţii (în afară de circulaţie) şi nu vor fi introduse conducte de gaze naturale pentru utilizări tehnologice, conducte pentru lichide combustibile sau tuburi colectoare de gunoi sau alte materiale.
    Se admite amplasarea în casa scărilor a instalaţiilor care nu prezintă pericol de incendiu sau explozie, dacă nu reduc gabaritul necesar pentru evacuare.
    În cazul amplasării tuburilor colectoare de gunoi sau alte materiale, în încăperi adiacente separate, dar care comunică cu casele scărilor de evacuare, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se împiedica pătrunderea fumului şi a focului în casa scării.
    2.6.30. Casele de scări se recomandă să fie luminate natural, direct din exterior.
    2.6.31. Iluminatul natural al caselor de scări se poate face indirect, prin goluri protejate cu elemente rezistente la foc minimum 30 minute, din coridoare sau încăperi cu densitatea sarcinii termice sub 105 M J/m 2 .
    2.6.32. În construcţii de gradul llll de rezistenţă la foc, de regulă, iluminatul numai cu lumină artificială se admite dacă se asigură, în caz de incendiu, evacuarea fumului din casele de scări prin dispozitive automate şi cu o comandă manuală, având secţiunea de cel puţin 5% din suprafaţa orizontală construită a acestora, dar minimum 1 m 2 şi se asigură funcţionarea în orice moment a unui sistem de iluminat artificial. Excepţie fac situaţiile nominalizate în normativ.
    2.6.33. Golurile pentru iluminare practicate în pereţii exteriori ai caselor de scări vor fi protejate contra radiaţiei termice ce rezultă în timpul eventualelor incendii produse în construcţii, instalaţii sau depozite din vecinătatea lor, sau chiar în porţiuni ale aceleiaşi construcţii, situate la distanţe mai mici decât cele admise conform art.2.2.2.
    2.6.34. Scări de evacuare interioare deschise se admit în cazurile şi condiţiile prevederilor normativului, în funcţie de destinaţie, precum şi atunci când asigură evacuarea a cel mult două niveluri succesive.
    2.6.35. Casele de scări de evacuare, trebuie să aibă ieşiri la nivelul terenului sau al unor suprafeţe exterioare carosabile, astfel:
    a) direct în exterior;
    b) prin hol sau vestibul;
    c) prin coridor de maximum 10 m lungime, cu acces în exterior direct sau printrun
    hol sau vestibul;
    d) prin tunel de evacuare cu lungimea maximă de 200 m, cu acces în exterior şi care este alcătuit d in elemente C0 (CA1) rezistente la foc corespunzător densităţii sarcinii termice a încăperilor adiacente, fără a fi însă mai mici de 2 ore pentru pereţi şi 1 oră pentru planşee. Uşile din pereţii tunelului vor fi rezistente la foc 1 oră spre încăperi cu sarcina termică peste 420 MJ/m 2 şi echipate cu dispozitive de autoînchidere automată în caz de incendiu.
    Holul, vestibulul sau coridorul prin care se asigură accesul spre exterior, trebuie să fie separat de încăperile şi coridoarele interioare învecinate de la parter prin pereţi C0 (CA1) rezistenţi la foc minimum o oră, cu excepţia holurilor de tip atrium la care se asigură măsurile de protecţie specifice acestora.
    2.6.36. Holurile de la parter, prin care se asigură accesul spre exterior al scărilor de evacuare, pot comunica liber cu garderobe supravegheate, încăperi de recepţie pentru public şi spaţii funcţional necesare (comerţ, alimentaţie, întruniri, etc.). Toate scările de evacuare a nivelurilor supraterane, pot avea accesul spre exterior printr-un hol comun.
    Scările deschise, în situaţiile admise în normativ, pot avea acces spre exterior prin spaţiile în care sunt amplasate.
    Uşile caselor de scări prevăzute pentru asigurarea evacuării în caz de incendiu la nivelul terenului sau al unei suprafeţe carosabile, dar neutilizate în circulaţia funcţională curentă, se prevăd cu panouri de geam securizat, conform pct.2.6.7.
    2.6.37. Grinzile, podestele şi treptele scărilor interioare de evacuare trebuie să îndeplinească condiţiile de comportare la foc prevăzute în prezentul normativ.
    2.6.38. Înclinarea rampelor scărilor de evacuare, suprafaţa şi forma treptelor şi a podestelor, trebuie să permită o circulaţie lesnicioasă şi sigură a persoanelor, respectânduse prevederile reglementărilor specifice.
    2.6.39. Scările cu rampe curbe (helicoidale) sunt considerate căi de evacuare numai în porţiunea de rampă în care lăţimea minimă a treptei este de 18 cm, iar lăţimea maximă de 40 cm, dacă treptele au aceeaşi formă şi dimensiuni pe toată desfăşurarea scării.
    2.6.40. Scările cu trepte balansate pot fi considerate căi de evacuare, numai pentru un singur flux de evacuare a utilizatorilor, dacă îndeplinesc condiţiile de alcătuire şi dimensionare stabilite în normativ şi reglementările de specialitate.
    2.6.41. În construcţiile cu trei sau mai multe niveluri, se va asigura posibilitatea de ridicare a furtunurilor până la locul în care urmează a fi folosite, prin ferestrele caselor de scări plasate pe faţadele accesibile (cu condiţia ca sub aceste ferestre să nu se prevadă copertine sau elemente constructive proeminente care să împiedice ridicarea furtunurilor). Atunci când casele de scări nu au ferestre, se prevăd goluri cu lăţimea de cel puţin 20 cm situate pe aceeaşi verticală, practicate în podeşte ori între vanguri.
    Fac excepţie casele de scări prevăzute cu coloane (conducte) uscate fixe, destinate alimentării cu apă în caz de incendiu.
    2.6.42. Scările de evacuare pot fi înlocuite în toate cazurile prin planuri înclinate, dacă satisfac prevederile din prezentul normativ şi reglementările tehnice referitoare la scări (închidere, rezistenţă la foc, dimensionare, etc).
    Pantele planurilor înclinate vor fi de maximum 1:10 (1:8 în dreptul ieşirilor din clădire) şi prevăzute cu strat de uzură care să împiedice alunecarea persoanelor.
    Scări exterioare deschise
    2.6.43. Scările de evacuare exterioare deschise pot fi amplasate independent în exteriorul construcţiei sau alipite acesteia pe maximum trei laturi. Ele pot înlocui scările interioare de evacuare necesare sau pot constitui o continuare a acestora, dacă sunt executate din materiale C0 (CA1), cu rezistenţă la foc de minimum 15 minute şi dacă:
    • respectă prevederile referitoare la dimensionarea scărilor de evacuare;
    • sunt protejate conform art.2.6.44.
    2.6.44. Scările exterioare deschise de evacuare trebuie să fie astfel amplasate sau protejate, încât circulaţia să nu poată fi blocată de flăcările sau fumul produs în caz de incendiu în construcţia pentru care ele asigură evacuarea, ori datorită avarierii unor conducte de aburi, lichide sau gaze combustibile, acizi sau substanţe toxice, etc, amplasate la mai puţin de 3,00 m de gabaritul scării.
    Se consideră satisfăcătoare protejarea scărilor prin amplasarea lor în dreptul unor porţiuni pline de perete C0 (CA1) şi minimum 15 minute rezistenţă la foc, care în proiecţie orizontală depăşesc minimum 3,00 m gabaritul scării, sau prin ecranarea scării cu elemente rezistente la foc min. 15 minute faţă de golurile din perete (cu excepţia celor de acces la scări) şi conductele menţionate mai sus, care se află la distanţă mai mică de 3,00 metri.
    Golurile de acces la scările exterioare deschise se protejează prin uşi etanşe la foc 15 minute, echipate cu sisteme de autoînchidere sau prin treceri şicanate, corespunzător necesităţilor funcţionale.
    Terase şi curţi interioare
    2.6.45. Terasele circulabile, balcoanele şi logiile care constituie căi de evacuare trebuie să fie C0 (CA1) cu excepţia izolaţiilor combustibile montate pe placă de beton rezistente la foc de cel puţin o oră şi protejate împotriva blocării circulaţiei prin căderea unor elemente aprinse ale construcţiei.
    Terasele cu lăţime mai mică de 6,00 m şi balcoanele utilizate la evacuare, trebuie să fie protejate cu parapete pline, împotriva efectelor incendiilor de la nivele inferioare sau din vecinătate.
    Pot servi la evacuare şi porţiuni ale teraselor necirculabile, dacă îndeplinesc condiţiile de mai sus şi se iau măsuri de dirijare, organizare şi protecţie a traseelor stabilite pentru evacuare.
    2.6.46. Curţile interioare şi spaţiile libere dintre construcţii pot fi luate în consideraţie pentru evacuarea persoanelor în caz de incendiu dacă au lăţimea suficientă pentru trecerea numărului de fluxuri rezultate din calcul, fără a fi mai mică 3,50 m.
    2.6.47. Evacuarea prin terase, balcoane, logii, curţi interioare sau prin spaţiile dintre clădiri se poate face numai dacă circulaţia nu poate fi blocată datorită flăcărilor sau a fumului.
    Dimensionarea căilorde evacuare
    Criterii de calcul
    2.6.48. Calculul căilor de evacuare (pentru mai mult de cinci persoane) constă în determinarea gabaritelor necesare şi stabilirea lungimii traseelor, astfel încât să se asigure evacuarea rapidă din construcţie, în timpul normat.
    2.6.49. Evacuarea persoanelor din construcţie se consideră că se face ordonat, sub formă de fluxuri (şiruri de persoane aşezate una în spatele celeilalte), care circulă prin căile de evacuare spre exteriorul construcţiei.
    2.6.50. Numărul de fluxuri ce trebuie asigurat pentru evacuarea persoanelor şi gabaritele necesare trecerii fluxurilor de evacuare se calculează conform prevederilor normativului.
    2.6.51. Lăţimea rampelor scărilor de evacuare, de regulă, se determină după nivelul din care provine cel mai mare număr de fluxuri, fără a se cumula fluxurile care vin de la niveluri diferite, cu excepţiile prevăzute în normativ.
    2.6.52. Dacă deasupra nivelului care determină dimensionarea rampelor scării se află alte niveluri cu un număr mai mic de persoane, lăţimea porţiunii de scară situată deasupra sa poate fi mai mică, fiind dimensionată corespunzător numărului de persoane cel mai mare al unuia din nivelurile respective.
    2.6.53. La scările cu rampe ramificate, calculul lăţimii se face pentru rampa principală. Lăţimea fiecărei rampe ramificate trebuie să fie de cel puţin 60% din lăţimea rampei principale.
    2.6.54. Lăţimea fiecărui podest al scărilor de evacuare nu trebuie să fie mai mică decât cea a celei mai late rampe pe care o intersectează.
    La scările cu rampe ramificate lăţimea podestului central va fi cel puţin egală cu a celei mai late rampe ramificate.
    2.6.55. Atunci când căile de evacuare în exterior ale celorlalte niveluri sunt comune cu cele ale parterului, lăţimea ieşirilor spre exterior (uşi de la nivelul parterului) trebuie să asigure trecerea numărului total de persoane determinat prin însumarea:
    • numărului de persoane care vin prin scări interioare de la nivelul cel mai populata lclădirii;
    • 60% din numărul de persoane aflate la parterul clădirii;
    • 60% din numărul de persoane care vin prin scările interioare de la subsol.
    Determinarea fluxurilor de evacuare
    2.6.56. Numărul de fluxuri ce trebuie asigurate pentru evacuarea persoanelor se determină cu relaţia:
    F = N/C
    în care:
    F = număruldefluxuri;
    N = numărul de persoane care trebuie să treacă prin calea de evacuare
    C = capacitatea normată, de evacuare a unui flux;
    Rezultatele din relaţie se rotunjesc la numărul întreg imediat superior.
    2.6.57. Numărul de persoane (N) pentru care se calculează căile de evacuare este constituit din capacitatea maximă simultană de persoane, stabilită prin proiect pe niveluri şi total construcţie.
    2.6.58. Capacitatea de evacuare a unui flux (C) se determină în funcţie de tipul, destinaţia şi riscul (categoria de pericol) de incendiu a construcţiei, conform prevederilornormativului.
    2.6.59. Pentru construcţiile în care se pot afla simultan un număr mare de persoane, numărul de fluxuri de evacuare rezultat din calcul pentru uşile exterioare ale construcţiei poate fi redus procentual, cu acordul beneficiarului, astfel:
    • cu 10% pentru cele care necesită 1020 fluxuri de evacuare;
    • cu 20% pentru 2130 fluxuri;
    • cu 25% pentru mai mult de 30 fluxuri.
    Gabaritele că ilor de evacuare
    2.6.60. Lăţimea liberă necesară pentru trecerea fluxurilor de evacuare, în raport cu numărul acestora, este de minimum:
    • 0,80 m pentru un flux;
    • 1,10 m pentru două fluxuri;
    • 1,60 m pentru trei fluxuri;
    • 2,10 m pentru patru fluxuri;
    • 2,50 m pentru cinci fluxuri;
    Lăţimile intermediare se consideră valabile pentru trecerea numărului inferior de fluxuri.
    2.6.61. Lăţimea căilor de evacuare pentru mai mult de 50 de persoane, nu va fi micşorată în sensul de circulaţie spre exterior, chiar dacă este mai mare decât cea rezultată din calcul.
    2.6.62. Dimensiunile brute (nefinisate) ale coridoarelor şi ale scărilor precum şi cele ale golurilor de comunicaţie practicate în pereţii acestora (uşi), se stabilesc astfel încât spaţiul liber necesar pentru trecerea numărului de fluxuri să nu fie redus cu mai mult de 0,10 m pe înălţimea de maximum 2,10 m de la cota pardoselii (prin proeminenţe ale pereţilor, tocurilor, căptuşelilor, canaturilor, de uşi sau ferestre în poziţie deschisă, finisajelor interioare, instalaţiilor, etc).
    Lăţimea rampelor scărilor se măsoară până la balustrade, (care de regulă nu trebuie să micşoreze gabaritul liberal circulaţiei).
    2.6.63. în pereţii coridoarelorşi scărilor pentru evacuarea a mai mult de 50 de persoane sunt admise nişe cu parapetul (limita inferioară) la mai mult de 1,20 m deasupra pardoseiii sau cu marginea lor superioară la maximum 0,90 m de pardoseală.
    2.6.64. Lăţimea coridoarelor, rampelorşipodestelorscărilorcesunt utilizate pentru evacuarea a peste 50 de persoane nu trebuie să fie redusă de uşi sau ferestre care se deschid spre acestea şi pot fi blocateîn poziţie deschisă de persoanele care se deplasează pentru a ieşi din construcţie.
    Fac excepţie ferestrele al căror parapet este de cel puţin 2,00 m faţă de nivelul pardoselii sau al treptelor din dreptul lor.
    2.6.65. Uşile deschise spre podestele scărilor de evacuare nu trebuie să reducă gabaritul acestora, determinat prin calcul.
    În faţa uşilor ascensoarelor pentru persoane, de regulă, lăţimea podestelor scărilor trebuie să fie de cel puţin 1,60m. Fac excepţie cazurile în care uşile de palier ale ascensoarelor sunt glisante sau se închid rotinduse în acelaşi sens cu cel în care se deplasează fluxul de evacuare spre exterior, cazuri în care lăţimea podestului se poate reduce la 1,20 m.
    2.6.66. De regulă lăţimea liberă de trecere a unei uşi de evacuare nu trebuie să depăşească 2,50 m. Dacă lăţimea uşii este mai mare, ea se împarte cu montanţi solid încastraţi în spaţii de trecere cu lăţimea de maximum 2,50 m.
    Fac excepţie uşile a căror lăţime este de cel puţin două ori mai mare decât cea necesară trecerii fluxurilor de evacuare, precum şi cele monumentale.
    2.6.67. Lăţimea rampei scărilor de evacuare, de regulă, nu trebuie să fie mai mare de 2,50 m între pereţi şi balustradă sau între două balustrade ale aceleiaşi rampe. Atunci când lăţimea rampei este mai mare, se împarte prin balustrade intermediare în spaţii de max. 2,50 m lăţime.
    Nu este obligatorie prevederea balustradelor intermediare la rampele:
    a) folosite urcând, pentru a ajunge la ieşire;
    b) cu lăţimea cel puţin de doua ori mai mare decât cea necesară fluxurilor de evacuare, sau sunt scări monumentale.
    2.6.68. Înălţimea liberă pe căile de evacuare trebuie să fie de minimum 2,00m.
    Pentru poduri sau subsoluri, această înălţime poate fi de minimum 1,90 m iar uşile din pod şi subsol pot avea înălţimea liberă de 1,80 m.
    Timpul de evacuare (lungimea căilor de evacuare)
    2.6.69. La determinarea timpului de evacuare, respectiv a lungimii căii de evacuare, se ia în considerare traseul parcurs în axa căii de evacuare, de la punctul de plecare până la o ieşire în exterior, sau până la o scară de evacuare închisă sau deschisă, ori degajament protejat, ţinând seama de poziţia diferitelor echipamente sau obiecte cu amplasament fix care trebuie ocolite, respectânduse nivelele de performanţă admise în normativ.
    2.6.70. La stabilirea timpului de evacuare (lu ngimii căii de evacuare) nu se iau în consideraţie distanţele parcurse:
    a) pe scările de evacuare şi de la baza acestora spre exterior precum şi în interiorul degajamentelor protejate;
    b) în interiorul încăperilor în care nu se depăşeşte timpul (lungimea) de evacuare admisă pentru coridoare înfundate.
    2.6.71. Determinarea perioadei teoretice de timp necesare evacuării utilizatorilor se efectuează prin raportarea lungimilor de evacuare admise la viteza medie de deplasare, considerată 0,4 m/sec. pe orizontală şi 0,3 m / sec. pe verticală (scări, pante).
    Marcarea căilor de evacuare
    2.6.72. Traseele căilor de evacuare trebuie marcate cu indicatoare conform reglementărilor tehnice.
    2.6.73. La clădirile cu peste două niveluri supraterane, în cazul coborârii scărilor de evacuare sub nivelul terenului, în condiţiile menţionate la pct.2.6.24., se vor lua măsuri pentru îndrumarea circulaţiei de evacuare spre ieşirea în exterior.
    2.6.74. Documentaţiile tehnicoeconomice ale construcţiilor vor cuprinde, după caz, planuri de evacuare, cu indicarea şi marcarea căilor de urmat în caz de incendiu.
    2.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR
    2.7.1. Construcţiile se prevăd, după caz, cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, potrivit reglementărilor de specialitate.
    În scopul asigurării singuranţei la foc a utilizatorilor construcţiilor, instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor, maşinile, utilajele, aparatură, echipamentele de protecţie şi produsele pentru prevenirea şi stingerea incendiilor necesare, se stabilesc conform prezentului normativ şi a reglementărilortehnice specifice, putând fi suplimentate conform opţiunii beneficiarului, în funcţie de riscurile de incendiu şi de condiţiile de propagare a incendiilor, de categoria de importanţă a construcţiilor, de importanţa şi valoarea acestora, precum şi de posibilităţile reale de alarmare, alertare şi intervenţie a forţelor de intervenţie.
    2.7.2. Instalaţiile de semnalizare şi de stingere a incendiilor, se prevăd cu acţionare manuală, dacă observarea incendiului se poate asigura în timp util, sau cu acţionare automată.
    Acţionarea automată a instalaţiilor de semnalizare şi de stingere a incendiilor, de regulă, se asigură la construcţii şi spaţii unde nu există o permanentă supraveghere umană, când incendiul nu poate fi uşor observat sau atunci când, datorită riscului de incendiu ori al condiţiilor de siguranţă la foc a oamenilor şi bunurilor, este necesară o intervenţie rapidă.
    Instalaţiile cu acţionare automată se prevăd întotdeauna şi cu posibilităţi de acţionare manuală.
    2.7.3. Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor se proiectează şi se realizează conform reglementărilor tehnice, astfel încât să prezinte siguranţă în exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice a stărilor de funcţionare, iar eventualele revizii şi reparaţii să se poată face cu uşurinţă.
    2.7.4. La construcţiile, spaţiile şi încăperile echipate cu instalaţii automate de stingere, se prevăd instalaţii de semnalizare a incendiilor numai când sunt sau se află în construcţii de importanţă deosebită sau cu risc mare, asigurânduse semnalizarea izbucnirii incendiului înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere.
    2.7.5. În funcţie de importanţa construcţiilor, instalaţiilor şi a spaţiilor cu risc de incendiu, precum şi consecinţele unor eventuale incendii sau explozii, de la caz la caz, se va analiza şi stabili necesitatea prevederii unei semnalizări înainte de atingerea parametrilor periculoşi, astfel încât să se poată lua măsuri de înlăturare a pericolului.
    2.7.6. Obiectivele cu risc mare de incendiu se prevăd cu mijloace de alarmare şi de alertare a serviciilor proprii de pompieri şi respectiv a unităţilor de pompieri militari. La obiectivele mari şi vulnerabile la incendiu, se asigură mijloace directe de alertare a unităţilor militare de pompieri.
    2.7.7. Ca produs de stingere, poate fi utilizată apa (sub formă de jeturi compacte, dispersată în picături sau pulverizată), spuma (joasă înfoiere, medie înfoiere şi înaltă înfoiere), gaze (inerte, inhibitori), abur sau pulberi stingătoare, în funcţie de natura şi cantitatea substanţelor şi materialelor combustibile care necesită stingerea.
    2.7.8. Instalaţiile de stingere cu care se echipează construcţiile şi instalaţiile pot fi alimentate d in reţele publice, cu sisteme de alimentare comune (atunci când incintele sunt apropiate şi investitorii sunt de acord) sau cu sisteme de alimentare individuale, (proprii fiecărui obiectiv), potrivit reglementărilor.
    2.7.9. Numărul de calcul al incendiilor simultane, se determină după cum urmează:
    a) Pe teritoriul incintelo r de producţie şi/sau depozitare independente:
    • dacă suprafaţa este sub 150 ha, un incendiu;
    • dacă suprafaţa este mai mare, proiectantul va stabili, în funcţie de riscurile de incendiu sau posibilităţile de propagare a incendiului între obiecte, necesitatea luării în calcul a două incendii simultane.
    b) Pentru incintele de producţie şi/sau depozitare, alimentate prin aceleaşi instalaţii cu centrele populate:
    • dacă suprafaţa incintei de producţie şi/sau depozitare este până la 150 ha şi centrul populat are până la 10.000 locuitori, un incendiu;
    • dacă numărul locuitorilor din centrul populat este de cel mult 25.000, indiferent de suprafaţa incintei de producţie şi/sau depozitare, proiectantul stabileşte dacă este necesară luarea în calcula două incendii simultane;
    • dacă numărul locuitorilor depăşeşte 25.000 persoane, numărul de calcul al incendiilor simultane se determină separat pentru incinte de producţie şi/sau depozitare şi separat pentru centrul populat, însumânduse valorile rezultate.
    2.7.10. Instalaţiile de stingere se proiectează, de regulă, astfel încât să asigure în permanenţă debitul şi presiunea minimă necesară, până la terminarea perioadei teoretice de funcţionare a acestora (respectiv a reprizelor de stingere).
    Punerea sub presiune a instalaţiei prin acţionarea manuală de la distanţă, imediat după izbucnirea incendiului, se prevede numai în cazurile particulare admise şi dacă nu există pericol de deteriorare a instalaţiei de acţionare.
    2.7.11. Reţelele exterioare şi, după caz, cele interioare, aferente instalaţiilor de stingere cu apă, vor fi prevăzute cu racorduri pentru alimentarea acestora şi de la pompele mobile de incendii, conform reglementărilortehnice de specialitate.
    2.7.12. În situaţiile în care obţinerea direct de la sursă a cantităţilor de apă necesare în timpul incendiilor nu este posibilă din punct de vedere tehnic, se prevede rezervă de apă pentru incendiu (rezervor). Atunci când alimentarea rezervorului de la sursă poate avea loc fără întrerupere, chiar în timpul incendiului, rezerva se poate reduce cu volumul asigurat dedebitul minimal al sursei.
    2.7.13. Rezerva de apă pentru incendiu poate fi păstrată împreună cu cantităţile de apă necesare consumului de apă potabilă, menajeră sau industrială.
    Instalaţiile automate de stingere a incendiilor (sprinklere, drencere sau apă pulverizată), trebuie să aibă prevăzută rezervă intangibilă (proprie) care să asigure funcţionarea lor pe timpul teoretic normat.
    2.7.14. La obiectivele din categoriile de importanţă excepţională (A) sau deosebită (B), precum şi la cele vulnerabile la incendiu, instalaţiile automate de stingere cu care se echipează se vor proiecta şi realiza astfel încât să asigure nivelele de performanţă admise şi în cazul unei avarii la elementele componente de alimentare până la distribuitorul de refulare al pompelor de incendiu.
    2.7.15. Instalaţiile de stingere a incendiilor vor avea asigurate alimentarea normală şi de rezervă cu energie electrică de la surse corespunzătoare şi care pot fi: hidraulice, pneumatice, electrice, motoare cu ardere internă, abur, etc.
    2.7.16. Instalaţiile de stingere (cu apă, spumă, gaze, pulberi, etc.) vor fi astfel proiectate şi realizate încât să poată funcţiona în caz de incendiu pe toată durata normată de funcţionare a acestora, conform reglementărilor tehnice.
    I n s ta laţ iile i nt er io a r e de stinger e se prevăd şi dimensionează în funcţie de mărimea compartimentelor de incendiu sau a spaţiilor protejate, după caz, iar pentru instalaţiile de stingere din exterior se ia în considerare întrega construcţie.
    2.7.17. Prin proiectarea şi realizarea instalaţiilor de apă pentru stingerea incendiilor se vor asigura condiţiile corespunzătoare de funcţionare conform reglementărilor specifice şi vor fi ferite de îngheţ.
    2.7.18. Rezervoarele, bazinele sau alte surse de apă rece prevăzute pentru stingerea incendiilor, situate la distanţe mai mici de 1000 m faţă de construcţii, vor avea asigurate posibilităţi de alimentare a pompelor de incendiu mobile şi prevăzute punctele de staţionare a acestora.
    2.7.19. Punctele de staţionare şi alimentare a pompelor mobile de incendiu din bazine, rezervoare sau alte surse de alimentare cu apă, se vor stabili astfel încât radiaţia termică sau alte efecte ale incendiului la obiectele învecinate să nu împiedice desfăşurarea acţiunii de intervenţie.
    Râurile, lacurile, iazurile sau fântânile cu debit suficient sau cu adâncime
    corespunzătoare, pot fi amenajate pentru alimentarea cu apă a autospecialelor în caz de incendiu.
    2.7.20. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă, pulberi sau gaze, se proiectează şi realizează conform reglementărilor specifice, asigurânduse funcţionarea lor pe timpul normat (reprize).
    2.7.21. La instalaţiile de stingere cu spumă se utilizează numai produse corespunzătoare şi omologate pentru stingerea lichidelor combustibile respective. Pentru lichidele combustibile care distrug spuma, produsele de stingere trebuie să fie de tip special antialcool (AR).
    2.7.22. Pulberile şi gazele utilizate ca produse de stingere vor fi de tip omologat pentru aceasta, iar instalaţiile fixe de stingere cu astfel de produse vor avea asigurate cantităţile de produse de stingere determinate prin calcul, inclu s iv alimentarea de rezervă, asigurânduse minimum două reprize destingere.
    2.7.23. Instalaţiile, dispozitivele şi echipamentele utilizate pentru evacuarea mecanică a fumului (desfumare) în caz de incendiu, precum şi a celor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, vor corespunde condiţiilor specifice acestora şi vor fi agrementate tehnic.
    2.8. INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE CONSTRUCŢIILOR
    2.8.1. Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor (hidro, electrice, de încălzire, de ventilare, condiţionare şi altele asemenea), se proiectează şi execută astfel încât să nu contribuie la producerea şi propagarea incendiilor, în conformitate cu prevederile prezentului normativ şi ale reglementările de specialitate.
    2.8.2. Sistemele şi instalaţiile de încălzire se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu, destinaţia, gradul de rezistenţă la foc şi mărimea construcţiilor, fiind interzise cele cu foc deschis în spaţii (încăperi) care prezintă riscuri mari de incendiu şi cele cu pericol de explozie.
    2.8.3. Instalaţiile electrice utilitare aferente construcţiilor, vor fi corespunzătoare riscului şi categoriei de pericol de incendiu, destinaţiei şi mediului respectiv, potrivit reglementărilor tehnice de specialitate ale acestora.
    2.8.4. Încăperile şi sp aţiile în care se degajă substanţe combustibile vor avea asigurate instalaţii pentru evacuarea gazelor, vaporilor, prafului şi a pulberilor pe măsura degajării acestora, astfel încât să se evite posibilitatea acumulării lorîn cantităţi periculoase.
    2.8.5. La realizarea sistemelor şi instalaţiilor de ventilare sau condiţionare, se va urmări reducerea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive şi de propagare a incendiului prin canalele de ventilare, precum şi utilizarea unor materiale, elemente şi echipamente corespunzătoare riscului de incendiu, conform reglementărilorde specialitate.
    2.8.6. Sistemele şi instalaţiile de ventilare (condiţionare) a spaţiilor şi încăperilor din categoria A, B(BE 3a,b) şi C (BE 2) de pericol de incendiu. Separarea instalaţiilor şi a sistemelor de ventilare este obligatorie şi în situaţiile precizate de prezentul normativ şi reglementările tehnice.
    Evacuarea prin acelaşi sistem sau instalaţie de ventilare (condiţionare) a substanţelor care, în amestec mecanic sau combinaţie chimică pot provoca aprindere sau explozie, este interzisă.
    2.8.7. Sistemele şi instalaţiile de ventilare (condiţionare) a încăperilor în care se depozitează, prelucrează sau manipulează substanţe combustibile, a sălilor aglomerate şi a încăperilor cu echipamente şi, după caz, aparatură de mare valoare sau importanţă deosebită, precum şi a celor cu riscuri mari de incendiu, vor fi independente de celelalte sisteme sau instalaţii de ventilare (condiţionare) ale construcţiei.
    2.8.8. În interiorul canalelor de ventilare (condiţionare) nu se admite montarea conductelor de lichide sau gaze combustibile, precum şi a circuitelor electrice.
    2.8.9. Traversarea elementelor de compartimentare antifoc sau rezistente la foc de către canale de ventilare nu se recomandă. în cazurile în care aceste traversări sunt absolut necesare, se vor lua măsuri pentru evitarea propagării incendiilor în compartimentele învecinate.
    2.9. CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE
    2.9.1. Pentru asigurarea condiţiilor de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu la construcţii şi instalaţii se prevăd căi de circulaţie (drumuri) necesare funcţional sau f âşii libere de teren, corespunzător amenajate p e n t r u accesul u t i l a j e lo r şi autospecialelor de intervenţie ale pompierilor.
    Nu este obligatorie asigurarea unor circulaţii carosabile (drumuri) la cabane, refugii turistice, construcţii la altitudine (montane), anexe gospodăreşti, etc. precum şi la construcţii încadrateîn categoria de importanţă D (redusă).
    2.9.2. Căile de circulaţie (drumurile) prevăzute, vor asigura accesul fără obstacole şi pe distanţe cât mai scurte la construcţii,depozite de substanţe combustibile, puncte de staţionare şi alimentare ale autospecialelor şi surse de apă.
    2.9.3. Căile de circulaţie şi de acces (drumuri) la construcţii şi incinte construite, care au încrucişări de nivel cu linii c.f. pe care pot staţiona vagoane, vor fi asigurate cu a doua posibilitate de traversare, astfel încât accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu să fie posibil permanent.
    2.9.4. Realizarea de curţi închise pe toate laturile de construcţii etajate, nu se recomandă. In cazurile în care se prevăd totuşi asemenea curţi, în care autospecialele de intervenţie ale pompierilor nu au acces, este necesară asigurarea posibilităţilor de salvare a persoanelor din clădire prin ferestre sau goluri ale faţadelor construcţiei accesibile pentru intervenţia serviciilor şi unităţilor de pompieri, marcânduse corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscut în caz de incendiu.
    2.9.5. Curţile interioare neacoperite cu aria mai mare de 600 m 2 şi închise pe toate laturile de construcţii, situate la nivelul terenului sau al circulaţiilor carosabile adiacente ori la o diferenţă de nivel mai mică de 0,50 m faţă de aceste circulaţii, se prevăd obligatoriu cu accese carosabile pentru autospecialele de intervenţie în caz de incendiu, cu gabarite de minimum 3,80 m lăţime şi 4,20 m înălţime.
    Pentru curţile interioare menţionate, situate la diferenţe de nivel mai mari de 0,50 m (fără acces carosabil), se asigură numai acces pentru personalul de intervenţie (treceri pietonale), cu lăţimea de minim 1,50 m şi înălţimea de 1,90 m.
    2.9.6. Construcţiile blindate vor avea asigurate posibilităţi de acces pentru personalul de intervenţie al serviciilor şi unităţilor de pompieri, prin deschideri prevăzute în pereţii exteriori, protejate cu panouri uşordemontabile din afară şi marcate corespunzător.
    2.9.7. Pentru intervenţia personalului pompierilor direct din exterior, închiderile perimetrale ale construcţiilor cu pereţi cortină vor avea marcate panourile de vitrare prin care se poate accede în circulaţiile comune orizontale (holuri, vestibuluri, coridoare, etc.) sau în încăperi cu acces permanent în circulaţiile comune.
    Marcarea vizibilă din exterior a cel puţin unui acces pe fiecare etaj al construcţiei este obligatorie la etajele situate până la 28,00 m faţă de carosabil, pe toate faţadele accesibile autospecialelorde intervenţie ale pompierilor.
    2.9.8. La construcţiile închise perimetral cu pereţi cortină se vor asigura circulaţii carosabile în dreptul panourilor de faţadă marcate pentru accesul echipelor de intervenţie ale pompierilor.
    2.9.9. În interiorul construcţiilor, căile de intervenţie ale personalului serviciilor şi unităţilor de pompieri vor fi stabilite, amenajate şi marcate corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscut în caz de incendiu.
    2.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE Şl SERVICIUL DE POMPIERI
    2.10.1. Pentru asigurarea verificării, supravegherii şi intervenţiei în caz de incendiu, prin proiect se va stabili nivelul de dotare a serviciului de pompieri, în funcţie de categoria de importanţă, mărimea, destinaţia şi vulnerabilitatea la incendiu a construcţiei.
    2.10.2. Echiparea şi dotarea serviciului de pompieri trebuie să corespundă necesităţilor practice asigurării siguranţei la foc a construcţiei, conform reglementărilor specifice, în funcţie de riscurile de incendiu şi scenariile de siguranţă la foc.
    2.10.3. În documentaţia tehnică serviciul de pompieri va avea stabilit spaţiul necesar funcţionării permanente a acestuia, de regulă, dispus la parterul sau nivelurile supraterane inferioare ale construcţiei.
    2.10.4. Serviciul de pompieri va fi dotat cu mijloace de iluminat şi comunicaţii, aparatură specifică şi echipament de protecţie, corespunzător riscurilor de incendiu şi tipului de construcţie, asigurânduse rezervele necesare.
    2.10.5. Construcţiile se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare riscurilor şi categoriilor de pericol de incendiu specifice, precizânduse în documentaţie tipul acestora şi cantitatea necesară, inclusiv rezervele pentru înlocuirea imediată.

    PARTEA A IIA
    CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE)
    CAP.3. PERFORMANŢE COMUNE CLĂDIRILOR CIVILE (PUBLICE)
    3.1. RISCURI DE INCENDIU Şl GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC
    Riscuri de incendiu
    3.1.1. Încăperile, spaţiile şi clădirile civile (publice), vor avea determinate riscuri de incendiu, conform prevederilor art.2.1.1 la 2.1.3 din prezentul normativ.
    3.1.2. În funcţie de riscurile de incendiu determinate, se asigură condiţiile de siguranţă la foc performanţele şi nivelele de performanţă admise în partea l a normativului “Prevederi commune tuturor construcţiilor” şi în cele din prezenta parte.
    Prin scenarii de siguranţă la foc elaborate conform reglementărilor de specialitate, în situaţii justificate pot fi adoptate masuri de protecţie compensatorii care asigură condiţiile de siguranţă la foc şi performanţele admise conform normativului.
    3.1.3. Riscurile de incendiu se precizează obligatoriu în documentaţia tehnică.
    Grade de rezistenţă la foc
    3.1.4. Clădirile civile (publice) vor avea gradul de rezistenţă la foc, şi precizat obligatoriu în documentaţiile de proiectare. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească clădirea, pentru încadrarea întrun anumit grad de rezistenţă ia foc, sunt cele stabilite în art.2.1.8. la 2.1.14.
    3.2. AMPLASARE Şl CONFORMARE LA FOC
    Amplasare
    3.2.1. Clădirile civile (publice), independente, comasate sau grupate în conformitate cu recomandările generale, se amplasează în zone ferite de riscuri de incendiu existente în vecinătate, la distanţele de siguranţă admise (art.2.2.1. la 2.2.3.), sau se compartimenteaza corespunzător normativului.
    3.2.2. Clădirile pentru persoane ce nu se pot evacua singure, cele pentru obiecte sau aparataj de importanţă deosebită, precum şi clădirile înalte şi foarte înalte, nu se recomandă a fi comasate cu construcţii care au altă destinaţie.
    3.2.3. În cazul comasării mai multor funcţiuni întro clădire civilă (publică) acestea se vor separa corespunzător, de regulă, prin pereţi şi planşee din materiale C0 (CA1), rezistente la foc conform normativului.
    Conformare la foc
    3.2.4. Prin conformare se vor avea în vedere prevederile art. 2.2.4. la 2.2.10. şi cele specifice.
    Ariile construite ale compartimentelor de incendiu admise pentru construcţii civile (publice) supraterane, sunt cele precizate în tabel 3.2.4.
    Tabel 3.2.4
    Arii construite admise pentru compartimente de incendiu ale
    clădirilor civile (publice) supraterane (vezi pdf)

    NOTA: 1. Pentru clădirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, ariile se pot majora cu 100%. Atunci când se prevăd instalaţii automate de semnalizare a incendiilor, ariile se pot majora cu 25%. Majorările menţionate nu se cumulează.
    2. In cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construite mai mari pe proprie
    răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilorde conducere respective.
    Tabel 3.2.5 (vezi pdf)
    Număr de niveluri supraterane maxim admis şi capacitatea clădirilor
    civile de gradul lllV de rezistentă la foc

    NOTA: În cazuri justificate tehnic şi asigurând măsuri suplimentare de protecţie, investitorii pot adopta un singur nivel în plus faţă de cele admise, pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective.
    3.2.5. Între numărul de niveluri al clădirilor supraterane, destinaţia, gradul de rezistenţă la foc şi capacitatea lor (număr de persoane), se vor/especta următoarele corelaţii:
    a) în clădirile de gradul lll de rezistenţă la foc, indiferent de capacitatea lor, numărul de niveluri supraterane nu se limitează (cu excepţia celorcu săli aglomerate de gradul II);
    b) în clădirile de gradul lllV de rezistenţă la foc, numărul de niveluri supraterane se limitează în funcţie de destinaţie şi de numărul de persoane adăpostit, conform prevederilortabelului 3.2.5.
    3.2.6. În clădirile civile (publice) de gradul lll de rezistenţă la foc, este admisă mansardarea (realizarea unui nivel construit în volumul podului) dacă elementele din structura portantă a acoperişului şi a încăperilor amenajate sunt incombustibile şi separate de restul podului cu ziduri rezistente la foc minim 3 ore.
    În clădiri de gradul lllV de rezistenţă la foc, mansardarea (nivel construit în volumul podului), este admisă în condiţiile respectării prevederilortabelului 3.2.5.
    3.2.7. Depozitarea mărfurilor şi substanţelor cu pericol de explozie în clădirile civile (publice), precum şi amplasarea atelierelor în care se utilizează astfel de materiale, nu este admisă decât în cazurile menţionate şi cu respectarea prevederilor normativului.
    3.2.8. Prin conformarea construcţiilor civile (publice) se va asigura, pe cât posibil, dispunerea separată a spaţiilor cu risc mare de incendiu faţa de zonele accesibile publicului, realizând măsurile de protecţie necesare conform normativului.
    3.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    3.3.1. Construcţiile civile (publice) se alcătuiesc corespunzător prevederilor 2.3. ale
    normativului, îndeplinind performanţele comune şi specifice ale acestora. Se recomandă utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie CO (CA1).
    3.3.2. Atunci când conform prevederilor normativului se pot utiliza materiale şi elemente din clasele de combustibile C, la C4 (CA2a b cd ), în funcţie de condiţiile specifice şi scenariile de siguranţă la foc elaborate, precum şi de rolul pe care îl au în caz de incendiu, se asigură masurile de protecţie corespunzătoare siguranţei la foc, potrivit normativului.
    3.3.3. Prin modul de alcătuire şi realizare, elementele de construcţie utilizate nu trebuie să propage focul cu uşurinţă.
    3.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI
    3.4.1. Pereţii despărţitori prevăzuţi pentru limitarea propagării incendiului în cadrul unui compartiment de incendiu, se recomandă să fie CO (CA1) şi rezistenţi la foc minimum 2 ore secţionând transversal clădirea (pereţi care pot fi decalaţi în plan vertical).
    Aceşti pereţi, de regulă, se amplasează la cel mult:
    • 110 m distanţă în clădiri de gradul I, II şi III de rezistenţă la foc;
    • 70 m distanţa în clădiri de gradul IV şi V de rezistenţă la foc;
    La clădirile cu pod al căror acoperiş este executat din materiale C1C4
    (CA2a,b,c,d), pereţii respectivi trebuie să separe şi volumul podului.
    3.4.2. În construcţii civile (publice), uşile prevăzute pe coridoare care intersectează pereţii antifoc şi cele din pereţii despărţitori prevăzuţi la pct.3.4.1., pot fi etanşe la foc minimum 30 de minute, potrivit normativului având dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, conform cerinţelor funcţionale şi de evacuare în caz de incendiu.
    Tabel 3.4.4.
    Condiţii minime pentru pereţi şi planşee (vezi pdf)

    3.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE) Şl GAZE FIERBINŢI
    3.5.1. În general, spaţiile accesibile publicului vorfi astfel realizate şi protejate încât să fie ferrite de fum în caz de incendiu, respectânduse condiţiile specifice stabilite prin normativ referitoare la desfumare (art.2.5.1.!a2.5.35.).
    3.5.2. Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile solide, cu aria mai mare de 36 m 2 , precum şi casele de scări de evacuare şi încăperile tampon fără lumină naturală, se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului, reprezentând minimum 1 % din aria respectivă a depozitului şi 5% a ariei construite a casei de scări (dar minimum 1m 2 pentru fiecare scară), sau cu sisteme mecanice de evacuare a fumului.
    3.5.3. Circulaţiile comune orizontale, inclusiv încăperile tampon şi casele de scări de evacuare ale nivelurilor subterane închise, destinate publicului, vor fi prevăzute cu sisteme independente de evacuare afumului (desfumare) faţă de nivelurile supraterane.
    3.5.4. Asigurarea evacuării fumului din atriumuri în caz de incendiu, este obligatorie. Acesta se realizează prin dispozitive cu deschidere automată, care să asigure o suprafaţă liberă de minimum 1 % din aria celui mai mare nivel al atriumului delimitat de pereţi fără a se lua în considerare cel de la parter sau prin sistem de evacuare mecanică a fumului, corespunzător alcătuit şi dimensionat.
    În ambele situaţii, la partea inferioară a atriumurilor se asigură posibilităţi de admisie a aerului. Acţionările automate ale dispozitivelor de evacuare a fumului vor fi dublate de comenzi manuale dispuse la nivelul acceselor din exterior în atrium şi la serviciul de pomperi
    Atunci când se asigură supravegherea permanentă a atriumului, evacuarea fumului (desfumarea) se poate acţiona numai manual.
    3.5.5. Pentru limitarea posibilităţilor de propagarea a fumului la etajele superioare, atunci când înălţimea atriumului este mai mare de 28,00 m, se recomandă izolarea de atrium a nivelurilor situate în jumătatea superioară a acestuia prin închideri C0 (CA1), rezistente la foc minimum 15minute.
    3.5.6. Toate încăperile şi spaţiile deschise direct spre atrium (magazine comerciale, expoziţii şi altele similare care necesită desfumare conform normativului), vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumări) independente de atrium.
    3.5.7. Încăperile necompartimentate, cu aria construită mai mare de 10.400 m 2 se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului şi gazele fierbinţi, care să limiteze propagarea incendiilor, conform art.2.5.36 la 2.5.45.
    3.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    3.6.1. Clădirile publice (civile) vor avea asigurat numărul necesar de căi de evacuare a utlizatorilor în caz de incendiu, corespunzător dispuse, alcătuite şi dimensionate, potrivit prevederilor normativului (art.2.6.1.la2.6.74.).
    În clădirile civile (publice) care nu sunt înalte sau foarte înalte, golurile de acces la casele de scări pot avea uşi pline sau cu geam spre coridoare, vestibuluri de etaj şi holuri, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
    a) pereţii şi planşeele acestora (coridoare vestibuluri, holuri) au aceeaşi rezistenţă la foc cu cele ale caselor de scări;
    b) între coridoare, vestibuluri sau ho lu r i şi încăperile adiacente, inclusiv alte case de scări, se prevăd uşi pline;
    c) eventualele ferestre pentru iluminarea indirectă a coridoarelor de etaj sau a holurilor ori vestibulurilor, practicate în pereţii ce le separă de încăperile adiacente, sunt protejate conformări.2.6.31.
    3.6.2. Sunt admise scări de evacuare interioare deschise în construcţiile publice (civile), dacă servesc la evacuare utilizatorilor a celmult două niveluri.
    Tabel 3.6.4.
    Capacităţi de evacuare (vezi pdf)

    3.6.3. Scările amplasate în volumul atriumului şi neînchise în case
    de scări proprii, nu constituie căi de evacuare în caz de incendiu.
    Fac excepţie atriumurile cu înălţimea de maximum patru niveluri ale construcţiei, unde se consideră că pe scara deschisă în atrium, se poate asigura trecerea unui singur flux de evacuare, chiar dacă lăţimea rampelorasigură mai multe fluxuri.
    3.6.4. Timpii de evacuare, respectiv lu ngimile maximum admise ale căilor de evacuare din clădirile civile (publice), sunt cei prevăzuţi în prevederile specifice clădirilor civile (publice), iar pentru atriumuri conform art.3.6.5. şi 3.6.6.
    Capacităţile de evacuare luate în considerare la clădiri civile (publice), sunt precizate în tabelul 3.6.4.
    3.6.5. Circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium (platforme, supante, etc), pot constitui căi de evacuare pentru persoanele aflate în încăperile adiacente, atunci când timpul de evacuare, respectiv distanţa ce o au de parcurs, nu depăşeşte valorile maxime admise în tabelul 3.6.5., de la uşa acestora până la o casă de scări de evacuare (măsurată în axul căilor), în funcţie de gradul de rezistenţă lafocal construcţiei.
    Tabel 3.6.5.
    Timp (lungime) de evacuare pe circulaţii deschise spre atrium (vezi pdf)

    3.6.6. Pentru încăperile de dormit ale hotelurilor, căminelor, spitalelor, locuinţelor şi altele similare dispuse adiacent atriumurilor, valorile maxime admise ale căilor de evacuare pe circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium, se reduc cu 50% faţă de prevederile art.3.6.5.
    3.6.7. Uşile încăperilor care debuşează în circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium, se alcătuiesc şi echipează conform prevederilor normativului referitoare la comunicarea între spaţii cu destinaţii diferite şi căi de evacuare.
    3.6.8. Deschiderea uşilor de pe traseul de evacuare a mai mult de 30 de persoane valide trebuie să se facă în sensul deplasării spre exterior.
    3.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR
    3.7.1. În funcţie de destinaţie, tip de construcţie şi capacitatea maximă simultană, se asigură echiparea şi dotarea cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor, potrivit prevederilor normativului şi ale reglementărilor de specialitate, precum şi în alte cazuri la solicitarea beneficiarului.
    3.7.2. În clădirile cu atrium, spaţiile adiacente acestuia care sunt destinate magazinelor comerciale, expoziţiilor cu exponate combustibile şi, în general, a unor funcţiuni cu riscuri mari de incendiu, se echipează obligatoriu cu instalaţii automate de semnalizare şi de stingere cu apă a incendiilor (sprinklere, drencere, apă pulverizată).
    3.8. INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE CLĂDIRILOR CIVILE (PUBLICE)
    3.8.1. Echiparea cu instalaţii utilitare aferente clădirilor civile (publice), se asigură în conformitate cu prevederile reglementărilor de specialitate având în vedere şi cele ale prezentului normativ.
    3.8.2. Proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente vor avea în vedere evitarea producerii incendiilor de către acestea, precum şi a propagării uşoare a focului respectânduse prevederile reglementări lor tehnice specifice acestora.
    3.8.3. De regulă, aparatele de preparat şi de încălzit trebuie amplasate în încăperi separate de spaţiile accesibile publicului, cu excepţia celor agrementate tehnic pentru aceasta, utilizânduse numai în condiţiile şi cu măsurile de protecţie stabilite.
    3.8.4. Centralele termice de regulă, pot fi amplasate în clădirile civile (publice) cu condiţia separării lorfaţă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee CO (CA1) şi rezistente la foc minimum 3 ore pentru pereţi şi 2 ore pentru planşee, cu acces dintr-un coridor interior, cu excepţiile stabilite în normativ.
    3.8.5. Amplasarea rezervoarelor de lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mică de 55°C în clădiri civile (publice), de regulă, nu este admisă, cu excepţia celor de alimentare a centralelortermice şi a grupurilorelectrogene aferente clădirii, în cantităţile şi cu măsurile de protecţie stabilite în normativ şi în reglementările tehnice de specialitate.
    3.8.6. Pentru instalaţiile de încălzire care utilizează gaze sau lichide combustibile, se vor respecta regulile tehnice şi de siguranţă specifice, conform reglementărilor tehnice de specialitate.
    3.8.7. Bucătăriile şi preparările calde vor fi izolate de spaţiile accesibile publicului, de regulă, prin pereţi şi planşee CO (CA1), rezistente la foc minimum o oră, iar uşile de comunicare vor fi etanşe minimum 15 minute. Fac excepţie situaţiile precizate în normativ.
    3.8.8. Bucătăriile şi preparările calde dispuse liber în spaţiile publice vor fi delimitate cu ecrane de minimum 0,50 m sub plafon realizate din materiale CO (CA1) cu rezistenţa minimă la foc de 15 minute şi asigurate în depresiune faţă de restul spaţiului în care sunt amplasate.
    La bucătăriile situate în clădirile înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, hotele se prevăd cu instalaţii speciale de stingere.
    3.8.9. Instalaţiile de ventilare mecanică şi de condiţionare, trebuie proiectate şi realizate astfel încât să evite propagarea focului şi a fumuluiîn construcţia civilă (publică).
    3.8.10. Canalele de ventilare vor fi realizate din materiale C0(CA1), iar pentru spaţiile în care publicul are acces instalaţiile de ventilare vorfi separate de celelalte încăperi ale construcţiei.
    3.8.11. Instalaţiile electrice vor fi proiectate şi realizate conform reglementărilor specifice şi nu vor fi utilizate canalizaţii (trasee) prin care să se propage focul.
    3.9. CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE
    3.9.1. Construcţiile civile (publice) vor avea asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare, corespunzător alcătuite dimensionate şi marcate, astfel încât să poată fi utilizate de personalul care intervine încazde incendiu.
    3.9.2. Căile de intervenţie exterioare vor permite accesul uşor al autospecialelor de intervenţie ale pompierilor, fiind marcate şi menţinute permanent libere. De regulă, vor asigura intervenţia cel puţin la o faţadă a clădirii, cu excepţia situaţiilor precizate în normativ.
    3.9.3. În interiorul construcţiilor civile (publice) căile de intervenţie ale pompierilor, marcate corespunzător, vor permite accesul uşor la principalele circulaţii funcţionale (orizontale şi verticale), precum şi la spaţiile cu risc sau pericol de incendiu.
    3.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE, SERVICIUL DEPOMPIERI
    3.10.1. Clădirile civile (publice) se dotează cu stingătoare, asigurânduse
    un stingător portative cu pulbere de 6 Kg sau echivalentul acestuia pentru o arie construită de maximum 250 m 2 , dar minimum 2 stingătoare pe fiecare nivel al clădirii.
    Stingătoarele portative trebuie să conţină produsul de stingere şi cantitatea corespunzătoare clasei de periculozitate, previzibileîn spaţiui respectiv.
    3.10.2. Toate mijloacele de intervenţie cu care se echipează şi dotează clădirile civile (publice) vorfi uşor accesibile personalului şi menţinute în stare de funcţionare.
    3.10.3. În spaţiile şi încăperile cu risc mare de incendiu sau în care se află substanţe periculoase (parcaje, comerţ, etc), după caz se prevăd şi stingătoare transportabile, potrivit reglementărilor specifice.
    3.10.4. Organizarea serviciului de pompieri civili, echiparea şi dotarea acestuia, se stabilesc potrivit reglementărilor, funcţie de destinaţie, vulnerabilitate, şi nivelul de echipare al clădirii.
    3.10.5. De regulă, construcţiile civile (publice) vor avea constituite servicii de pompieri civili atunci când capacitatea maximă simultană depăşeşte 500 persoane, precum şi atunci când mijloacele de stingere a incendiilor cu care sunt echipate nu sunt cu acţionare automată.
    3.10.6. Clădirile civile (publice) echipate cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor, vor avea constituite servicii de pompieri care să asigure numai supravegherea şi acţionarea instalaţiilorspecifice.
    3.10.7. Numărul personalului serviciului de pompieri se stabileşte în funcţie de activităţile operative necesare, riscul de incendiu, importanţa şi vulnerabilitatea construcţiei, efectele incendiului, etc. potrivit reglementărilor tehnice şi scenariilor de siguranţă la foc.
    CAP .4. PERFORMANŢE SPECIFICE CLĂDIRILOR
    CIVILE (PUBLICE)
    PERFORMANŢE ALE UNOR TIPURI DE CLĂDIRI
    CIVILE (PUBLICE)
    4.1. PERFORMANŢE ALE UNOR TIPURI DE CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE)
    Clădiri înalte şi foarte înalte
    4.1.1. Clădirile înalte şi foarte înalte vor fi de gradul I de rezistenţă la foc. Atunci când au porţiuni cu înălţimea mai mică de 28 m, se admite că acestea să fie de gradul II de rezistenţă la foc, dacă în caz de incendiu nu afectează stabilitatea clădirii. Acoperişurile sau terasele acestor tipuri de clădiri, se realizează din materiale C0 (CA1).
    4.1.2. În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentele de incendiu pot fi constituite din clădiri independente, porţiuni ale acestora cu arii construite la soi admise în tabel 3.2.4., sau din volume închise ale acestora, (porţiuni volumetrice cuprinzând unul până la trei niveluri construite succesive) cu aria totală desfăşurată de maximum 2500 m 2 , delimitate de elemente de compartimentare verticale şi orizontale (pereţi şi planşee).
    Pereţii şi planşeele de compartimentare a volumelorînchise menţionate, vor fi C0 (CA1) cu rezistenţa la foc a pereţilor stabilită în funcţie de densitatea sarcinii termice conform table 2.4.2., iar a planşeelor de minimum 2 ore.
    4.1.3. În clădiri înalte şi foarte înalte, densitatea sarcinii termice, rezultată din materialele şi elementele de construcţie utilizate (cu excepţia pardoselilor lipite), nu va fi mai mare de 275 MJ/m 2 . Densitatea sarcinii termice totale rezultată din materiale şi elemente de construcţie, finisaje, mobilier şi alte materiale adăpostite, se recomandă să nu depăşească 840 MJ / m 2 .
    4.1.4. Incăperile cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m 2 se separă de restul clădirii p rin pereţi cu rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice dar minimum 3 ore şi planşee cu rezistenţa la foc 2 ore în clădiri foarte înalte şi respectiv o oră în clădiri înalte. În clădirile înalte, golurile de comunicaţie cu căile de evacuare pot fi protejate cu uşi, obloane sau cortine rezistente la foc minimum 1 h 30 minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    4.1.5. Pentru încăperile clădirilor foarte înalte în care densitatea sarcinii termice depăşeşte 840 MJ/m 2 , se asigură separarea acestora prin elemente de compartimentare C0 (CA1), rezistente la foc corespunzător densităţii sarcinii termice şi (încăperile respective) se prevăd cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor. în clădiri foarte înalte golurile de comunicaţie cu căile de evacuare practicate în aceşti pereţi trebuie să fie protejate prin încăperi tampon şi uşi cu rezistenţă la foc de minimum 45 minute prevăzute cu dispozitive de autoînchidere, sau în cazuri justificate tehnic prin tamburi deschişi.
    4.1.6. Pentru limitarea propagării incendiilor, între porţiunile de clădiri cu destinaţii diferite, precum şi între căile de evacuare şi încăperile adiacente acestora, se prevăd pereţi şi planşee C0 (CA1) rezistente la foc, în funcţie de destinaţie şi de densitatea sarcinii termice.
    Elementele de construcţie portante ale clădirii înalte sau foarte înalte, care străbat încăperi cu destinaţii diferite, vor fi alcătuite şi protejate astfel încât stabilitatea clădirii să nu fie afectată în caz de incendiu.
    4.1.7. În pereţii dintre compartimentele de incendiu, comunicarea se face prin încăperi tampon ale căror uşi sunt etanşe lafoc minimum 1 oră în clădiri foarte înalte (ce depăşesc 45 m) sau uşi etanşe la foc 30 minute la cele înalte (între 28 şi 45 m). în ambele situaţii uşile încăperilor tampon se prevăd cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    4.1.8. Pentru limitarea propagării ince nd iilo r în interiorul compartimentelor de incendiu, pereţii despărţitori dintre porţiunile de clădire cu destinaţii diferite, precum şi cei dintre circulaţiile comune de evacuare şi încăperile adiacente, trebuie să fie C0(CA1), conform tabelul 4.1.8. rezistenţi la foc min. 2 ore, iar planşeele să fie C0 (CA1.) rezistente la foc cel puţin o oră.
    În clădiri înalte şi foarte înalte, utilizarea pereţilor despărţitori din clasele de combustibilitate C2 la C4 (CA2b d), este interzisă.
    Tabel 4.1.8.
    Pereţi de separare a cailor de evacuare (vezi pdf)

    4.1.9. La nivelurile supraterane, golurile de acces la scările de evacuare se protejează cu încăperi tampon care asigură împiedicarea propagării fumului conform prevederilor normativului, realizate cu pereţi şi planşeu C0 (CA1) rezistente la foc minimum 60 de minute şi prevăzute cu uşi C0 sau C1, C2 (CA1 sau CA2a,b) etanşe la foc minimum 30 de minute în clădiri înalte şi respectiv, uşi C0C1 (CA1 CA2a)
    etanşe la foc minimum 60 de minute în clădiri foarte înalte.
    Rampele scărilor aferente nivelurilor subterane se separă de cele supraterane prin pereţi şi planşee C0 (CA1), rezistente lafoc. Comunicarea între rampele subterane şi cele supraterane este admisă printro uşă rezistentă la foc minimum 90 de minute.
    La nivelurile subterane accesul la casele de scări este admis numai prin încăperi tampon prevăzute cu uşi rezistente la foc minim 60 de mi.nute şi asigurată evacuarea fumului.
    În toate situaţiile, uşile încăperilor tampon se echipează cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    4.1.10. Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor înalte şi foarte înalte vor fi astfel proiectate şi realizate încât să limiteze transmiterea incendiilorde la un nivel la altul.
    Închiderile perimetrale exterioare se realizează din elemente C0 (CA1) rezistente la foc minimum 15 minute. Pentru limitarea transmiterii incendiilor pe faţade se prevăd separări de minimum 1,20 m, C0 (CA1), etanşe la foc minimum 30 de minute între vitrări şi se utilizează numai tâmplărie exterioară C0 (CA1).
    4.1.11. Elementele de compartimentare dintre spaţiile de parcare a autovehiculelor şi clădirile înalte şi foarte înalte de care se alipesc sau în care se înglobează, trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistenţă la foc de minimum 4 ore pentru pereţi şi 3 ore pentru planşee. în aceşti pereţi se admite practicarea unor goluri de comunicaţie funcţională însă protejate prin încăperi tampon ale căror uşi trebuie să fie rezistente la foc minimum 1 oră şi prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu sau în cazuri justificate tehnic cu tamburi deschişi, realizaţi conform normativului.
    4.1.12. Ghenele verticale pentru instalaţii se separă de restul construcţiei prin pereţi C0 (CA1) cu rezistenţa la foc minimum 30 de minute şi nu se vor deschide în casa scării.
    Ghenele verticale, de regulă, se separă la trecerea prin planşee care delimitează compartimente de incendiu, cu elemente C0 (CA1), care vor asigura aceeaşi rezistenţă la foc cu a planşeului străpuns, iar atunci când separarea nu este posibilă sau justificată tehnic, pereţii ghenelor vor fi de minimum 3 ore rezistenţă la foc şi uşile (trapele) lor de vizitare, de 1 oră şi 30 minute.
    Ghenele (canalele) orizontale se închid cu diafragme incombustibile la trecerea prin pereţii care delimitează compartimentele de incendiu, asigurând o rezistenţă la foc egală cu a elementului străpuns.
    4.1.13. Circulaţiile comune orizontale şi casele de scări care nu au goluri directe în exterior prin care să se poată evacua fumul în caz de incendiu, se echipează cu dispozitive sau sisteme de evacuare a acestuia (desfumare), realizate conform prevederilor normativului.
    Evacuarea fumului (desfumarea) spaţiilor şi încăperilor subterane (subsol), se asigură independent de cel al nivelurilor supraterane.
    4.1.14. Materialele şi finisajele utilizate în clădirile înalte şi foarte înalte nu trebuie să permită propagarea rapidă a incendiilor.
    4.1.15. Finisajul pe căile de evacuare trebuie să fie CO (CA1) cu excepţia pardoselilor din mochete de maximum 20 mm grosime si a finisajelor din folii de max.5mm grosime, care pot fi din C0(CA1)sau C1C2(CA2a,b)
    4.1.16. Plafoanele suspendate vor fi din clasa CO (CAI), cu elemente de susţinere CO (CA1) rezistente la foc min 30 de minute. Spaţiul dintre plafonul suspendat şi planşeul de rezistenţă se va întrerupe prin diafragme cu aceeaşi rezistenţă la foc, situate la maximum 25 m pe două direcţii perpendiculare.
    4.1.17. Ascensoarele din clădiri înalte şi foarte înalte vor avea puţuri de ascensoare proprii, separate de restul construcţiei prin pereţi CO (CA1) rezistenţi la foc minimum 2 ore, în care sunt admise numai goluri de acces din nivelurile construcţiei.
    Întrun singur puţ, se pot dispune maximum trei cabine de ascensor.
    4.1.18. În clădirile foarte înalte, golurile de acces la ascensoare din nivelurile supraterane (de palier) se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 2 ore, cu închidere automată, sau prin realizarea unor paliere de acces la ascensoare separate de circulaţiile commune orizontale cu uşi rezistente la foc, caz în care, prin însumarea rezistenţelor la foc ale acestor uşi cu cele ale uşilor ascensoarelor (de palier) se asigură minimum 2 ore rezistenţă la foc.
    În aceleaşi condiţii, la clădirile înalte golurile de acces la ascensoare (de palier) se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 1 oră.
    4.1.19. Când ascensoarele debuşează în subsolurile clădirii, golurile de comunicare cu nivelurile subterane se protejează obligatoriu cu încăperi tampon prevăzute cu uşi rezistente la foc minimum 1 oră şi 30 de minute şi echipate cu dispozitive de autoînchidere. Fac excepţie subsolurile cu risc mic de incendiu , care se separă la fel cu nivelurile supraterane.
    4.1.20. Închiderea automată a uşilor de protecţie a golurilor de acces la ascensoare (la toate nivelurile clădirii) trebuie asigurată centralizat la darea alarmei şi local, atunci când temperature atinge 90°C la partea lor superioară, având prevăzute şi acţionări manuale.
    4.1.21. În cazul defectării sau opririi, ascensoarele vor fi astfel realizate încât să permită aducerea cabinelor la un palier de acces apropiat iar în caz de incendiu toate cabinele vor fi aduse automat la parter.
    Aceste prevederi sunt obligatorii şi la alte sisteme de transport sau circulaţie pe verticală ce se prevăd în clădirile înalte şi foarte înalte (montecharge, elevatoare, etc).
    4.1.22. În clădirile înalte, cel puţin unul din ascensoare, uşor accesibil, se va realiza corespunzător cerinţelor asigurării operaţiunilor de intervenţie în caz de incendiu. în clădirile foarte înalte este obligatorie realizarea a cel puţin două asemenea ascensoare de intervenţie.
    Tabel 4.1.24.
    Timp (lungime) de evacuare (vezi pdf)

    4.1.23. Ascensoarele pentru intervenţie în caz de incendiu, vor asigura capacitatea de transport a 35 servanţi cu echipamentul respectiv (minimum 500 Kg) şi vor fi astfel realizate şi separate de restul construcţiei, încât să funcţioneze cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului. Aceste ascensoare vor asigura accesul pompieriloria toate nivelurile clădirii, fiind echipate cu dispozitive de apel prioritaral acestora în caz de incendiu.
    4.1.24. În clădirile înalte şi foarte înalte este obligatorie asigurarea a cel puţin două căi de evacuare distincte şi independente.
    Capacitatea de evacuare (C) a unui flux de evacuare luat în calcul la clădirile înalte şi foarte înalte este de 70 persoane, dacă în normativ nu sunt stabilite capacităţi mai mici pentru unele destinaţii nominalizate.
    Timpul de evacuare, respectiv lungimea maximă admisă a traseului parcurs pe căile de evacuare, de la uşa încăperii până la cea mai apropiată uşă a încăperii tampon de acces în casa scării de evacuare sau degajamentul protejat ( măsurată conform art.2.6.69.), în funcţie de destinaţia clădirii, vor respecta prevederile tabelului4.1.24.
    4.1.25. În clădirile înalte şi foarte înalte, la toate nivelurile, fiecare dintre scările de evacuare trebuie să fie uşor accesibile prin trasee independente, de regulă, cu direcţii diferite de deplasare iar, iar cel puţin una dintre scările de evacuare, trebuie să aibă acces pe terasă peste ultimul nivel.
    La utilizarea scărilor rulante se respectă prevederile art. 4.1.54.
    4.1.26. Clădirile înalte şi foarte înalte se echipează şi dotează cu mijloace, instalaţii şi sisteme de prevenire şi stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice. Fac excepţie clădirile de locuit.
    La clădirile înalte şi foarte înalte se asigură căi de intervenţie exterioare pentru autospeciale de intervenţie, cel puţin pe două laturi.
    4.1.27. C lădirile foarte înalte vor avea constituite servicii de pompieri, corespunzător echipate şi dotate, dispuse pe cât posibil în apropierea unui acces de la nivelul terenului.
    Clădiri cu săli aglomerate
    4.1.28. La sălile aglomerate, măsurile de siguranţă la foc se stabilesc în funcţie de capacitate, destinaţie, respectiv categoria sălii şi gradul de rezistenţă la foc al clădirii.
    4.1.29. Pentru sălile cu mai multe funcţiuni, măsurile de protecţie se asigură în funcţie de categoria cea mai defavorabilă a sălii, conform normativului.
    4.1.30. După destinaţie, sălile aglomerate pot fi de categoria S1 sau S2, conform tabelului 4.1.30.
    Tabel 4.1.30.
    Categorii de săli aglomerate (vezi pdf)

    4.1.31. Corelaţia între categoria sălilor, numărul de locuitori, numărul de niveluri şi gradul de rezistenţă la foc al clădirilor cu săli aglomerate se asigură conform prevederilor din tabelele 4.1.31 .a şi b.
    Tabel 4.1.31 .a
    Corelaţia admisă între amplasarea şi categoria sălilor,
    numărul de locuri şi gradul de rezistenţă la foc al clădirilor
    cu săli aglomerate (vezi pdf)

    Tabel 4.1.31.b
    Numărul de niveluri supraterane admis în clădiri cu săli aglomerate
    (porţiunea în care publicul are acces) (vezi pdf)

    4.1.32. Amenajarea sau realizarea sălilor aglomerate în clădiri independente parter, de gradul IV- V de rezistenţă la foc se admite numai pentru:
    • circuri mobile, magazine şi centre comerciale, întruniri, la care se asigură evacuarea rapidă a spectatorilor direct în exterior;
    • cluburi şi discoteci, precum şi cinematografe cu funcţionare sezonieră având maximum 300 de locuri;
    • expoziţii provizorii de importanţă locală care nu adăpostesc exponate de valoare, potrivit declaraţiei proprietarului (investitorului).
    4.1.33. Porţiunile de clădire aferente sălilor aglomerate înglobate în clădiri cu alte destinaţii trebuie să fie separate de restul construcţiei prin elemente de construcţii C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de min. 3 ore pentru pereţi şi 1 2 1 ore pentru planşee. Fac excepţie situaţiile precizate în normativ.
    În mod similar se separă între ele şi porţiunile de clădire aferente mai multor săli aglomerate comasate, indiferent de destinaţie.
    NOTA: 1. La cluburi, discoteci şi cămine culturale,, porţiunile aferente diferitelor activităţi de club pot comunica liber cu sectorul de recepţie al sălii de spectacole, precum şi cu celelalte săli aglomerate (de reuniuni, conferinţe, etc).
    2. Vestiarele, birourile, amfiteatrele şi sălile de şedinţe din clădiri administrative, de învăţământ, şi alte clădiri civile cu activităţi similare, pot avea căi de evacuare comune cu cele ale clădirii în care sunt situate.
    3. Sălile de concerte, sălile de întruniri, auditoriile, sălile de lectură, saloanele de dans, discotecile, sălile de sport, sălile de alimentaţie publică, sălile de aşteptare, muzeele şi expoziţiile cu exponate incombustibile din clădiri publice, pot avea goluri în pereţii ce le separă, protejate cu uşi etanşe la foc minimum 15 minute.
    4. Sălile aglomerate, comasate întro clădire, pot avea goluri pentru circulaţie între porţiunile comune de clădire aferentă, protejate cu uşi etanşe la foc 15 minute.
    Tabel 4.1.34.
    Elemente de separare (vezi pdf)

    4.1.34. In inter io ru l compartimentelor de incendiu sau funcţionale ale sălilor aglomerate, încăperile cu risc mare de incendiu sau care adăpostesc aparataj ori obiecte de importanţă deosebită, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee a căror rezistenţă la foc se stabileşte în funcţie de densitatea sarcinii termice, de importanţa bunurilor şi de nivelul riscului de incendiu.
    Cab in ele tehnice necesare funcţional, pot avea spre sală geamuri rezistente la foc sau protejate cu obloane rezistente la foc sau cu perdele de drencere, dacă aceste cabine se separă de restul clădirii în aceleaşi condiţii ca şi sala aglomerată.
    Elementele de separare trebuie să îndeplinească pe lângă cerinţele de mai sus şi condiţiile din tabelul 4.1.34.
    4.1.35. Pereţii şi planşeele de separare a spaţiilor închise pentru parcarea autovehiculelor faţă de clădirile cu săli aglomerate trebuie să fie CO (CA1), rezistente la foc min. 4 ore pentru pereţi şi respectiv 2 ore pentru planşee. în aceşti pereţi se admit numai goluri de acces necesare circulaţiei, protejate cu uşi rezistente la foc 1 oră şi 30 de minute, sau încăperi tampon prevăzute cu uşi rezistente la foc 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    4.1.36. Pentru evacuarea fumului degajat în caz de incendiu (desfumare), la partea superioară a sălilor aglomerate în care are acces publicul, se prevăd dispozitive amplasate judicios, a căror suprafaţă totală va fi cel puţin 1 /100 din suprafaţa sălii sau se asigură desfumarea prin system mecanic.
    4.1.37. Dispozitivele pentru evacuarea fumului în cazde incendiu ce se prevăd la partea superioară a sălilor accesibile publicului vor fi repartizate cât mai uniform.
    Acestea pot comunica cu exteriorul, fie direct, fie prin coşuri de evacuare cu secţiune echivalentă, având pereţi din materiale CO (CA1) cu rezistenţa la foc de min. 30 minute.
    Dispozitivele de evacuare a fumului, trebuie să poată fi acţionate şi prin comenzi manuale, uşor accesibile de la nivelul sălii.
    4.1.38. Elemente decorative interioare, finisajele, tratamentele termice şi acustice ale sălilor aglomerate vor fi astfel alcătuite şi realizate încât să nu propage incendiul cu uşurinţă, conform prevederilor normativului.
    4.1.39. Elementele decorative interioare, finisajele precum şi tratamentele termice şi acustice ale sălilor aglomerate, de regu lă, vor fi CO (CA1). Acestea pot fi C1, C2 (CA2a,b) sau executate din lemn şi ignifugate cel puţin pe partea neaparentă, inclusiv scheletul de montare. Se recomandă ca distanţele dintre finisaje sau tratamente acustice şi pereţii suport să nu fie mai mare de 15 cm. Golurile astfel realizate vor fi împărţite prin diafragme, (care pot fi din lemn ignifugat), în celule cu dimensiuni maxime de 3,00 x 3,00 m, astfel încât să se evite formarea de curenţi favorabil dezvoltării incendiilor.
    4.1.40. În sălile aglomerate şi anexele lor în care publicul are acces, plafoanele suspendate vor fi C0 (CA1). Se pot utiliza şi zone de plafoane suspendate executate din C1, C2 (CA2a, b) sau din lemn ignifugat cel puţin pe partea neaparentă, dacă se asigură măsuri corespunzătoare de împiedicare a transmiterii incendiilor de la o porţiune la alta (prin distanţe, fâşii incombustibile, etc).
    În toate cazurile plafoanele suspendate vor avea elemente de susţinere CO (CA1) rezistente la foc minimum 30 minute, iar spaţiul dintre plafonul suspendat şi planşeul de rezistenţă va fi întrerupt la maximum 25 m (pe două direcţii perpendiculare), cu diafragme C0(CA1).
    4.1.41. Este obligatoriu să se asigure cel puţin două ieşiri de evacuare distincte şi judicious distribuite, pentru:
    a) fiecare nivel al sălilor aglomerate, precum şi pentru nivelurile de lojii şi balcoane cu mai mult de 100 persoane;
    b) foaiere, bufete, garderobe şi alte încăperi de servire a pub licului, cu aria de peste 100 m 2 .
    4.1.42. La sălile cu scene sau podiumuri, circulaţia de evacuare va fi astfel organizată încât, de regulă, publicul să nu se deplaseze în d ir ecţia scenei. Nu se admite evacuarea prin scenă sau p o d iu m a p u b li c u lu i din sală.
    Gabaritele culoarelor de evacuare din inter ioru l sălilor vor corespunde prevederilor art. 2.6.60.
    4.1.43. Capacităţile de evacuare “C”a unui flux de evacuare luat în calcul la sălile aglomerate sunt stabilite în tabel 4.1.43.
    Tabel 4.1.43
    Capacitatea de evacuare (vezi pdf)

    NOTA:*)Valorile din paranteze se referă numai la circu laţiile (trecerile) de evacuare din interiorul săliloraglomerate (până la uşile de evacuare ale sălii).
    4.1.44. Timpii de evacuare (lungimile maxime admise pe traseul parcurs pe căile de evacuare), sunt stabiliţi în tabelul 4.1.44.
    4.1.45. Pentru asigurarea evacuării rapide şi fără accidente a publicului, în sălile aglomerate, scaunele, băncile şi în general mobilierul, se fixează de pardoseală, astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică. Fac excepţie lojiile, în care se admit maximum 12 scaune mobile, precum şi expoziţiile şi saloanele de dans, în care se recomandă solidarizarea lor pe pachete (fără fixare de pardoseală).
    La sălile de întruniri cu o capacitate de maximum 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiţia solidarizării între ele pe pachete de minimum trei rânduri.
    La sălile polivalente se recomandă ca scaunele să fie legate rigid între ele pe şiruri şi rânduri.
    Fiecare şir sau rând trebuie fixat solid la cele două capete, de pardoseală ori pereţi, sau prins solidar de celelalte rânduri astfel încât să devină un pachet.
    În toate situaţiile, barele de fixare perpendiculare pe rânduri şi aplicate la nivelul pardoselii vor avea cel mult 20 mm grosime, iar profilul rotunjit.
    Tabel 4.1.44.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    NOTA: 1. Traseele prin foaiere şi holuri ale sălii aglomerate, nu se iau în considerare la stabilirea timpului (lungimii) de evacuare normat. Foaierele şi holurile vor avea asigurate condiţiile de evacuare stabilite pentru sala aglomerată respectivă.
    2. Timpul (lungimea) coridorului înfundat se referă la porţiuni de trasee prin care se accede la două căi de evacuare, precum şi la spaţiile pentru care sunt admise.
    4.1.46. Amplasarea mo ilierului în sălile aglomerate se face astfel încât să se realizeze culoare de trecere cu lăţimi corespunzătoare, care să asigure accesul publicului la ieşirile din sală.
    4.1.47. La sălile cu locuri pe scaune sau bănci, în culoarele dintre pachetele de locuri se pot prevede strapontine, dacă:
    • se ridică automat şi se menţin în această poziţie, atunci când nu suntfoiosite, lăsând liberă lăţimea culoarului rezultată din calcul;
    • fiind coborâte, rămâne liber unculoarde minimum 0,80 m;
    • nu reduc (în poziţie ridicată sau coborâtă) lăţimea spaţiului de circulaţie pentru evacuare, determinat prin calcul, între pachetele de scaune.
    4.1.48. Pe culoarele de evacuare din săli aglomerate, nu se admit trepte în lungul spaţiilor libere de trecere dintre rându rile de scaune.
    4.1.49. La sălile de spectacole, auditorii, săli de concerte, polivalente şi altele similare, numărul maxim de locuri dintrun rând se stabileşte în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi de modul în care se face evacuarea persoanelor din rând, conform tabelului 4.1.49.
    Numărul de locuri dintrun rând nu se limitează în clădiri de gradul I sau II de rezistenţă la foc, dacă se prevăd uşi amplasate în pereţii laterali ai sălii, astfel încât la fiecare capăt al unui grup de patru rânduri de scaune să existe câte o uşă cu lăţimea de min. 1,10m.
    Tabel 4.1.49
    Numărul de locuri dintrun
    rând de scaune (vezi pdf)

    4.1.50. Spaţiul liber de trecere dintre rândurile de scaune trebuie să fie de minimum 0,45 m.
    4.1.51. La amplasarea mobilierului în săli cu locuri la mese, trebuie să se asigure culoare de evacuare în caz de incendiu ţinând seama şi de următoarele recomandări:
    • mesele de max. 8 locuri se amplasează cu cel puţin o parte a lor, lângă un culoar ;
    • mese dreptunghiulare, amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de evacuare, vor avea pe fiecare latură cel mult 8 locu ri,
    Dacă au acces la un singur culoar sau 16 locuri dacă au acces la două culoare de evacuare. La capetele acestor mese nu se prevăd scauneîn culoarele de evacuare.
    • dacă numărul de locuri de pe o latură este mai mare de trei (între un culoar de evacuare şi perete) sau de şase (între două culoare) se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare, având o lăţime lib er ă de cel p u ţ in 0,45 m;
    • lăţimea libera a culoarelor de evacuare trebuie să asigure trecerea numărului de fluxuri determinat prin calcul;
    • la determinarea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor, retrase la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.
    4.1.52. Utilizarea draperiilor, perdelelor, cortinelor, etc. care pot întrerupe căile de evacuare ale sălilor aglomerate, chiar atunci când sunt incombustibile, este interzisă. Pe căile de evacuare ale sălilor aglomerate nu se admit uşifalse sau placări cu oglinzi.
    4.1.53. Mobilierul care delimitează căi de evacuare comune interioare va asigura condiţii corespunzătoare de evacuare a utilizatorilor.
    4.1.54. În clădiri cu aglomerări de persoane sau cu săli aglomerate se admit scări rulante, cu condiţia asigurării căilor de evacuare distincte şi independente prin scări normale, realizate conform normativului. Pentru împiedicarea pătrunderii fumului de la un nivel la altul, sub plafoane se vor lua măsuri de ecranare a golului scării rulante şi protejarea lui cu perdele de apă cu intrarea în funcţiune automată, şi / sau manuală, în caz de incendiu. La fiecare nivel se va indica cea mai apropiată cale de evacuare.
    Indiferent de lăţimea rampei, scara rulantă poate fi considerată că asigură trecerea unui singur flux de evacuare dacă:
    • poate fi oprită, de la fiecare nivel, printro comandă manuală uşor accesib ilă ;
    • este executată din materiale C0 (CA1), cu excepţia finisajului treptelor precum şi a balustradelor şi roţilor de antrenare;
    • lăţimea treptelor este de cel pu ţin 25 cm.
    4.1.55. Uşile de pe traseul evacuării publicului din sălile aglomerate trebuie să se deschidă în sensul evacuării la simpla apăsare a sistemelor de închidere (bară de siguranţă) şi să nu aibă proeminenţe care ar putea îngreuna trecerea persoanelor. La uşile exterioare sau care separa alte funcţiuni din clădiri, se permit sisteme de zăvorâre fără încuiere, uşor de acţionat în condiţiile aglomerării persoanelorîn faţa lor.
    4.1.56. În sălile aglomerate, distanţa dintre tocul uşii şi prima treaptă a unei rampe care coboară, trebuie să fie de minimum 1,60 m în faţa uşilorşi de 1,00 m lateral.
    4.1.57. Lăţimea scărilor de evacuare în condiţiile în care publicul aflat la diferite niveluri, poate observa incendiul în acelaşi timp, îndreptânduse simultan spre scări, se determină după numărul de fluxuri ce provin din nivelul cel mai populat, la care se adaugă pentru fiecare din celelalte niveluri, lăţimea necesară pentru evacuarea a 25% din persoanele aflate la nivelul respectiv.
    4.1.58. Uşile de acces la casele scărilor de evacuare închise vor fi pline. Aceste uşi pot fi cu geam (cu excepţia sălilor de teatru), dacă sunt prevăzute instalaţii automate de stingere în clădire, inclusiv pe podestele caselor de scări respective.
    4.1.59. În clădirile cu săli aglomerate, circulaţiile comune orizontale şi casele de scări închise ce nu au goluri prin care în caz de incendiu fumul să se poată evacua direct în exterior, trebuie prevăzute cu evacuare a acestuia (desfumare), realizată conform prevederilor normativului.
    4.1.60. Lăţimea ieşirilor (uşilor) de evacuare de la nivelul terenului, trebuie să asigure trecerea numărului total de fluxuri care vin prin scări şi a tuturor persoanelor de la parter.
    4.1.61. Proiecţia de filme şi diapozitive trebuie să se facă din cabine special amenajate, atunci când se utilizează mai mult de un aparat de proiecţie a filmelor neinflamabile, precum şi indiferent de numărul aparatelorla proiecţiafilmelorpe bază de nitroceluloză.
    4.1.62. Cabina de proiecţie pentru pelicula de siguranţă şi anexele sale trebuie să aibă acces la o cale de evacuare, care poate fi comună cu cele ale publicului, fără a se trece prin sală. La cabinele de proiecţie pentru peliculă de nitroceluloză, se prevede şi a doua cale de evacuare, independentă de cele ale publicului.
    Accesul din cabinele de proiecţie şi anexele acestora la căile de evacuare ale publicului, este admis numai prin încăperi tampon.
    A doua cale de evacuare a cabinelor de proiecţie poate fi o scară spirală ori cu trepte balansate, sau cu o scară metalică verticală având lăţimea de minimum 0,80 m.
    4.1.63. În faţa ieşirilor d in clădiri sau săli aglomerate trebuie asigurat un spaţiu liber pentru persoanele ce se evacuează.
    4.1.64. Clădiri cu săli aglomerate vor fi uşor accesibile din drumuri publice, asigurânduse condiţii de desfăşurare corespunzătoare a operaţi uni lor de stingere şi salvare a persoanelor în caz de incendiu.
    Platformele exterioare pentru parcarea autovehiculelor situate în vecinătatea clădirilor cu săli aglomerate, trebuie amplasate în afara gabaritului liber necesar pentru evacuarea publicului din clădiri şi a căilor de acces a autospecialelor pompierilor lafaţadele clădirii şi la sursele de alimentare cu apă.
    4.1.65. Scările de evacuare a persoanelor din sălile aglomerate pot avea rampe directe spre subsol, atunci când asigură accesul la spaţii destinate publicului, iar acestea sunt separate corespunzător faţă de alte funcţiuni dispuseîn subsol.
    4.1.66. Scările exterioare folosite pentru evacuarea sălilor aglomerate trebui să aibe o înclinare de maximum 1:2, iar rampele şi podestele se recomandă de minimum 1,60 m lăţime şi să fie acoperite.
    Planurile înclinate acoperite sunt admise ca ieşiri de evacuare dacă îndeplinesc condiţiile specifice acestora.
    4.1.67. Curţile interioare şi spaţiile dintre clădirile cu săli aglomerate pot fi luate în considerare pentru evacuarea persoanelor în caz de incendiu, dacă au lăţimea suficientă pentru trecerea numărului de fluxuri rezultatdin calcul, darnu mai puţin de 10,00 m.
    Clădiri subterane
    4.1.68. Clădirile civile (publice) subterane pot fi amplasate independent funcţional de alte clădiri civile sau alipite ori comasate unorclădiri (publice) supraterane.
    4.1.69. Clădirile civile (publice) subterane independente se proiectează şi realizează conform normativului specific (Normativ de proiectare a construcţiilor publice subterane NP 25), iar cele comasate în clădiri civile supraterane (subsoluri ale acestora), conform prevederilor prezentului normativ.
    4.1.70. În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, prin modul de dispunere a funcţiunilor şi asigurarea măsurilor de protecţie corespunzătoare normativului se va asigura limitarea propagării fumului şi a focului la nivelurile supraterane ale clădirii.
    4.1.71. În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane nu este admisă dispunerea unor spaţii sau încăperi cu pericol de explozie, cu substanţe sau produse explozive, ori gaze lichefiate. De asemenea, nu sunt admise lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate sub 55°C în alte locuri decât în cele special amenajate şi marcate, în cantităţile şi condiţiile stabilite.
    4.1.72. Porţiunile subterane (subsolurile) ale clădirilor civile (publice) supraterane, vor respecta cond iţiile de încadrare în gradul de rezistenţă la foc al clădirii supraterane, conform prevederilor normativului, iar încăperile respective vor avea stabilite şi precizate riscurile de incendiu specifice.
    4.1.73. Încăperile şi spaţiile tehnice dispuse în subsolurile clădirilor civile (publice), vor fi proiectate şi realizate conform prevederilor prezentului normativ şi ale reglementărilor tehnice specifice, asigurânduse evitarea izbucnirii unor incendii la acestea, şi propagarea fumului şi a focului la clădirea supraterană şi la vecinătăţi.
    4.1.74. Materiale şi elemente de construcţie utilizate în subsoluri vor îndeplini condiţiile de combustibilitate şi rezistenţă la foc stabilite în normativ, fiind astfel alcătuite şi realizate încât să nu constituie căi de propagare uşoară a fumului şi focului.
    4.1.75. Încăperile din subsol cu risc mare de incendiu vor fi separate de restul clădirii prin pereţi şi planşee C0 (CA1), cu rezistenţa la foc stabilită de normativ, iar golurile de circulaţie funcţională din acestea, protejate corespunzător.
    4.1.76. Casele de scări şi puţurile pentru ascensoare sau alte sisteme de transport pe verticală inclusive încăperile pentru maşinile aferente acestora dispuse în subsol vor fi separate de restul clădirii prin elemente C0 (CAI) rezistente la foc conform prevederilor normativului, iar golurile de acces protejate corespunzător cerinţelor specifice clădirii supraterane.
    4.1.77. Finisajele, tratamentele termice şi acustice vor respecta prevederile specifice stabilite în normativ şi în reglementările tehnice specifice.
    4.1.78. Căile prevăzute pentru circulaţia funcţională în subsolurile clădirilor civile
    (publice) supraterane, vor fi alcătuite şi dimensionate astfel încât să îndeplinească condiţiile necesare asigurării evacuării în caz de incend iu, conform prevederilor prezentului normativ.
    4.1.79. Subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, vor avea asigurate căi de evacuare conform prevederilor normativului aplicabile clădirii supraterane, astfel încât în caz de incendiu utilizatorii să poată ajunge în exterior, la nivelul terenului, în timp cât mai scurt şi în condiţii de siguranţă.
    4.1.80. Traseele căilor de evacuare din spaţiile publice subterane (subsoluri) trebuie astfel stabilite încât printro distribuţie judicioasă a acestora şi dimensionare să se asigure recunoaşterea cu uşurinţă a direcţiei spre exterior, precum şi circulaţia lesnicioasă a utilizatorilor.
    4.1.81. Scările de evacuare a utilizatorilor spaţiilor subterane (subsoluri) în afară de cazurile admise de normativ vor fi închise în case de scări şi vor avea separate rampele subterane de rampele scărilor supraterane. Se pot asigura numai legături funcţionale între rampele subterane şi cele supraterane prin go lu r i de circu laţie alcătuite şi protejate conform prevederilor normativului.
    4.1.82. Capacităţile fluxurilor de evacuare şi timpii de evacuare (lungimile maxime ale căilor de evacuare) ce trebuie asiguraţi, sunt cei precizaţi în normativ în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii supraterane, tipul acesteia şi destinaţie.
    4.1.83. Evacuarea fumului (desfumarea) din încăperile şi spaţiile subterane se asigură în cazurile şi condiţiile precizate în normativ, pe niveluri ale subsolului, independent de evacuarea fumului (desfumarea) nivelurilor supraterane ale clădirii.
    4.1.84. Echiparea şi dotarea spaţiilor din subsolul clădirilor supraterane cu mijloace şi instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, se realizează conform prevederilor normativului şi reglementărilor tehnice de specialitate având în vedere ansamblul clădirii supraterane.
    4.1.85. Debitele instalaţiilor de stingere cu care se echipează, vor fi egal determinate de compartimentul de incendiu suprateran al clădirii respective.
    4.1.86. Instalaţiile utilitare aferente spaţiilor şi încăperilor din subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, se proiectează şi execută astfel încât să evite producerea şi propagarea incendiilor, corespunzător prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate (sanitare, electrice, termice, ventilarecondiţionare, etc).
    4.1.87. Pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare de intervenţie şi salvare în caz de incendiu, se prevăd accese din exterior şi circulaţii interioare corespunzător alcătuite, protejate şi marcate.
    4.2. PERFORMANŢE ALE UNOR FUNCŢIUNI (DESTINAŢII)
    Clădiri de locuit
    4.2.1. Clădirile de locuit, individuale (familiale) sau colective, independente sau comasate ori grupate în lim it e l e compartimentelor de incendiu admise pentru clădiri civile, se amplasează la distanţe de siguranţă, sau se compartimentează corespunzător prevederilor normativului.
    4.2.2. Clădirile de locuit se realizează din materiale şi elemente de construcţie care asigură îndeplinirea prevederilor generale şi specifice ale normativului şi condiţiile de corelaţie între gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria compartimentului de incendiu, conform prevederilorart. 3.2.4. şi 3.2.5.
    Tabel 4.2.3
    Condiţii pentru elementele de construcţie
    Nr.crt. Denumire element Condiţii minime Observaţii
    1 Pereţi despărţitori între clădiri, tronsoane şi apartamente
    C0(CA1) 1 oră
    In clădiri de gradul IV pot fi C2 (CA2b), iar în cele de gradul V pot fi C3 (CA2c).
    2 Pereţi despărţitori între băi şi bucătării, faţă de celelalte încăperi
    ale apartamentului în clădiri de gradul I II.
    C0(CA1) 15 minute
    3
    Pereţi despărţitori între boxele gospodăreşti sau de depozitare din
    subsol sau demisol, în cadrul unor grupări de max. 300 m.
    C4 (CA2d) 4
    Pereţi despărţitori între grupările de boxe gospodăreşti menţionate la pct.3, precum şi între acestea şi spaţiile tehnice ale clădirii
    C0(CA1) 1 oră
    Uşile spre coridoare vor fi rezistente la foc minimum 15 min.
    4.2.3. Elementele de construcţie ale clădirilor de locuit grupate sau comasate în cadrul unui compartiment de incendiu vor îndeplini condiţiile stabilite în tabelul 4.2.3., iar pentru elementele nenominalizate se vor respecta condiţiile stabilite în art.2.1.9., corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc asigurat.
    În subsolul sau demisolul clădirilor de locuit se pot realiza boxe gospodăreşti, cu condiţia utilizării acestora numai pentru materialele şi substanţele admise (fără risc mare de incendiu) şi a asigurării măsurilor de protecţie corespunzătoare.
    4.2.4. Clădirile individuale (familiale) parter sau parteretaj şi eventual mansardă, pot fi realizate din materiale şi elemente de construcţie C1 ia C4 (CA2a,b,c,d), în condiţiile îndeplinirii corelaţiei stabilită în art.3.2.5. al normativului.
    4.2.5. În clădirile de locuit individuale (familiale) realizate din materiale combustibile (în condiţiile admise de normativ), se recomandă utilizarea finisajelor din materiale CO (CA1) în bucătării şi alte spaţii cu foc deschis.
    4.2.6. Garajele auto alipite sau înglobate clădirilor de locuit individuale se separă de acestea prin elemente despărţitoare CO (CAI), cu rezistenţa la foc de cel puţin 1 oră.
    4.2.7. Blocurile de locuinţe colective cu apartamente şi/sau garsoniere, se realizează din materiale şi eiemente de construcţie corespunzătoare condiţiilor de corelaţie între gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria compartimentului de incendiu, stabilite în art.3.2.5.
    Blocurile de locuit care se încadrează în categoria clădirilor înalte, sau foarte înalte vor respecta prevederile specifice acestora.
    4.2.8. Clădirile de locuit colective sunt considerate clădiri înalte, dacă au peste P+11 niveluri supraterane. Deasupra nivelului limită este admis un singur nivel care ocupă maximum 50% din
    aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spălătorii şi călcătorii comune, precum şi spaţii tehnice.
    Clădirile înalte de locuit, cu înălţimea peste 50 m măsurată conform prevederilor art.
    1.2.5., se încadrează în categoria clădirilor foarte înalte.
    4.2.9. În clădirile foarte înalte, pereţii şi planşeele de separare a apartamentelor de locuit faţă de spaţiile învecinate şi căile comune de circulaţie, trebuie să fie CO
    (CA1) rezistente la foc cei puţin 1 oră, iar golurile de comunicare funcţională a apartamentelor cu circulaţiile comune orizontale se protejează cu uşi rezistente la foc şi etanşe la fum minimum 30 minute în poziţie închisă, fiind prevăzute cu dispozitive deautoînchidere.
    4.2.10. Condiţiile de combustibilitate şi de rezistenţă la foc admise pentru pereţii care delimitează căile de evacuare din clădirile de locuit, sunt precizate în tabelul 4.2.10. (dacă nu sunt clădiri înalte sau foarte înalte).
    Tabel 4.2.10.
    Pereţii de separare a căilor de evacuare
    Nivele de comportare la foc admise Grad de rezistenţă la foc
    Pereţi la coridoare Pereţi la holuri Pereţi la case de scări
    I C0(CA1)30min.
    C0(CA1)30min.
    C0(CA1)2 1 /2ore

    II C1 (CA2a)30 min.
    C1 (CA2a)30 min.
    C0(CA1)2 1 /2ore
    III C2(CA2b)15min.
    C2(CA2b)15min.
    C0(CA1)2ore
    IV C3 (CA2c) C3 (CA2c) C1C2(
    CA2ab)15min.
    V C4 (CA2d) C4 (CA2d) C1C2CA2ab)
    15min.
    4.2.11. Scările de evacuare a persoanelor de la etajul şi eventual mansarda locuinţelor individuale precum şi din cadrul apartamentelor duplex sau triplex (indiferent de tipul clădirii de locuit), pot fi realizate din materiale clasa C4 (CA2d) şi neînchiseîn case de scări proprii.
    4.2.12. Scările de evacuare a nivelurilor supraterane pot fi continuate în subsolul clădirilor de locuit în condiţiile stabilite în art.2.6.24.
    Sunt exceptate de la prevederile art.2.6.26., scările secundare ale clădirilor de locuit, ale căror goluri de acces sunt separate cu uşi pline normale de subsolurile în care se găsesc numai încăperi pentru anexe gospodăreşti, (indiferent de suprafaţa ferestrelor).
    4.2.13. Deschiderea uşilor de la intrarea în clădirile de locuit care nu suntînalte sau foarte înalte, se poate face spre interior.
    4.2.14. Uşile apartamentelor spre casele de scări vor fi de tipul prevăzut în normativ, fără a fi obligatorie prevederea dispozitivelor de autoînchidere la clădirile de locuit care nu se încadrează în categoria clădirilorînalte sau foarte înalte.
    4.2.15. Capacitatea de evacuare (c) a unui flux (numărul de persoane) la clădiri de locuit, este de 90 persoane.
    4.2.16. Timpul de evacuare, respectiv lungimea maximă admisă a traseului de parcurs pe căile de evacuare în clădiri de locuit, care nu se încadrează în categoria clădirilor înalte sau foarte înalte, este precizată în tabelul 4.2.16.
    Tabel 4.2.16.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    4.2.17. Scări cu trepte balansate sunt admise pentru evacuarea persoanelor din clădiri de locuit atunci când este necesară asigurarea unui singur flux de evacuare conform normativului, precum şi balansarea treptelor la prima rampă a scărilor (la nivelul terenului).
    Clădiri administrative
    4.2.18. Clădirile administrative (sedii pentru administraţiile centrale şi locale, prefecturi, primării, financiar bancare, sindicate, birouri, etc), se proiectează şi realizează conform prevederilor normativului, având în vedere condiţiile specifice.
    4.2.19. În funcţie de destinaţie şi tip de construcţie, clădirile administrative se alcătuiesc astfel încât să asigure îndeplinirea condiţiilor de corelaţie dintre gradul de rezistenţă la foc, aria compartimentului de incendiu şi numărul de niveluri, conform prevederilorart.3.2.4.şi3.2.5.
    4.2.20. În cazul înglobării unor spaţii/încăperi administrative în clădiri publice/civile cu alte funcţiuni (de locuit, învăţământ, turism, comerţ, ş.a.) se respectă prevederile generale de siguranţă la foc şi dispoziţiile specifice.
    4.2.21. În toate cazurile, nivelurile subterane (subsoluri, demisoluri) vor fi separate de restul construcţiei prin planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 2 ore (inclusivelementele de susţinere ale acestora), dacă în normativ nu sunt prevăzute condiţii mai severe.
    4.2.22. Scările monumentale pot fi deschise pe toată înălţimea clădirii administrative dacă se asigură măsuri de limitare a propagării focului şi a fumului şi se prevăd scări închise corespunzătoare asigurării evacuării.
    4.2.23. Se recomandă asigurarea iluminatului natural direct al caselor de scări de evacuare.
    4.2.24. În funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii (care nu este înaltă sau foarte înaltă), pereţii care separă căile comune de circulaţie şi evacuare a persoanelor faţă de restul construcţiei, vor îndeplini şi condiţiile de comportare la foc din tabelul 4.2.24.
    Tabel 4.2.24.
    Pereţi de separare a căilor de evacuare (vezi pdf)

    4.2.25. Rampele şi podestele scărilor sau ale planurilor înclinate, vor respecta condiţiile de la 2.3.32. şi 2.3.33.
    4.2.26. Capacitatea de evacuare (C) a unui flux (F) de evacuare, este de maximum 80 persoane, cu excepţia sălilor aglomerate şi a clădirilor înalte şi foarte înaite la care se respectă măsurile specifice.
    4.2.27. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ia căile de evacuare ale clădirilor administrative (cu excepţia sălilor aglomerate şi clădirilor înalte şi foarte înalte) sunt precizate în tabelul 4.2.27.
    Tabei 4.2.27.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    Clădiri pentru comerţ
    4.2.28. Clădirile pentru comerţ (centre comerciale, magazine, supermagazine, pieţe închise, alimentaţie publică, prestări servicii, service auto şi altele similare), în afara măsurilorcomune prevăzute, vor respecta şi prevederile specifice.
    4.2.29. Clădirile pentru comerţ, independente sau înglobate în clădiri cu alte destinaţii, vor îndeplini condiţiile de corelaţie dintre gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria compartimentului de incendiu, prevăzute la art. 3.2.4. şi 3.2.5., iarîn cazul înglobării unor spaţii sau încăperi comerciale în clădiri civile (publice) cu alte funcţiuni, se vor respecta prevederile generale ale normativului şi dispoziţiile specifice.
    4.2.30. Spaţiile comerciale subterane, dispuse în clădiri proprii sau în subsolurile construcţiilor supraterane cu alte funcţiuni, vor fi proiectate şi realizate conform reglementărilor tehnice specifice.
    4.2.31. De regulă, spatiile comerciale subterane închise cu aria mai mare de 300 m 2 , vor avea asigurată evacuarea fumuiui (desfumarea) conform prevederilor normativului, inclusiv a căilor de evacuare închise aferente acestora.
    4.2.32. Depozitele de mână pentru maximum 20% din produseie expuse spre vânzare, aferente spaţiilor comerciale, pot fi separate prin mobilier de spatiile accesibile publicului, dar nu vor avea aria mai mare de 10% din cea a spaţiului de vânzare de pe nivel.
    4.2.33. Depozitele de nivel ale magazinelor comerciale vor fi separate de spaţiile de vânzare accesibile publicului, prin pereţi C0 (CA1) rezistenţi la foc minimum 2 ore şi planşee CQ (CA1) rezistente la foc minimum 1 2 1 ore.
    Golurile de circulaţie funcţională din aceste elemente despărţitoare se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 45.de minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    4.2.34. Depozitele de nivel ale magazinelor comerciale înglobate în construcţii cu alte destinaţii, se compartimentează faţă de restul construcţiei (cu altă destinaţie) cu elemente de construcţie verticale şi orizontale C0 (CA1) având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice, conformaţi. 2.4.2.
    4.2.35. Depozitele principale pentru produse combustibile aferente clădirilor sau spaţiilor comerciale înglobate în construcţii cu alte destinaţii, se compartimentează cu elemente rezistente la foc faţă de restul construcţiei, corespunzător densităţii sarcinii termice, şi potrivit prevederilor normativului.
    4.2.36. La construcţiile pentru comerţ, se admit scări interioare deschise între maximum trei niveluri succesive, cu condiţia asigurării şi a unei scări de evacuare închise.
    Indiferent de numărul lor, scările deschise constituie o singură cale de evacuare a persoanelor.
    4.2.37. In funcţie de gradul de rezistenţă ia foc al clădirilor pentru comerţ, pereţii căilor de evacuare ale persoanelor (coridoare, holuri, scări închise) vor îndeplini condiţiile din tabelul 4.2.37.
    Atunci când sunt săli aglomerate sau se află în clădiri înalte ori foarte înalte sau sunt subterane, se vor respecta măsurile specifice acestora.
    Tabel 4.2.37
    Pereţi de separare a căilor de evacuare (vezi pdf)

    4.2.38. Rampele şi podestele scărilor sau planurilor înclinate vor respecta condiţiile de la art. 2.3.32. şi 2.3.33.
    4.2.39. Capacitatea de evacuare (C) a unui flux (F) de evacuare, este de max. 70 persoane cu excepţia sălilor aglomerate.
    Tabel 4.2.40.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    4.2.40. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare (cu excepţia sălilor aglomerate şi a clăd ir ilor înalte şi foarte înalte) sunt precizate în tabelul 4.2.40.
    4.2.41. Căile de evacuare ale spaţiilor comerciale subterane, de regulă, vor fi independente de cele ale nivelelor supraterane cu altă destinaţie, iar comunicarea între acestea este admisă numai prin încăperi tampon, în condiţiile normativului.
    4.2.42. Pentru estimarea numărului de persoane ce au acces în spatiile destinate publicului şi care, de regulă, reprezintă cel puţin 2/3 din aria magazinului (centrului comercial), se vor lua în consideraţie următoarele densităţi:
    a) Pentru magazine se consideră o persoană pe:
    • 1m 2 , la parter;
    • 2 m 2 , la subsolurile şi etajele 1 şi 2 (faţă de teren);
    • 5 m 2 , la celelalte niveluri ale subsolului şi etajelor.
    b) Pentru centre comerciale (cu arie desfăşurată de minimum 500 m 2 ) se consideră o persoană la 5 m 2 , indiferent de nivel.
    4.2.43. Spaţiile comerciale sunt considerate cu risc mare de incendiu, iar atunci când sunt prevăzute cu instalaţii automate de stingere cu apă, sunt considerate cu risc mijlociu de incendiu.
    4.2.44. Scările interioare de evacuare ale construcţiilor pentru comerţ, se recomandă să fie iluminate natural.
    4.2.45. Spaţiile comerciale care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, vor respecta şi condiţiile specifice acestora.
    4.2.46. În spaţiile comerciale nu sunt admise produse explozive sau cu ardere violentă (muniţie, artificii, etc), gaze lichefiate şi lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilorsub 28°C. Fac excepţie produsele cosmetice şi farmaceutice ambalate în flacoane, precum şi magazinele special realizate pentru comercializarea unor produse periculoase.
    Clădiri pentru sănătate
    4.2.47. Clădirile pentru sănătate (spitale, policlinici, dispensare, case de copii, aziluri bătrâni, etc), vor îndeplini condiţiile comune prevăzute în normativ, precum şi cele din reglementările specifice.
    4.2.48. Clădirile pentru sănătate vor îndeplini condiţiile de corelare între gradul de rezistenţă la foc, arie construită şi număr de niveluri, conform prevederilor art.3.2.4. şi 3.2.5., recomandânduse utilizarea elementelor de construcţii rezistente ia foc.
    4.2.49. În clădirile pentru sănătate în care sunt spitalizate persoane care nu se pot deplasa singure, se interzic scări cu rampe curbe sau cu trepte balansate, iar scări deschise se admit doar între două niveluri succesive.
    4.2.50. Casele de scări ale clăd ir ilor pentru sănătate vor fi, pe cât posibil, iluminate natural.
    4.2.51. În situaţiile în care evacuarea persoanelor din clădire se poate efectua numai cu însoţitori (cu targa sau cu căruciorul), gabaritele minime libere ale căilor de evacuare vor fi următoarele:
    a) Lăţimi de trecere pentru 2 fluxuri:
    • coridoare şi rampe de scări sau planuri înclinate, minimum 2,20 m;
    • podeşte / paliere de scară sau planuri înclinate, minimum 2,60 m;
    • lifturi şi paliere în faţa lifturilor de persoane pentru bolnavi transportaţi cu targa, minimum 2,50 m.
    b) Înălţimile de trecere pe căile de evacuare nu vorfi mai mici de 2,10m.
    4.2.52. În funcţie de numărul de niveluri ale construcţiei şi de numărul de bolnavi transportabili cu targa sau căruciorul de la nivelul cel mai aglomerat, se recomandă ca ascensoarele pentru aceştia să fie astfel alcătuite constructiv şi alimentate cu energie electrică, încât să poată fi utilizate şi pentru evacuarea bolnavilor în caz de incendiu.
    4.2.53. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime ale căilor de evacuare în clădirile pentru sănătate, care nu sunt înalte sau foarte înalte, se asigură ţinând seama şi de necesitatea transportării bolnavilor cu targa sau că ruciorul.conf. tabel 4.2.53.
    Tabel 4.2.53.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    Tabel 4.2.54
    Pereţi de separare a căilor de evacuare (vezi pdf)

    4.2.55.
    Ascensoarele utilizate şi pentru evacuarea persoanelorîn caz de incendiu (menţionate la art.4.2.52.), vorfi amplasate în puţuri proprii, cu pereţi din materiale CO (CA1), rezistenţi la foc minimum 2 ore.
    4.2.56. Alcătuirea şi realizarea rampelor şi podestelor scărilor sau a planurilor înclinate vor respecta condiţiile de la art.2.3.32.şi2.3.33.
    4.2.57. Pentru evacuarea bolnavilor transportabili cu targa sau căruciorul, se consideră capacitatea de evacuare (C) a unui flux, de maximum 50 persoane.
    4.2.58. Pentru căile de evacuare a bolnavilor care se pot deplasa singuri, se respectă condiţiile generale, dar se interzic scările cu trepte balansate.
    4.2.59. În clădirile pentru sănătate etajate, se recomandă dispunerea încăperilor pentru bolnavi transportabili cu targa sau căruciorul, la primele niveluri supraterane.
    4.2.60. Clădirile pentru sănătate cu locuri de spitalizare, vor avea asigurate condiţii de acces ale autospecialelor p omp ierilo r cel puţin la două faţade.
    Clădiri pentru cultură
    4.2.61. Clădirile pentru cultură (expoziţii, muzee, biblioteci, cluburi, săli, centre şi complexe culturale, cinematografe, teatre, săli polivalente, etc.) în afară de măsurile comune stabilite în normativ, vor respecta şi pe cele specifice.
    4.2.62. Clădir ile pentru cultură vor îndeplini condiţiile de corelare între gradul de rezistenţă la foc, aria construită şi numărul de niveluri, conform prevederilor normativului, iar atunci când cuprind săli aglomerate şi a celor specifice acestora.
    4.2.63. Condiţiile şi nivelele de performanţă se referă la clădiri pentru cultură care nu sunt înalte şi foarte înalte şi nu se încadrează în categoria sălilor aglomerate.
    4.2.64. Se recomandă ca prin alcătuirea clădirilor pentru cultură să se asigure gradele I, II sau III de rezistenţă la foc, în funcţie de importanţa şi valorile de patrimoniu adăpostite, precum şi numărul de persoane.
    4.2.65. Căile de evacuare ale construcţiilor vor respecta prevederile şi nivelele de performanţă corespunzătoare gradului de rezistenţă la focasiguratşi destinaţii, conform prevederilor normativului.
    Pentru clădirile care nu sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, comportarea la foc a pereţilor de pe căile de evacuare, va respecta condiţiile din tabelul4.2.65.
    Tabel 4.2.65.
    Pereţi de separare a căilor de evacuare (vezi pdf)

    4.2.66. Clădirile pentru cultura care sunt înalte, foarte înalte sau cuprind săli aglomerate, vor îndeplini nivelele de performanţă specifice acestora, corespunzătorprevederilorspecifice.
    4.2.67. Spaţiile accesibile publicului din construcţiile pentru cultură vor fi separate de încăperile anexe şi tehnice prin pereţi şi planşee C0(CA1), rezistente la foc conform normativului.
    4.2.68. În sălile de teatru care au mai mult de 600 locuri şi scenă amenajată, scena şi anexele sale (buzunare, depozite, ateliere, etc.) se separă de sala aglomerată, prin pereţi antifoc şi cortine de siguranţă. Faţă de alte spaţii accesibile publicului, separarea se face prin ziduri CO (CA1) rezistente la foc minimum 3 ore şi planşee 1 oră şi 30 minute.
    Dacă scenele au o suprafaţă de max. 50 m 2 , încăperile pentru artişti pot avea uşi de comunicare directă cu sala sau scena.
    4.2.69. În pereţii antifoc ce separă sectorul sălii aglomerate de scena amenajată, în afara golului portal se admite practicarea a câte două goluri de circulaţie (câte unul de fiecare parte a scenei), la fiecare nivel al clădirii, protejate cu încăperi tampon având uşi rezistenţe ia_foc45 de minute.
    În sălile prevăzute cu cortină de siguranţă, aceste goluri se amplasează în afara porţiunii de perete din dreptul sălii, astfel încât să nu conducă direct din scenă sau din anexele acesteia în sala aglomerată sau căile de evacuare a!e publicului iar golurile trebuie protejate prin uşi rezistente la foc de 1 oră şi 30 minute.
    4.2.70. La săiile prevăzute cu cortine de siguranţă, în cazuri de strictă necesitate, legătura dintre scenă şi încăperile pentru reflectoare, ioji, regie, etc, care comunică liber cu sala, se face prin încăperi tampon cu pereţi şi planşee cu rezistenţă la foc de 2 ore, având uşi rezistente la foc de min. 1 oră şi 30 minute, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
    4.2.71. Pereţii şi planşeeie care separă scena şi buzunarele scenei de anexele ei trebuie să fie C0 (CA1), cu rezistenţă ia foc de cel puţin 1 oră şi 30 minute.
    Golurile dintre casa scenei şi anexele sale (ateliere, cabine, birouri, etc.) inclusiv spre căile de circulaţie aferente, se protejează prin uşi sau alte elemente de protecţie, cu rezistenţa la foc de min. 45 min ute, echipate cu dispozitive de autoînchidere.
    4.2.72. Planşeeie cabinelor pentru artişti şi ale depozitelor de materiale combustibile amplasate sub scenă, trebuie să fie C0 (CAI) şi rezistente la foc cei puţin 1 oră şi 30 minute pentru cabine şi 3 ore pentru depozite.
    4.2.73. Pereţii care separă depozitele cu materiale combustibile şi atelierele anexe cu risc mare de incendiu faţă de restul construcţiei trebuie să fie C0 (CA1), cu rezistenţă la foc de minimum 4 ore şi fără alte goluri decât cele strict necesare circulaţiei. Golurile se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 1 oră şi 30 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    4.2.74. Acoperişul casei scenei şi structurile de rezistenţă a pasarelelor şi grătarelor scenei se execută din materiale CO (CA1). Golurile de acces la pasarele se protejează cu uşi rezistente la foc 1 oră şi 30 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere.
    Grătarele pot fi realizate din materiale CO (CA1) sau C1, C2 (CA2a ori CA2b).
    4.2.75. Planşeele care separă scena sau buzunarele scenei de alte încăperi situate deasupra lor, trebuie să fie CO (CA1) cu rezistenţă la focdemin.2ore.
    4.2.76. Pereţii şi planşeele cabinei de proiecţie cu mai mult de un aparat de proiecţie a filmelor, ale depozitelor şi anexelor sale, trebuie să fie CO (CA1) cu rezistenţa lafoc de min, 2 ore pentru pereţi şi respectiv 1 oră pentru planşee.
    4.2.77. Cabina de proiecţie nu trebuie să comunice direct cu sala în care se află publicul decât prin vizete de proiecţie şi observare, închise etanş contra fumului cu geamuri şi protejate cu obloane metalice, care prin închidere în caz de incendiu, să acţioneze aprinderea automată a luminii din sală.
    Dacă prin proiecţia peliculelor de siguranţă se folosesc becuri incandescente sau becuri cu descărcări în gaze, având o putere mai mică de 2.000 W, cabina poate comunica prin uşi de 15 minute rezistenţă la foc cu sala în care se află publicul, iar vizetele nu trebuie să fie protejate cu obloane metalice decât dacă depăşesc suprafaţa de 0,16 m ? .
    4.2.78. Comunicarea cabinei de proiecţie pentru pelicule de siguranţă şi a anexelor sale cu căile de evacuare ale publicului se face numai prin încăperi tampon.
    Uşile cabinei de proiecţie, aleîncăperiidederulare, încăperii pentru aparatajul electric şi cele ale încăperii tampon prin care comunică cu restul clădirii, trebuie să aibă rezistenţă la foc minimum 15 minute.
    Toate aceste uşi trebuie prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
    4.2.79. Comunicarea dintre cabina de proiecţie pentru peliculă pe bază de nitro celu lo ză şi anexele sale, precum şi cu scările de evacuare care servesc şi alte încăperi, se face numai prin încăperi tampon.
    Uşile cabinei de proiecţie, ale anexelor sale şi ale încăperii tampon, trebuie să fie rezistente la foc 45 minute şi prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
    4.2.80. Deasupra scenei amenajate nu se recomandă să se amenajeze încăperi cu alte destinaţii, iar sub scenă nu se vor amplasa depozite de materiale combustibile, precum şi ateliere cu risc mare de incendiu.
    4.2.81. Încăperea destinată serviciului de pompieri, aferentă scenelor amenajate ale sălilor cu peste 600 locuri, va avea o bună vizibilitate în scenă şi accese uşoare şi sigure în caz de incendiu la încăperile unde sunt necesare manevre sau intervenţii în asemenea situaţii, precum şi din exterior.
    4.2.82. Pentru intervenţia în cazde incendiu la părţile superioare ale scenei, la nivelul podiumului de joc, şi la subsolul acesteia, se va asigura accesul prin case de scări închise sau prin scări exterioare. Uşile de acces vor fi rezistente ia foc minimum 45 de minute şi echipate cu dispozitive de autoînchidere.
    4.2.83. Cortina de siguranţă, etanşă contra fumului şi rezistentă la foc, trebuie să poată fi coborâtă, în cel mult 40 de secunde, prin comandă de la distanţă şi manual.
    4.2.84. Scenele prevăzute cu cortină de siguranţă, buzunarele scenelor cu o arie mai mare de 100 m 2 şi fosele pentru orchestră cu peste 50 persoane se prevăd obligatoriu cu două ieşiri de evacuare.
    NOTĂ: Ieşirile din încăperile menţionate la 4.2.84. trebuie să fie distincte de cele ale sălii; pentru scenele fără cortină de siguranţă şi fosele cu mai puţin de 50 de persoane, una din căile de evacuare poate trece prin sala aglomerată.
    4.2.85. Căile de evacuare ale balcoanelorşi lojelor din săli cu scene
    de teatru, cele ale încăperilor de servire a publicului, precum şi cel puţin una dintre cele ale platformelor deschise cu mai mult de 100 persoane din alte categorii de săli, nu trebuie să aibă traseul prin sala aglomerată.
    4.2.86. Cel puţin una din căile de evacuare din buzunarele scenei şi depozite, trebuie să aibă traseul separat de scenă.
    4.2.87. Scenele cu suprafaţa mai mare de 150 m 2 şi buzunarele cu înălţimea mai mare de 10 m vor avea asigurată evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare) prin dispozitive cu suprafaţa liberă totală de minimum 5% din aria pardoselii, sau sistem mecanic corespunzătoralcătuitşi dimensionat, conform normei tehnice.
    4.2.88. Dispozitivele prevăzute pentru evacuarea fumului (desfumare) în caz de incendiu, la scene şi buzunarele acestora, vor fi acţionate automat fie sub efectul temperaturilor, fie la depăşirea unor presiuni de 34 daN/m 2 (35Kgf/m 2 ) prevăzânduse şi posibilitatea acţionării lormanuale, din locuri accesibile.
    Se admite înlocuirea până la 40% din suprafaţa dispozitivelor de evacuare a fumului necesare, cu ferestre cu deschidere automată amplasate la partea superioară a scenei (deasupra grătarelor).
    4.2.89. Pentru intervenţie în caz de incendiu se va asigura accesul autospecialelor pompierilor, cel puţin la o faţadă a clădirii pentru cultură.
    Clădiri de învăţământ
    4.2.90. Clădirile de învăţământ (preşcolar, şcolar şi învăţământ superior), vor îndeplini nivelele de performanţă admise în reglementăriletehnice specifice şi prevederile normativului.
    4.2.91. Amplasarea clădirilor, de regulă, se realizează independent, la distanţă faţă de clădirile învecinate cu aită destinaţie. Se recomandă distanţe majore cu cel puţin 50% faţă de cele din tabel 2.2.2. Atunci când se alipesc sau comasează cu alte destinaţii, se compartimentează corespunzător.
    4.2.92. Amplasarea clădirilor pentru învăţământ în apropierea unor clădiri sau instalaţii cu pericol de incendiu sau explozie, nu este admisă.
    4.2.93. Clădirile de învăţământ se proiectează şi realizează în conformitate cu prevederile generale, comune şi specifice de siguranţă la foc, potrivit reglementărilor tehnice de specialitate, asigurânduse îndeplinirea condiţiilor şi nivelelor de performanţă admise, diferenţiate în funcţie de vârsta utilizatorilor şi programele funcţionale de învăţământ.
    4.2.94. Încăperile cu risc mijlociu de incendiu (laboratoare, depozite, ateliere şcoală, etc.) vor fi dispuse, pe cât posibil, izolat faţă de spaţiile cu aglomerări de persoane, sau separate prin elemente C0 (CA1) rezistente la foc, alcătuite şi realizate corespunzătordensităţii sarcinii termice şi a riscului de incendiu.
    4.2.95. În condiţiile asigurării funcţionalităţii specifice, se vor lua măsuri de limitare a surselor potenţiale de izbucnire a incendiilor şi reducerea materialelor şi a substanţelor combustibile din spaţiile şi zonele accesibile utilizatorilor.
    4.2.96. Spaţiile auxiliare anexe (centrale termice, staţii tehnice, gospodării de combustibil, grupuri electrogene, etc.) aferente clădirilor de învăţământ, de regulă, se dispun independent sau atunci când se comasează sau grupează cu construcţia de învăţământ se separă prin pereţi şi planşee CO (CA1 )rezistente la foc conform reglementărilor tehnice, având accese total separate de cele ale utilizatorilor copii.
    4.2.97. În spaţiile auxiliare şi anexe ale clădirii de învăţământ se vor respecta regulile şi măsurile specifice de protecţie, în funcţie de destinaţia şi riscul de incendiu al acestora.
    4.2.98. Folosirea sau depozitarea lichidelor ori a gazelor combustibile în alte locuri decât cele specia! amenajate şi în cantităţile stabilite, precum şi fără îndeplinirea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice acestora, sunt strict interzise.
    4.2.99. De regulă, clădirile de învăţământ se realizează din materiale şi elemente de construcţie CO (CA1) şi rezistente la foc, asigurânduse condiţiile de corelaţie între grad, aria construită şi numărul de niveluri stabilite în normativ (art. 3.2.4. şi 3.2.5.). Utilizarea materialelor şi a elementelor de construcţie combustibile este admisă în condiţiile normativului şi ale reglementărilor tehnice specifice.
    4.2.100. Limitarea propagării fumului în spaţii, încăperi, coridoare şi scări de evacuare se asigură în clădirile de învăţământ, prin prevederea unor elemente despărţitoare verticale şi orizontale (pereţi, planşee), corespunzător alcătuite şi dimensionate, precum şi prin realizare unor posibilităţi de evacuare uşoară a fumului produs în caz de incendiu, corespunzător reglementărilor specifice.
    4.2.101. În clădirile de învăţământ se vor utiliza materiale şi finisaje care nu propagă uşor focul.
    4.2.102. Nu este admisă utilizarea materialelor şi a finisajelor din mase plastice în spaţiile accesibile copiilor şi în general, se va elimina utilizarea celor care degajă fum şi gaze toxice în caz de incendiu.
    4.2.103. De regulă, clădirile de învăţământ vor avea asigurate două căi de evacuare, distincte şi independente, astfe! dispuse şi alcătuite încât să poată fi uşor accesibile tuturor utilizatorilor. Fac excepţie situaţiile prevăzute în reglementările specifice.
    În clădirile pentru copii de vârstă preşcolară capacitatea de evacuare a unui flux (C) va fi de maximum 50 de persoane, iar în celelalte construcţii deînvăţământde maximum 75 de persoane.
    4.2.104. Clădirile de învăţământ etajate vor avea casele de scări de evacuare închise, conform normativului, indiferent de numărul nivelurilorsupraterane ale acestora.
    4.2.105. Alcătuirea şi dimensionarea căilor de evacuare vor corespunde normativului, dar indiferent de lăţimile rezultate din calcul, uşile dispuse pe căile de evacuare ale persoanelor vor avea lăţimea deminimum 0,90 m, iar rampele scărilorşi coridoarele de celpuţin 1,20 m lăţime.
    Comportarea la foc a pereţilor căilor de evacuare, va respecta condiţiile din tabelul 4.2.105.
    Tabel 4.2.105.
    Pereţi de separare a căilor de evacuare (vezi pdf)

    4.2.106. La dimensionarea căilor de evacuare se recomandă majorarea cu 50 % a lăţimilor prevăzute în partea generală a normativului.
    4.2.107. Casele de copii şi grădiniţele realizate în construcţii etajate, se prevăd cu scară exterioară de evacuare (a etajului), indiferent de numărul scărilor interioare.
    4.2.108. Pentru sălile polivalente din construcţiile de învăţământ se recomandă asigurarea cel puţin a unui acces direct din exterior (uşă exterioară) la nive lu l terenului sau o scară exterioară de evacuare.
    4.2.109.Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare în clădiri pentru învăţământ în care evacuarea utilizatorilor trebuie dirijată (în învăţământ preşcolar, şcoli, licee, internate), cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte şi cu săli aglomerate, sunt precizate în tabelul 4.2.109.
    Tabel 4.2.109.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    4.2.110. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare în clădiri pentru învăţământ superior, cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, sunt precizate În tabelul4.2.110.
    Tabel 4.2.110.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    4.2.111. Clădirile de învăţământ vor avea asigurat accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, la cel puţin două faţade.
    Clădiri pentru turism
    4.2.112. Clădirile pentru turism (hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, etc), vor îndeplini nivelele de performanţă admise în normativ şi vor respecta şi pe cele specifice.
    4.2.113. În funcţie de destinaţie şi tip de construcţie, se va asigura corelaţia între gradele de rezistenţă ia foc, numărul de niveluri şi aria compartimentului de incendiu, conform prevederilor art.3.2.4. şi 3.2.5. Pentru clădirile turistice care sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, se vor respecta performanţele specifice ale acestora.
    4.2.114. Pentru clădirile cu destinaţie turistică având max. P+2 nive lu r i şi cel mult 50 persoane la etaje, se admit scări de evacuare cu trepte balansate dacă acestea asigură trecerea unui singur flux de evacuare, (indiferent dacă lăţimea rampei este mai mare) şi dacă sunt realizate conform art.2.6.40.
    4.2.115. Scările monumentale pot fi deschise pe toată înălţimea clădirii dacă asigură limitarea propagării focului şi a fumului în clădire şi sunt realizate şi scări închise necesare evacuării.
    4.2.116. În cazurile în care construcţiile au şi niveluri subterane (subsoluri, demisol), acestea vor fi separate de nivelu rile supraterane prin planşee C0(CA1), rezistente la foc minimum 2 ore.
    4.2.117. Se recomandă asigurarea iluminatului natural direct al caselor de scări de evacuare.
    4.2.118. În construcţii pentru turism, nivelele de comportare la foc ale elementelor care compun căile de evacuare vor fi conforme cu cele stabilite în art. şi tabel 4.2.24., cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, pentru care se respectă prevederile specifice.
    4.2.119. Rampele şi podestele scărilor sau planurilor înclinate, vor respecta condiţiile de la 2.3.32. şi 2.3.33.
    4.2.120. Capacitatea (C) a unui flux (F) de evacuare, este de maximum 70 de persoane.
    4.2.121. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime ale căilor de evacuare în clădiri pentru turism sunt conf. tabel 4.2.121 (cu excepţia ciădirilorînalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate).
    Tabel 4.2.121.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    4.2.122. Pereţii căilor de evacuare a persoanelor (dacă nu sunt clădiri înalte sau foarte înalte), vor respecta condiţiile din tabelul 4.2.122.
    4.2.123. Clădirile pentru turism vor avea asigurat accesul autospecialelor pentru intervenţie în caz de incendiu, la cel puţin două faţade.
    Tabel 4.2.122.
    Pereţi de separare a căilor de evacuare (vezi pdf)

    Clădiri de cult
    4.2.124. Clădirile de cult (catedrale, biserici, lăcaşuri, case de rugăciu ni, sinagogi, temple, etc), precum şi ansamb lurile mănăstireşti, vor îndeplini performanţele corespunzătoare stab ilite în normativ, completate cu cele specifice acestora.
    4.2.125. Amplasarea clădirilor de cult, de regulă, se realizează independent, la distanţă faţă de clădiri învecinate, conform prevederilorart.2.2.2., sau compartimentate faţă de acestea.
    4.2.126. În cadrul ansamblurilor mănăstireşti, clădirile de cult pot fi comasate sau grupate cu alte construcţii ale mănăstirii, în cadrul compartimentelor de incendiu normate.
    4.2.127. Clădirile de cult parter, cu capacitatea maximă simultană de 200 persoane pot fi realizate din materiale şi elemente de construcţie C4 (CA2d) şi asigurate numai cu stingătoare în caz de incendiu, iar pentru cele cu capacităţi simultane mai mari, se respectă prevederile specifice sălilor aglomerate.
    4.2.128. Clădirile de cult, indiferent de capacitatea maximă simultană, vor avea asigurate cel puţin două căi de evacuare a persoanelor, distincte şi independente. Excepţie fac cele cu capacitatea maximă simultană de 30 persoane.
    4.2.129. Clădirile de cult de gradul IIIV de rezistenţă la foc, pot avea subpantă (balcon) pentru maximum 30 persoane şi a căror evacuare se poate realiza printr-o scară deschisăîn parterul clădirii.
    4.2.130. Clădirile de cult cu subsol, vor avea asigurat accesul separat al subsolului şi în cazul în care acesta cuprinde spaţii funcţionale necesare cultului, se pot realiza şi circulaţii interioare între subsol şi parter, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute cu uşi rezistente la foc minimum 30 de minute şi echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    4.2.131. Utilizarea focului deschis (lumânări, candele, etc.) în clădirile de cult este admisă numai în condiţiile asigurării măsurilor specifice de prevenire a incendiilor şi, după caz, numai în locurile stabilite şi amenajate corespunzător.
    4.2.132. Clădirile de cult cu capacitatea de 30 de persoane şi mai mult, vor avea uşile de evacuare cu deschiderea în exterior.
    4.2.133. Clădirile de cult prevăzute cu locuri fixe (scaune, bănci, strane), vor avea acest mobilier fixat de pardoseală ori pereţi, sau solidarizat pe pachete de scaune (bănci), conform prevederilor art.4.1.45.
    4.2.134.Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare în clădiri de cult, sunt precizate în tabelul 4.2.134.,(cuexcepţiasăliloraglomerate).
    Tabel 4.2.134.
    Timpi de evacuare (vezi pdf)

    4.2.135. Înstalaţiile utilitare aferente clădirilor de cult (sanitare, electrice, încălzire, ventilare, etc), se proiectează şi realizează conform prevederilor reglementărilortehnice specifice acestora.
    4.2.136. În afara cazurilor exceptate în prezentele prevederi specifice, echiparea şi dotarea clădirilor de cult cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor, se realizează conform reglementărilortehnice specifice.
    4.2.137. Clădirile de cult vor avea asigurat accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, cel puţin la o faţadă.
    Clădiri de sport
    4.2.138.Clădirile de sport se proiectează şi realizează în conformitate cu prevederile normativului şi ale reglementărilor specifice, asigurând condiţii de siguranţă la foc corespunzătoare.
    4.2.139. Amenajările şi construcţiile de sport în aer liber (terenuri, bazine, etc), vor respecta reglementările de specialitate ale acestora.
    4.2.140. Pentru clădirile de sport care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, vor fi respectate prevederile normativului referitoare la aceste săli.
    4.2.141. Clădirile de sport (închise), se echipează şi dotează cu instalaţii şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit reglementărilorde specialitate.
    4.2.142. Clădirile de sport voravea asigurate condiţii de intervenţie a autospecialelor, la cel puţin o faţadă a acestora, iar atunci când sunt săli aglomerate, la minimum două faţade.
    4.3. PERFORMANŢE PROPRII UNOR AMENAJĂRI Şl CLĂDIRI
    Amenajări în aer liber
    4.3.1. La proiectarea şi realizarea amenajărilor în aer liber, cum sunt cele pentru întruniri, concerte, cinematografe, spectacole, etc. (fără pereţi şi acoperiş), se asigură respectarea măsurilor de siguranţă la foc stabilite pentru acestea (proprii).
    4.3.2. Amenajările în aer liber se dispun faţă de vecinătăţi la distanţele de siguranţă prevăzute la art.2.2.2. sau se compartimentează corespunzător. Pentru capacităţi mai mari de 400 persoane simultan, se recomandă majorarea distanţelor de siguranţă cu 100%.
    4.3.3. Prin conformarea amenajărilor în aer liber spaţiile pentru public vor fi distanţate de scene la minimum 3,00 m asigurânduse, de regulă, circulaţii funcţionale şi de evacuare a publicului, la cel puţin 6,00 m faţă de scenele amenajate.
    4.3.4. Zonele destinate publicului vor avea structuri de rezistenţă din materiale şi elemente de construcţie C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 15 minute, iar la amenajările provizorii în aer liber sunt admise şi cele din clasa C4 (CA2d). Platformele (podinile), pot fi din clasa de combustibilitate C4(CA2d).
    4.3.5. Scaunele utilizate pot fi din clasa C4 (CA2d) iar, atunci când sunt din mase plastice vor corespunde clasei C2 (CA2b) de combustibilitate.
    4.3.6. Amenajările în aer liber voravea asigurate căi de evacuare a utilizatorilor corespunzător dimensionate, prin care aceştia să ajungă la nivelul terenului înconjurător sau al circulaţiilor carosabile adiacente.
    Timpul de evacuare, respectiv distanţa maximă de parcurs de la cel mai îndepărtat loc, până la un acces la nivelul terenului sau o circulaţiecarosabilă, va fi de maximum 125 secunde (50 m).
    4.3.7. Lăţimile circulaţiilor de evacuare la amenajările în aer liber, se determină prin calcul conform normativului, considerând capacitatea unui flux de evacuare (C), maximum de 150 de persoane.
    4.3.8. Distanţa liberă de circulaţie între rândurile de scaune, va fi minimum0,35m.
    4.3.9. S cau nele prevăzute la amenajările în aer liber se solidarizează de platforma (podină) amenajată sau pe pachete, conform art.4.1.45.
    4.3.10. Amenajărileînaerliberse prevăd cu instalaţie de stingere cu hidranţi exteriori, pentru capacităţi mai mari de 1000 de persoane, asigurânduse minimum 51 /secundă timp de 60 de minute.
    4.3.11. Amenajările în aer liber se dotează cu mijloace de primă intervenţie, asigurânduse un pichet exterior de incendiu la maximum 1000m 2 şi câte un stingător portativ de cel puţin 6 Kg la fiecare 250 m 2 .
    4.3.12. Pe căile de evacuare se asigură iluminat de siguranţă potrivit reglementărilor în vigoare şi indicatoare de evacuare corespunzătoare.
    4.3.13. Amenajările în aer liber vor avea asigurate posibilităţi de acces pentru intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin pe o latură.
    4.3.14. Instalaţiile utilitare aferente amenajărilor în aer liber, se prevăd şi realizează potrivit reglementărilor de specialitate.
    Campinguri, sate de vacanţă
    4.3.15. Proiectarea şi executarea campingurilor (amenajări pentru amplasarea corturilor, rulotelor, căsuţelor provizorii, etc), cu sau fără clădiri utilitare, se realizează conform prevederilor proprii de siguranţă la foc a acestora.
    4.3.16. Pentru clădirile utilitare şi anexe definitive ale campingurilor (pentru comerţ, alimentaţie publică, cluburi, discoteci, grupuri sociale, centrale şi spaţii tehnice, etc), vor fi respectate prevederile generale şi specifice cuprinse în normativ.
    4.3.17. Campingurile se amplasează la distanţe corespunzătoare faţă de vecinătăţi cu riscuri de incendiu, inclusiv faţă de drumuri internaţionale şi naţionale, de regulă, la mai mult de 50 m, precum şi la minimum 100 m de linii curente C.F.
    4.3.18. Prin organizarea interioară a campingurilor se va asigura realizarea unor platforme de campare cu aria de maximum 800 m 2 , delimitate de circulaţii carosabile care să permită intervenţia de stingere cel puţin pe o latură.
    4.3.20. Platformele amenajate pentru campare vor fi delimitate şi marcate corespunzător.
    4.3.21. Clădir ile utilitare şi anexă definitive se amplasează la distanţele de siguranţă stabilite la art.2.2.2., considerând platformele de campare drept construcţii de gradul V de rezistenţă la foc.
    4.3.22. Pentru limitarea propagării uşoare a focului, între platformele de campare (fiecare având maximum 800 m 2 ), se asigură cel puţin distanţa de siguranţă dintre construcţii de gradul V de rezistenţă la foc.
    4.3.23. Incintele campingurilor cu aria totală mai mare de 3000 m 2 se prevăd cu mijloace de alarmare în caz de incendiu şi posibilităţi de alertarea pompierilor.
    4.3.24. La incintele campingurilor cu aria de 5000 m 2 şi mai mult se asigură stingerea din exterior a incendiilor, prin reţele cu hidranţi exteriori de incendiu sau bazine de apă şi pompe mobile.
    Debitul de stingere va fi de minimum 51 / s, pentru o perioadă de funcţionare de 6 0 m inu t e.
    4.3.25. Clădirile utilitare şi anexă definitive, se prevăd cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor potrivit reglementărilor specifice.
    4.3.26. Campingurile se dotează cu mijloace de primă intervenţie asigurânduse cel puţin un pichet exterior de incendiu la fiecare platformă de campare.
    Construcţiile definitive se dotează cu mijloace de stingere, potrivit reglementărilor tehnice de specialitate.
    4.3.27. Serviciul de pompieri se constituie şi organizează la campingurile cu aria incintei de 10000 m 2 şi mai mult.
    4.3.28. Prevederea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente, se asigură potrivit reglementărilortehnice de specialitate.
    Clădiri montane
    4.3.29. La proiectarea şi realizarea clădirilor amplasate izolat, în zone montane, la înălţime şi în afara localităţilor, (denumite montane), cum sunt cabanele, hotelurile, sanatoriile, etc, se asigură proiectarea prevederilor normativului completate cu cele specifice acestora.
    4.3.30. Prin amplasare se va asigura limitarea propagării uşoare a incendiilor la vecinătăţi, (clădiri, instalaţii, masive împădurite, etc), prin distanţe de siguranţă recomandate de cel puţin 5 ori înălţimea clădirii, darminimum cele normate.
    4.3.31. Clădirile montane, prin conformare vor avea spaţiile de cazare separate de celelalte funcţiuni (restaurante, bucătării, etc.) prin elemente C0(CA1) şi rezistente la foc minimum 1 oră.
    Pentru sanatorii se respectă şi dispoziţiile specifice clădirilor de sănătate.
    4.3.32. Clădir ile montane pot fi de gradul V de rezistenţă la foc şi maximum trei niveluri, dacă se asigură un sistem automat de semnalizare şi alarmare imediată a utilizatorilor, iar capacitatea
    maximă simultană este de maximum 100 persoane.
    4.3.33. Se recomandă ca prin proiectare şi realizare, ariile construite, menţionate la art. 3.2.4., să fie reduse cu 50% pentru gradele IV şi V de rezistenţă ia foc ale construcţiilor montane.
    4.3.34. Prin alcătuirea elementelor de construcţie se vor limita posibilităţile de transmitere uşoară a incendiilor (pe verticală şi orizontală).
    4.3.35. Căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu vor fi sigure, separate de restul construcţiei prin elemente rezistente la foc minimum 30 de minute, iar scările se închid în case de scări separate de restul clădirii prin perete C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră, atunci când asigură evacuarea a mai mult de un nivel.
    4.3.36. Se recomandă ca timpii de evacuare, respectiv lu n gimile traseelor de evacuare a persoanelor la construcţii de gradul IV şi V de rezistenţă la foc să fie reduse cu cel puţin 25%
    faţă de cele menţionate în art.4.2.121.
    4.3.37. Spaţiile tehnice anexe (centrală termică, grup electrogen, staţie pompare, etc, inclusiv depozite de materiale sau substanţe combustibile), se recomandă să fie realizate în construcţie independentă. Atunci când acestea se dispun alipit sau înglobat în clădire, se separă cu elemente de construcţie CO (CA1) şi rezistente la foc minimum 1 h 30 minute.
    4.3.38. Clădirile montane se dotează cu mijloace de primă intervenţie (stingătoare portative, transportabile şi pichete de incendiu), corespunzător condiţiilor specifice.
    Clădirile cu capacităţi maxime simultane mai mari de 100 persoane şi P+3 etaje se echipează şi cu instalaţii de stingere, conform reglementărilortehnice de specialitate.
    4.3.39. Clădirile montane vor avea instalaţiile utilitare aferente proiectate şi realizate în conformitate cu prevederile reglementărilor de specialitate ale acestora.
    4.3.40. Încălzirea locală, cu sobe cu acumulare de căldură, este admisă în clădiri cu maximum trei niveluri, cu condiţia îndeplinirii măsurilorde protecţie locale corespunzătoare.
    4.3.41. La clădirile montane cu capacităţi mai mari de 300 locuri, vor fi organizate servicii de pompieri constituite din personal special instruit.
    Parcaje pentru autoturisme
    4.3.42. La proiectarea şi realizarea parcajelor pentru autoturisme, se asigură măsurile de siguranţă la foc prevăzute în reglementarea specifică, completate cu prezentele dispoziţii.
    4.3.43. Spaţiile închise pentru parcarea autoturismelor aferente clădirilor civile (publice) sau destinate publicului (parcaje publice), sunt considerate spaţii sau, după caz, clădiri civile (publice), cu risc mare de incendiu.
    4.3.44. Amplasarea acestor parcaje publice închise pentru autoturisme poate fi realizată înglobat în clădiri publice (civile), alipit acestora, sau independente la d i s t a n ţ e l e ad m i s e, sau compartimentate corespunzător normativului.
    4.3.45. Parcajele publice închise vor fi conformate ia foc astfel încât să asigure funcţionalitatea şi totodată limitarea propagării incendiiior în clădirile civiie publice.
    4.3.46. Se recomandă ca parcajele publice închise, pentru mai mult de 5 autoturisme, să fie realizate, după caz, din materiale şi elemente de construcţie corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc I la III
    4.3.47. Parcajele publice închise pentru maximum 5 autoturisme, pot fi de gradul IV sau V de rezistenţă la foc.
    4.3.48. Parcajele închise publice se separă de clădirea civilă (publică) în care sunt înglobate, prin planşee CO (CA1) rezistente la foc minimum 3 h şi pereţi CO (CA1) rezistenţi la foc minimum 4 ore, dacă normativul nu prevede măsuri mai severe.
    4.3.49. Parcajele închise alipite clădirilor de locuit şi având capacitatea de maximum 3 autoturisme, pot fi separate de acestea prin pereţi despărţitori CO(CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 1 h.
    4.3.50. Parcajele publice închise vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, cu timp de evacuare care să nu depăşească 100 secunde (40 m) în două direcţii şi respectiv 63 de secunde (25 m) într-o direcţie (coridor înfundat) în construcţii de gradul I 1! De rezistenţă la foc şi respectiv 75 şi 45 secunde (30 m şi 16 m) Ia cele de gradul III de rezistenţă la foc. în construcţii de gradul IV şi V, timpul de evacuare până ia o uşă în exterior, nu va depăşi 30 de secunde (12 rn).
    4.3.51. Asigurarea condiţiilor de evacuare în parcajele publice etajate se realizează potrivit prevederilor normativului de parcaje.
    4.3.52. Parcajele publice închise pentru autoturisme, cu capacitatea mai mare de 5 locuri de parcare, se asigură cu dispozitive de evacuare a fumuiui produs în caz de incendiu (desfumare), asigurând 0,1% din arie, corespunzător alcătuite şi dimensionate potrivit normativului sau sisteme mecanice de evacuare a fumului.
    4.3.53. Echiparea şi dotarea cu instalaţii şi mijloace de prevenire şi stingere se asigură potrivit normativului de parcaje.
    4.3.54. Proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente parcajelor publice pentru autoturisme se asigură în conformitate cu prevederile reglementărilor de specialitate.
    4.3.55. Parcajele publice închise pentru autoturisme cu capacitatea mai mare de 500 locuri de parcare, vor avea constituite servicii de pompieri.
    PARTEA A IIIA
    CONSTRUCŢII DE PRODUCŢIE Şl / SAU DEPOZITARE
    CAP. 5. PERFORMANŢE COMUNE CONSTRUCŢIILOR DE PRODUCŢIE Şl/SAU DEPOZITARE
    5.1. CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU Şl GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC
    Categorii de pericol de incendiu
    5.1.1. Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi construcţiile independente de producţie şi/sau depozitare vor avea determinate categorii de pericol de incendiu, conform prevederilor art.2.1.4. la 2.1.7. din prezentul normativ.
    Atunci când în construcţiile respective sunt utilizate sau depozitate lichide combustibile, se respectă şi măsurile specifice acestora, prevăzute în normativ.
    Încăperile, compartimentele şi construcţiile pentru parcarea autovehiculelor, care nu sunt publice, se încadrează în categorii de pericol de incendiu.
    5.1.2. În funcţie de categoriile de pericol de incendiu determinate şi precizate obligatoriu în documentaţie se asigură măsurile de siguranţă la foc şi nivelele de performanţă comune şi specifice prevăzute în normativ.
    5.1.3. La instalaţiile tehnologice de producţie amplasate în aer liber, categoria de pericol de incendiu se determină de tehnolog, independent pentru fiecare instalaţie care prezintă caracteristici diferite din acest punct de vedere, stabilind şi după caz asigurând măsurile de siguranţă la foc şi nivelele de performanţă necesare precizând obligatoriu zonele până la care se aplică măsurile de protecţie stabilite.
    5.1.4. Delimitarea zonelor până la care se extind măsurile de siguranţă la foc impuse de categoriile A şi B (BE3) de pericol de incendiu se face având în vedere posibilitatea prezenţei în timpul funcţionării normale şi în caz de avarie a amestecurilor de aer cu gaze, vapori sau praf, în concentraţii cu pericol de explozie.
    Grade de rezistenţă la foc
    5.1.5. Construcţiile şi după caz, compartimentele de incendiu destinate producţiei şi/sau depozitării vor avea determinat şi precizat în documentaţie gradul de rezistenţă la foc.
    Condiţiile minime pe care trebuie să ie îndeplinească construcţia pentru încadrarea întrun anumit grad de rezistenţă la foc, sunt cele precizate în art.2.1.8. ia 2.1.14.
    5.1.6. Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate la foc, în zonele expuse direct radiaţiei termice pot fi utilizate la construcţii de producţie şi/sau depozitare de gradul II de rezistenţă la foc, indiferent de densitatea sarcinii termice, în următoarele situaţii:
    • construcţii (compartimente de incendiu), de producţie şi/sau depozitare încadrate în categoria D (BEI a) sau E(BE1 b) de pericol de incendiu;
    • construcţii (compartimente de incendiu), de producţie şi / sau depozitare încadrate în categoria C(BE2) de pericol de incendiu, cu aria construită de maximum 2000 m 2 şi ce! mult 3 niveluri supraterane, dacă se asigură limitarea propagării uşoare a incendiilor de la un nivel la altui;
    • construcţii parter pentru depozite cu stive înalte, (peste 6,00 m înălţime a stivelor), protejate cu instalaţii automate de stingere cu apă;
    • construcţii pentru parcarea autovehiculelor acoperite dar deschise perimetral, conform reglementării tehnice specifice acestora.
    NOTĂ: La reducerea rezistenţei la foc a structurilor metalice, se va avea în vedere roiul fiecărui element în asigurarea stabilităţii construcţiei, categoria de importanţă a acesteia, numărul utilizatorilor, valoarea bunurilor adăpostite şi urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei.
    5.2. AMPLASAREA Şl CONFORMAREA LA FOC
    Amplasare
    5.2.1. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare independente, comasate sau grupate în conformitate cu recomandările generale se amplasează la distanţele de siguranţă stabilite în art 2.2.1. la 2.2.3., sau se compartimentează corespunzător.
    5.2.2. Construcţiile de producţie şi / sau depozitare încadrate în categoria A sau B (BE3ab) de pericol de incendiu, de regulă, vor fi amplasate independent, la distanţe normate sau compartimentate faţă de alte construcţii sau instalaţii, iar porţiunile de construcţie alipite ori înglobate vor fi separate de restul construcţiei, prin elemente de compartimentare corespunzătoare, având în vedere şi prevederile art.2.1.6. şi 2.1.7.
    5.2.3. La construcţii independente, porţiuni, spaţii ori încăperi cu pericol de explozie categoriile A şi B (BE3 ab) se vor preciza şi d elimita obligatoriu zonele de protecţie până la care trebuie asigurate măsurile specifice acestora.
    Conformare la foc
    5.2.4. Conformarea la foc a construcţiilor şi compartimentelor de incendiu destinate producţiei şi/sau depozitării, va avea în vedere prevederile art.2.2.5 la 2.2.10 şi cele specifice acestora, asigurând îndeplinirea condiţiilor de corelaţie dintre categoria de pericol, gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria construită.
    5.2.5. Ariile construite ale construcţiilor şi compartimentelor de incendiu şi numărul de niveluri admise pentru construcţii de producţie şi/sau depozitare, sunt cele precizate în tabel 5.2.5.
    5.2.6. Nu se recomandă dispunerea încăperilor şi spaţiilor încadrate în categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, în subsolurile construcţiilor supraterane, iar atunci când aceasta este justificată tehnic numai în condiţiile separării prin planşeu rezistent la explozie.
    5.2.7. În spaţiile de producţie nu se vor depozita liber materiale sau substanţe (combustibile sau incombustibile), decât în cantităţile şi sorturile strict necesare fluxului tehnologic pentru schimb de lucru.
    Tabel 5.2.5.
    Arii construite şi număr de niveluri admise pentru construcţii şi
    compartimente de incendiu ale construcţiilor de producţie şi/sau depozitare (vezi pdf)

    NOTA: 1. Ariile construite se pot majora cu 100% pentru construcţiile şi compartimentele de incendiu echipate cu instalaţii automate de stingere, sau cu 50% pentru ceie prevăzute cu sisteme corespunzătoare pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi produse în timpul incendiului, respectiv cu 25% pentru cele echipate cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor.
    Majorările menţionate nu se cumulează.
    2. La construcţii şi compartimente de incendiu cu două sau mai multe niveluri, se poate mări aria parterului acestora în limitele admise numai pentru construcţii parter, dacă planşeul de deasupra parterului este C0 (CA1), rezistent la foc minimum 2 ore 30 minute şi nu are goluri.
    3. În cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construit mai mari pe proprie răspundere prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective. în aceleaşi condiţii, la construcţii de gradul II de rezistenţă la foc pot mări numărul de niveluri dacă procesul tehnologic o impune, cu condiţia luării unor măsuri de protecţie care să reducă posibilităţile de propagare a incendiilorde la un nivel la altul.
    5.2.8. Prin conformarea spaţiilor de producţie şi/sau depozitare se va urmări limitarea posibilităţilor de propagare a focului şi a fumului, asigurânduse dispunerea celor periculoase în zone distincte şi cu luarea măsurilor de protecţie necesare.
    5.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    5.3.1. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se alcătuiesc corespunzător prevederilor subcap. 2.3. al normativului, îndeplinind performanţele admise.
    5.3.2. Prin modul de alcătuire şi realizare, elementele de construcţie utilizate nu trebuie să propage focul cu uşurinţă.
    5.3.3. Golurile interioare constructive aie elementelor de construcţie vor avea continuitatea întreruptă, astfel încât să nu favorizeze propagarea fumului şi a focului în construcţie.
    5.3.4. Încăperile şi spaţiile închise încadrate în categoria D(BE1a) de pericol de incendiu, trebuie să aibe pereţi şi planşee CO (CA1).
    5.3.5. Plafoanele faise (incombustibile sau combustibile) nu sunt admise la încăperi şi spaţii închise încadrate în categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu.
    5.3.6. Elementele de construcţie care delimitează spaţii cu pericol de explozie, din categoriile Aşi B (BE3a,b) de pericol de incendiu, vor fi C0(CA1), iar atunci când le separă de restul construcţiei şi rezistente la expiozie.
    5.3.7. Grinzile, rampele, podesteleşi treptele scărilor interioare de circulaţie funcţională la platforme de lucru fără locuri permanente de muncă pot fi alcătuite şi realizate din materiale CO (CA1) şi neînchiseîn case de scări proprii.
    5.3.8. Încăperile de depozitare cu aria mal mare de 36 m 2 , se alcătuiesc şi se realizează conform prevederilor art. 2.3.45. şi 2.3.46., precum şi a prevederilor specifice acestora.
    5.3.9. Spaţiile, încăperile şi construcţiile încadrate în categoria A sau B BE3a,b) de pericol de incendiu, se alcătuiesc potrivit prevederilor art.2.3.50. la 2.3.60. din prezentul normativ şi a reglementări lor tehnice specifice.
    5.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI
    5.4.1. Compartimentele de i n c e n d iu co ns t it u it conform prevederilor normativului, se separă de restul construcţiei prin elemente corespunzătoare categoriei de pericol de incendiu şi densităţii sarcinii termice asigurând nivelul de performanţă normat.
    In acelaşi mod vor fi separate între ele şi porţiuni ale construcţiei încadrate în categorii de pericol de incendiu diferite.
    5.4.2. În interiorul compartimentelor de incendiu, se prevăd elemente despărţitoare orizontale şi/sau verticale, care să împiedice propagarea focului şi a fumului pe arii mari construite.
    5.4.3. Elementele de construcţie utilizate pentru împiedicarea propagării focuiui şi a fumului vor fi de tipul celor stabilite în pct.2.4. din normativ, precum şi art.2.5.36. la 2.5.45.
    5.4.4. In construcţiile parter, încadrate în categoriile C, D sau E (BE2, BE1a,b) de pericol de incendiu se admite separarea categoriilor mai periculoase (C sau D (BE2 ori BE1a)), cu aria mai mare de 400 m 2 sau cu un volum mai mare de 10% din cel al compartimentului de incendiu,
    prin pereţi C0 (CA1) şi rezistenţi la foc minimum 3 ore atunci când separă categoria C (BE2) faţă de categoria D sau E ( BE1 a,b ) şi respectiv 2 ore când separă categoria D (BE1a) faţă de categoria E (BE1b) de pericol de incendiu (ca înlocuitori ai pereţilor antifoc).
    5.4.5. În cadrul compartimentelor de incendiu ale construcţiilor de producere şi / sau depozitare de gradul I la III de rezistenţă la foc, atunci când din motive funcţionale se prevăd pereţi interiori C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră, care separă între ele încăperi din aceeaşi categorie de incendiu A, B sau C (BE3a,b sau BE2), golurile de circulaţie din aceşti pereţi se protejează cu uşi rezistente la foc 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    Această prevedere nu este obligatorie pentru golurile de circulaţie dintre grupuri de încăperi din aceeaşi categorie de pericol de incendiu, care prin însumarea ariilor au mai puţin de400 m 2 .
    5.4.6. În pereţii de separare a caselor de scări şi a ascensoarelor, faţă de încăperi sau grupuri de încăperi de categoria C (BE2) de pericol de incendiu cu aria mai mare de 400 m 2 , golurile de circulaţie se protejează cu uşi rezistente la foc 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    Atunci când pereţii de separare a caselor de scări şi ai ascensoarelor sunt rezistenţi la explozie corespunzător categoriilor A sau B (BE3) de pericol, indiferent de aria acestora, golurile de circulaţie funcţională se protejează corespunzător prevederilor art.2.4.46.la2.4.48.
    5.4.7. Pereţii şi planşeele de separare a anexelor tehnico sociale,
    laboratoarelor şi atelierelor anexă faţă de spaţiile din categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, trebuie să fie rezistente la explozie, iar go lur ile de comunicare strict funcţionale din acestea protejate corespunzătorprevederilorart.2.4.40 la 2.4.50.
    5.4.8. Pereţii despărţitori dintre spaţiile din categoria C (BE2) de pericol de incendiu şi anexele tehnico sociale, laboratoarele şi atelierele anexă ale acestora (cu excepţia grup urilor sanitare), trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 2 ore. Golurile de comunicare din aceşti pereţi se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    Planşeele de separare vor fi C0(CA1), rezistente la foc minimum 45 de minute, iar eventualele goluri din acestea protejate cu elemente deînchidere rezistente la foc minimum 45 de minute.
    5.4.9. În spaţiile închise (încăperile) pentru producţie din categoriile C, D sau E (BE2 sau BE1a,b) de pericol de incendiu, este admisă realizarea birourilor destinate personalului care conduce nemijlocit producţia (maiştri, supraveghetori, conducere, etc), cu elemente CO (CA1) şi care pot avea ferestre cu geamuri spre spaţiul de producţie.
    5.4.10. Pentru limitarea propagării focului şi a fumului în spaţiile închise (camerele) cu arii libere (fără pereţi interiori) mai mari de 10.400 m 2 , din categoriile A, B şi C(BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu, sub tavanul (intradosul planşeului) acestora se prevăd sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, alcătuite din dispozitive pentru evacuarea produselor arderii şi ecrane CO (CA1), conform prevederilorart.2.5.36. la 2.5.45.
    5.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE)
    5.5.1. Asigurarea evacuării fumului (desfumare) prin tiraj natural, organizat sau mecanic, se realizează conform prevederilor art.2.5.1. la 2.5.30. ale normativului, respectânduse şi condiţiile specifice.
    5.5.2. Este obligatorie asigurarea evacuării fumului la construcţiile de producţie şi cele de depozitare precizate în normativ.
    Dispozitivele pentru evacuarea fumului prin tiraj naturalorganizat, pot fi dispuse în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori (situaţie, în care pot asigura desfumarea numai pe maximum 30 m adâncime a încăperii). Dispozitivele vor asigura suprafaţa liberă normată în cazurile şi condiţiile stabilite de normativ, urmărinduse distribuirea lor cât mai uniformă.
    5.5.3. Construcţiile pentru depozite şi încăperile pentru depozitare cu aria mai mare de 36 m 2 , încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) de pericol de incendiu, vor avea asigurată evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural organizat, cu dispozitive având suprafaţa liberă însumată de cel puţin 1% din aria spaţiilor respective, sau sistem mecanic corespunzător.
    5.5.4. Casele de scări închise, care nu au ferestre spre exterior şi după caz, încăperile tampon de acces ia acestea, vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a fumului (desfumare), prin tiraj natural organizat.
    5.5.5. În toate situaţiile exceptând casele de scări evacuarea naturalorganizată a fumului se poate înlocui cu evacuarea mecanică a acestuia, alcătuită şi realizată conform prevederilor normativului.
    5.5.6. Atunci când se asigură sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi produse în caz de incendiu (conform art. 5.4.10.), nu mai este obligatorie evacuarea fumului (desfumare).
    5.5.7. Evacuarea fumului (desfumarea) din spaţiile de depozitare va fi independentă de cea a spaţiilor de producţie, indiferent de modul în care se realizează (prin tiraj natural organizat sau mecanic).
    5.5.8. Canalele de evacuare a fumului (desfumare) care străbat spaţii ori încăperi cu alte funcţiuni sau categorii, de pericol de incendiu decât cele pentru care sunt prevăzute, vor avea pereţii astfel realizaţi încât să îndeplinească condiţiile impuse de funcţiunile şi categoriile de pericol respective.
    5.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    5.6.1. Construcţiile de producţie şi / sau depozitare vor avea asigurate căi de evacuare în caz de incendiu în număr suficient, corespunzător dispuse, alcătuite şi dimensionate, potrivit prevederilor art.2.6.1. la 2.6.74. şi ale celor specifice.
    La depozitele fără personal permanent de lucru, nu este obligatorie asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu.
    5.6.2. În construcţiile de producţie şi / sau depozitare, pot fi considerate căi de evacuare şi cele care trec prin:
    a) încăperi sau spaţii din categoriile D sau E (BE1 a,b) de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea persoanelor din spaţiile de producţie învecinate sau din anexele tehnico sociale ale acestora, precum şi în cazurile stabilite la art.5.6.3. şi 5.6.6.;
    b) încăperi sau spaţii din categoria C (BE2) de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea persoanelor din spaţiile de producţie învecinate, atunci când nu constituie singura lor cale de evacuare; a doua cale de evacuare poate fi constituită tot de un spaţiu din categoria C (BE2) de incendiu, dacă traseele sunt distincte şi separate între eie prin pereţi rezistenţi ia foc minimum 1 oră, iar golurile de circulaţie din aceştia sunt protejate cu elemente de închidere corespunzătoare,
    echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu;
    c) încăperi sau spaţii din categoriile Asau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea persoanelor din spaţii de producţie sau depozitare din aceeaşi categorie de pericol de incendiu şi nu constituie singura posibilitate de evacuare.
    5.6.3. Evacuarea persoanelor din birourile destinate celor care conduc nemijlocit producţia (maiştri, supraveghetori, conducerea, etc.) amplasate în spaţiul de producţie sau depozitare se poate asigura numai prin spaţiul respectiv.
    5.6.4. Golurile de acces la scările de evacuare închise din construcţiile de producţie şi /sau depozitare, se protejează prin:
    a) uşi pline sau cu geam armat, atunci când accesul la scară se face din spaţii închise (încăperi) d in categoria D sau E (BE1a,b) de incendiu;
    b) uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, atunci când accesul la scară se face din spaţii de producţie închise (încăperi) din categoria C (BE2) de pericol de incendiu;
    c) încăperi tampon ventilate în suprapresiune având uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, atunci când accesul la scară se face din spaţii de producţiesau depozitare închise (încăperi) din categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu;
    d) uşi rezistente la foc minimum 1 oră şi 30 de minute sau încăperi tampon cu uşi de 45 de minute, atunci când spaţiile închise (încăperile) sunt de depozitare a materialelor sau substanţelor combusţibilie.
    În toate situaţiile, uşile de protecţie a golurilor de acces la casele de scări se echipează cu dispozitive de autoînchidere.
    5.6.5. Golurile de acces la ascensoare sau alte mijloace de transport pe verticală (palier), din construcţiile de producţie şi/sau depozitare se protejează cu:
    a) uşi pline C0 (CA1), atunci când accesul se realizează din spaţii de producţie şi / sau depozitare închise (camere) încadrate în categoria D sau E(BE1 a,b) de pericol de incendiu;
    b) uşi rezistente la foc minimum 45 minute, atunci când accesul se realizează din spaţii de producţie închise (camere) din categoria C (BE2) de pericol de incendiu;
    c) încăperi tampon ventilate în suprapresiune şi prevăzute cu uşi rezistente ia foc minimum 45 de minute, atunci când accesul se realizează din spaţii de producţie sau depozitare închise (camere) din categoriaAsau B (BE3a,b) de pericol de incendiu; d )u şi rezistente la foc 1 oră şi 30 de minute sau încăperi tampon prevăzute cu uşi rezistente la foc 45 de minute, atunci când accesul se realizează din spaţii închise (camere) de depozitare a materialelor sau substanţelor combustibile.
    Uşile de protecţie a golurilor de acces la ascensoare de palier se echipează cu dispozitive de autoînchidere sau după caz, cu închidere automată în caz de incendiu.
    5.6.6. Scări de evacuare interioare deschise, sunt admise în construcţiile de producţie şi/sau depozitare, în următoarele cazuri:
    a) construcţii de gradul I I –l I I , încadrate în categoria E (BE1b) de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea persoanelor de la cel mult două niveluri şi în total numărul acestora nu depăşeşte 100 de persoane;
    b) construcţii de gradul I II, din categoria D (BE1a) de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea persoanelor de la cel mult două niveluri şi în total, numărul acestora nu depăşeşte 50 de persoane;
    c) construcţii de gradul I II, din categoria C (BE2) de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea unui singur nivel, iar numărul total de persoane este de maximum 30.
    5.6.7. Grinzile, rampele, podestele şi treptele scărilor interioare deschise de evacuare menţionate la art.5.6.6., trebuie să îndeplinească condiţiile de comportare la foc stabilite la art.2.3.33.
    În construcţii de producţie de gradul I V de rezistenţă la foc indiferent de categoria de pericol de incendiu, atunci când scările deschise sunt prevăzute numai pentru accesul personalului la maşini, utilaje, pasarele, platforme deschise, planşee cu goluri neprotejate, etc. care nu constituie locuri permanente (fixe) de lucru, grinzile, podestele şi treptele acestor scări deschise de acces pot fi C0(CA1), cu rezistenţa la foc de minimum 15 minute.
    5.6.8. În construcţiile de producţie şi/sau depozitare, rampele scărilor aferente subsolului vor fi separate de rampele scărilor supraterane, inclusiv de parterul construcţiei, de regulă, prin elemente de construcţie C0 (CA1), cu rezistenţa la foc stabilită în funcţie de densitatea sarcinii termice, asigurându-se accesul la rampele subterane direct din exterior.
    Eventualele goluri de acces funcţional între rampele subsolului şi cele supraterane la nivelul parterului, se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc 1 oră şi 30 de minute echipate cu dispozitive de autoînchidere.Fac excepţie accesele strict funcţionale la subsolurile tehnice, precum şi cazurile în care subsolul nu este separat de construcţia supraterană prin planşeu plin, rezistent la foc.
    5.6.9. Pentru evacuarea persoanelor din locurile permanente de lucru ale platformelor supraterane de producţie şi/sau depozitare deschise {fără închideri perimetrale), inclusiv a încăperilor de lucru amenajate pe acestea, se vor asigura indifferent de numărul de niveluri şi categoria de pericol de incendiu scări închise sau deschise de evacuare, amplasate, alcătuite şi realizate conform prevederilor normativului.
    5.6.10. Scările exterioare deschise de evacuare, se amplasează şi realizează astfel încât circulaţia utilizatorilor să nu poată fi blocată de flăcările sau fumul produs în caz de incendiu la construcţia (platformele)pentru care se prevăd, sau la obiecte situate în vecinătate.
    5.6.11. La determinarea fluxurilor de evacuare ce trebuie asigurate în caz de incendiu, la construcţiile de producţie se ia în considerare totalul personalului permanent din cel mai numeros schimb, stabilit prin proiect.
    Pentru depozite se ia în considerare personalul cu activitate permanentă stabilit prin proiect. Atunci când nu este necesar permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt obligatorii.
    5.6.12. Capacitatea de evacuare a unui flux (c) se determină conform tabel 5.6.12.
    Tabel 5.6.12.
    Capacităţi de evacuare (vezi pdf)

    5.6.13. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maximum admise ale căilor de evacuare din construcţiile de producţie şi/sau depozitare, sunt conform tabel 5.6.13.
    Tabel 5.6.13.
    Timp (lungime) de evacuare (vezi pdf)

    5.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR
    5.7.1. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se echipează şi dotează cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor în conformitate cu prevederile normativului şi ale reglementărilor tehnice de specialitate, precum şi suplimentar, ori decâteori beneficiarul solicită.
    5.7.2. La stabilirea echipării şi dotării, trebuie să se aibă în vedere utilizarea echipamentelor, instalaţiilor, mijloacelor şi substanţelor corespunzătoare cat e go r iilo r de pericol de incendiu, caracteristicilor de manifestare a acestora şi claselor de incendiu, precum şi compatibilitatea acestora, asigurând realizarea siguranţei la foc corespunzătoare.
    5.7.3. Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor la construcţiile de producţie şi/sau depozitare cu pericol de incendiu deosebit sau vulnerabile la incendiu, vor fi astfel realizate încât să asigure parametrii funcţionali şi în cazul unei avarii la elementele componente.
    5.7.4. În construcţiile de producţie şi / sau depozitare monobloc, se pot prevede hidranţi de incendiu montaţi în pardoseală, astfel am plasaţi şi realizaţi încât să poată fi utilizaţi în caz de incendiu
    5.8. INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE CONSTRUCŢIILOR
    5.8.1. Echiparea, proiectarea şi realizarea instalaţiilor utiiitare aferente construcţiilor de producţie şi / sau depozitare, se asigură în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare şi ale prezentului normativ.
    5.8.2. Instalaţiile utiiitare aferente construcţiilor de producţie şi/sau depozitare vor fi corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu din spaţiile respective şi astfel proiectate şi realizate încât să evite producerea incedii lor şi propagarea focului.
    5.8.3. Instalaţiile electrice vor corespunde alcătuirii construcţiei categoriilor de pericol de incendiu ale spaţiilor respective, asigurând nivelele de performanţă admise.
    5.8.4. Sistemele şi instalaţiile de încălzire vor fi stabilite în funcţie de categoriile de pericol de incendiu, de mărimea construcţiilor şi gradele de rezistenţă la foc asigurate, fiind interzisă utilizarea celor cu foc deschis în încăperile, spaţiile şi construcţiile cu pericol de incendiu sau explozie.
    5.8.5. Spaţiile şi încăperile în care se degajă substanţe combustibile, vor avea asigurată evacuarea gazelor, vaporilor, prafului şi a pulberilor, pe măsura degajării lor, astfel încât să nu conducă la formarea unor concentraţii cu pericol de explozie.
    5.8.6. Sistemele de ventilare ale încăperilor şi spaţiilor în care se utilizează, manipulează sau prelucrează substanţe inflamabile, vor fi independente de celelalte sisteme de ventilare ale construcţiei.
    5.8.7. Sistemele şi instalaţiile de ventilare aferente depozitelor cu aria mai mare de 36 m 2 , pentru materiale sau substanţe combustibile, vor fi independente de alte sisteme sau instalaţii de ventilare ale construcţiei.
    5.9. CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE
    5.9.1. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare vor avea asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu, astfel dispuse şi realizate încât forţele de intervenţie să poată acţiona în timp cât mai scurt şi în condiţii de siguranţă.
    5.9.2. De regulă, construcţiile de producţie şi/sau de depozitare trebuie să fie accesibile autospecialelor de intervenţie pe cel puţin două laturi. Fac excepţie construcţiile cu aria desfăşurată de maximum 2000 m 2 , la care accesul de intervenţie poate fi pe o latură.
    5.9.3. Căile exterioare de acces pentru autospeciale, realizate conform prevederilor normativului, trebuie să permită intervenţia în special în zonele mai periculoase ale construcţiei, la deschiderile (protejate sau neprotejate) din pereţii exteriori, precum şi la sursele de alimentare cu apă.
    5.9.4. Căile de circulaţie interioară stabilite pentru intervenţie în caz de incendiu vor fi alcătuite, echipate şi marcate corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscut de către personalul de intervenţie.
    5.10. DOTAREA CU MIJLOACE TEHNICE DE STINGERE A INCENDIILOR Şi
    SERVICIUL DE POMPIERI.
    5.10.1. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se dotează cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile şi spaţiile acestora.
    5.10.2. De regulă, se prevăd stingătoare portative (de tip corespunzător), prevăzânduse, un stingător de minimum 6 Kg la maximum 150m 2 arie desfăşurată din categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) şi respectiv 200 m 2 la categoriile D şi E (BE1a,b), dar minimum două stingătoare pefiecare nivel al construcţiei.
    5.10.3. În încăperile şi spaţiile cu aria desfăşurată mai mare de 500 m 2 şi în care se pot afla lichide combustibile se prevăd şi stingătoare transportabile, recomandânduse un stingător de minimum 50 Kg la fiecare 500 m 2 .
    5.10.4. În spaţiile şi î ncăp er ile închise pentru parcarea autovehiculelor se recomandă asigurarea a minimum un stingător portativ la fiecare 10 locuri de parcare, precum şi stingătoare transportabile conform prevederilor art.5.10.3.
    5.10.5. În afară de mijloacele tehnice de stingere precizate la art.5.10.2. la 5.10.4., spaţiile, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi/sau depozitare se dotează, după caz, cu lăzi cu nisip, panouri pentru incendiu, etc, în funcţie de substanţele utilizate şi condiţiile specifice.
    5.10.6. Mijloacele tehnice de stingere cu care se echipează şi dotează construcţiile de producţie şi/ sau depozitare vor fi astfel dispuse încât să fie uşor accesibile personalului în caz de incendiu.
    5.10.7. Organizarea serviciului de pompieri, echiparea şi dotarea acestuia, se stabilesc potrivit reglementărilor tehnice în funcţie de pericolul de incendiu şi vulnerabilitate, precum şi nivelul de echipare cu instalaţii de semnalizare şi stingere a construcţiei.
    5.10.8. De regulă, construcţiile sau grupurile de construcţii de producţie şi/sau depozitare vor avea constituite servicii de pompieri atunci când aria desfăşurată totală este mai mare de 5000 m 2 şi categoriile A, B şi C (BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu reprezintă peste 50%. Beneficiarii pot stabili constituirea serviciului de pompieri şi ia arii desfăşurate mai mici.
    5.10.9. Nivelul de dotare şi încadrare cu personal al serviciului de pompieri se stabileşte în funcţie de periculozitate, amplasare, vulnerabilitatea la incendiu şi efectele unui eventual incendiu, având în vedere şi scenariile de siguranţă la foc conform reglementărilor tehnice specifice.
    CAP.6. PERFORMANŢE SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR DE PRODUCŢIE Şl/SAU DEPOZITARE
    6.1. PERFORMANŢE ALE TIPURILOR DE CONSTRUCŢII DE PRODUCŢIE Şl/SAU DEPOZITARE
    Construcţii de tip obişnuit
    6.1.1. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare de tip obişnuit sunt cele care nu se încadrează în tipurile de construcţii monobloc sau blindate.
    Construcţiile, spaţiile şi încăperile de producţie vor avea stabilite şi precizate categoriile de pericol de incendiu. La cele de depozitare vor fi precizate categoriile de pericol de incendiu şi clasele de periculozitate, stabilite conform normativului.
    6.1.2. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare potfi de gradul I la V de rezistenţă la foc, în condiţiile respectării corelaţiei dintre gradul de rezistenţă, categoria de pericol de incendiu, numărul de niveluri şi aria compartimentului de incendiu, conform art. şi tabel 5.2.5..precum şi a condiţiilor de protecţie corespunzătoare.
    În cazurile în care se utilizează lichide combustibile în cantităţi mai mari decât cele prevăzute în normativ, se iau măsuri tehnice suplimentare, corespunzător reglementarilor specifice acestora.
    6.1.3. Construcţiile obişnuite pot fi amplasate independent sau grupate ori comasate cu alte construcţii de producţie şi/sau depozitare în limitele compartimentelor de incendiu admise în condiţiile stabilite în normativ.
    Construcţiile de producţie şi/sau depozitare, de regulă nu se grupează sau comasează cu clădiri civile (publice), fiind obligatorie compartimentarea lor potrivit prevederilor normativului.
    Fac excepţie construcţiile cu funcţiuni mixte, la care se as igu r ă m ăsu rile de protecţie corespunzătoare acestora.
    6.1.4. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare obişnuite, se amplasează faţă de alte construcţii învecinate la distanţele de s ig u r a nţ ă prevăzute în art.2.2.2., sau se compartimentează prin pereţi antifoc şi, după caz, rezistenţi ia foc sau la explozie conform normativului.
    6.1.5. Prin conformarea construcţiilor de producţie şi / sau depozitare se va urmări dispunerea spaţiilor cu categorii de pericol de incendiu periculoase pe cât posibil, în zone distincte şi asigurate măsurile de protecţie la foc corespunzătoare, astfel încât în caz de incendiu să nu fie afectate arii mari construite ori să pună în pericol obiecte învecinate sau ele să fie periclitate de vecinătăţi.
    6.1.6. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se realizează din materiale şi elemente de construcţie corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc asigurat, conform art.2.1.8 la 2.1.14., astfel alcătuite încât să nu conducă la propagarea uşoară a focului.
    6.1.7. În interiorul compartimentelor de incendiu, pereţii şi planşeele prevăzute funcţional, vor asigura şi limitarea propagării focului şi a fumului, conform prevederilor normativului.
    6.1.8. Între porţiunile de construcţii independente funcţionale dar comasate în cadrul unui compartiment de incendiu, se prevăd elemente despărţitoare (pereţi, planşee) CO (CAI) cu rezistenţa la foc determinată în funcţie de densitatea sarcinii termice cea mai mare a spaţiilor adiacente, fără afi mai mică de 1 h şi 30 de minute.
    Atunci când separă încăperi sau spaţii cu pericol de explozie categoriile A sau B (BE3a,b) elementele despărţitoare respective vorfi şi rezistente la explozie.
    6.1.9. Încăperile de depozitare a materialeior şi substanţelor combustibile cu aria mai mare de 36 m 2 , se compartimentează faţă de restul construcţiei conform normativului. La aceste încăperi de depozitare, şi la casele de scări de evacuare închise (fără ferestre), este obligatorie asigurarea evacuării fumului (desfumarea), conformprevederilorart.2.5.1.la2.5.35.
    6.1.10. În construcţiile de producţie şi/sau depozitare obişnuite vor fi asigurate căi de evacuare a persoanelor corespunzător distribuite, alcătuite în, realizcru, nu ate şi dimensionate, în conformitate cu prevederile art.2.6.1. la 2.6.74. şi art.5.6.1. la 5.6.13. La depozitele fără locuri permanente de lueste obligatorie asigurarea căilor de evacuare caz de incendiu.
    6.1.11. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare obişnuite se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, potrivit prevederilor reglementărilor de specialitate. în afară de domeniul obligatoriu de echipare, beneficiarii pot stabili prevederea unor astfel de instalaţii şi în alte cazuri.
    6.1.12. Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor (electrice, termice, sanitare, ventilare, etc.) se asigură şi realizează conform prevederilor reglementărilor de specialitate.
    6.1.13. Pentru intervenţieîn caz de incendiu, construcţiile obişnuite de producţie şi/sau depozitare, vor avea asigurate căi exterioare de acces şi circulaţie pentru autospeciale de intervenţie, de regulă, pe cel puţin două laturi. Fac excepţie construcţiile cu aria desfăşurată de maximum 500 m 2 , care pot fi accesibile pe o latură.
    Căile interioare destinate personalului de intervenţieîn caz de incendiu, vor fi corespunzător alcătuite şi realizate, de regulă, constituite din circulaţiile funcţionale ale construcţiei. Căile interioare de intervenţie vor asigura accesul uşor în zonele şi încăperile stabilite cu pericol de incendiu, precum şi la instalaţiile şi dispozitivele de siguranţă la foc prevăzute, marcânduse corespunzător.
    6.1.14. Dotarea construcţiilor şi instalaţiilor cu mijloace tehnice de stingere în caz de incendiu şi constituirea serviciului de pompieri, se asigură conform prevederilor art.5.10.1. la 5.10.9.
    Construcţii monobloc
    6.1.15. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare monobloc, sunt considerate cele care au lăţimea mai mare de 72 m şi aria construită peste 20000 m 2 .
    Gruparea sau comasarea mai multor compartimente de incendiu, separate cu pereţi antifoc şi având grade de rezistenţă ia foc diferite (I la V), nu constituie o construcţie monobloc în sensul prevederilor normativului, ci o grupare de compartimente de incendiu independente, la fiecare asigurânduse îndeplinirea condiţiilor de siguranţă la foc specifice. Compartimentele de incendiu vor cuprinde de regulă activităţi independente, la care se aplică măsurile corespunzătoare de protecţie.
    6.1.16. Construcţiile monobloc trebuie să îndeplinească condiţiile de încadrare în gradul I sau II de rezistenţă la foc, recomandânduse separarea acestora în compartimente de incendiu, conform prevederilor art. şi tabel 5.2.5. d in normativ. Construcţiile monobloc vor îndeplini condiţiile de performanţă la foc specifice acestora.
    6.1.17. Construcţiile monobloc se amplasează independent, cel puţin la distanţele de siguranţă normate faţă de alte construcţii învecinate, recomandându-se dublarea acestora.
    6.1.18. Porţiunile de construcţie cu pericol mare de incendiu se vor dispune în zone distincte, de regulă, adiacent închiderilor perimetrale ale acestora şi pe cât posibil grupate.
    6.1.19. În construcţiile monobloc, spaţiile şi compartimentele de incendiu din categoriile A, B şi C (BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu se prevăd în părţile lor superioare (treimea superioară a pereţilor exteriori şi/sau acoperiş) cu dispozitive de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu, realizate conform prevederilor art.2.5.1. la 2.5.35., având suprafaţa însumată de cel puţin 0,2% din aria încăperilor sau compartimentelor respective, sau cu evacuări mecanice.
    6.1.20. În construcţiile şi spaţiile închise (fără pereţi despărţitori interiori), cu arii libere mai mari de 10400 nr ale construcţiilor monobioc, şi încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) de pericol de incendiu, pentru limitarea propagării incendiilor se prevăd sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, realizate conform prevederilorart.2.5.36. la 2.5.45.
    6.1.21. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare, monobloc, vor avea asigurate, căi de evacuare a utilizatorilor, corespunzător dimensionate, distribuite, alcătuite şi realizate, potrivit prevederilor art. 2.6.1.1a 2.6.74. şi art.5.6.1. la 5.6.13.
    6.1.22. Echiparea şi dotarea construcţiilor de producţie şi/sau depozitare monobloc cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor se asigură potrivit prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate, în funcţie de categoriile de pericol de incendiu determinate, de gradul de rezistenţă la foc asigurat şi de vulnerabilitatea acestora la incendiu.
    În construcţiile monobloc se pot asigura şi hidranţi de incendiu interiori subterani (sub pardoseală) racordaţi la reţeaua de hidranţi exteriori, astfel amplasaţi încât să poată fi utilizaţi pentru stingere.
    6.1.23. Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor monobloc vor fi proiectate şi realizate conform prevederilor tehnice specifice acestora.
    6.1.24. Construcţiile monobloc se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare claselor de incendiu din spaţiile respective (stingătoare portative, stingătoare transportabile, lăzi cu nisip, panouri pentru incendiu, etc.) potrivit reglementărilor.
    6.1.25. Construcţiile monobloc de producţie şi/sau depozitare încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) de pericol de incendiu, voravea constituite şi organizate servicii de pompieri.
    Nivelul de dotare şi încadrarea cu personal se stabilesc conform reglementărilor specifice.
    Construcţii blindate
    6.1.26. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare blindate, inclusivîncăperile blindate cu aria mai mare de 700 m 2 , se alcătuiesc şi realizează în conformitate cu prevederile normativului îndeplinind condiţiiledecorelaţiestabiliteînart.şitabelul 5.2.5.
    6.1.27. Construcţiile blindate pot fi amplasate independent sau grupate ori comasate cu alte construcţii.
    6.1.28. Gruparea sau comasarea construcţiilor blindate cu alte construcţii de producţie şi/sau depozitare se poate realiza în limitele compartimentelor de incendiu stabilite în art. şi tabelul 5.2.5., asigurânduse separarea funcţiunilor cu elemente de construcţii verticale şi după caz, orizontale (pereţi şi planşee) din clasa de combustibilitate C0 (CA1) şi rezistenţă la foc determinată în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile adiacente.
    Faţă de clădiri civile (publice) de care se alipesc, se asigură separarea cu pereţi de compartimentare corespunzătoare, iar atunci când sunt înglobate se realizează separarea cu pereţi şi planşee rezistente la foc, conform prevederilor.
    6.1.29. Construcţiile independente blindate se amplasează faţă de alte construcţii învecinate, la distanţele de siguranţă prevăzute în art.2.2.2 sau se compartimentează corespunzător faţă de acestea.
    6.1.30. Construcţiile blindate vor fi astfel conformate la foc încât să nu faciliteze propagarea incendiilorpe arii mari, iarspaţiile cu pericol mare de incendiu, pe cât posibil, vorfi dispuseîn zone distincte.
    6.1.31. Construcţiile blindate, (inclusiv încăperile blindate cu aria mai mare de 700 m 2 ), din categoriile A, B şi C (BE2a,b şi BE2) de pericol de incendiu, se prevăd cu dispozitive care să asigure evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare).
    Dispozitivele vor avea aria liberă însumată de cei puţin 0,2% din aria pardoselii spaţiilor sau compartimentelor respective, fiind alcătuite, distr ibuite şi realizate conform prevederilor art.2.5.1. la 2.5.35. Evacuarea fumului (desfumarea) se poate asigura şi mecanic.
    6.1.32. Atunci când construcţiile blindate sau spaţii deschise (fără pereţi despărţitori interiori) cu arii mai mari de 10400 m 2 şi încadrate în categoriile A, B şi C(BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu, pentru lim itar ea propagării incendiilor se asigură sisteme de evacuare a fumului şi gazelorfierbinţi, realizate conform prevederilor art.2.5.36. la 2.5.45.
    6.1.33. Construcţiile blindate de producţie şi/sau depozitare vor avea asigurate căi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, corespunzător distribuite, alcătuite şi realizate, potrivit prevederilor art. 2.6.1. la 2.6.74. şi art. 5.6.1. la 5.6.13.
    6.1.34. Construcţiile blindate se echipează şi dotează cu instalaţii şi m ijlo ace de semnalizare şi stingere a incend iilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate, în funcţie de categoriile de pericol de incendiu şi vulnerabilitatea la incendiu. în afară de domeniul obligatoriu de echipare, beneficiarii pot stabili şi în alte cazuri prevederea instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor.
    6.1.35. Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor blindate, vor fi proiectate conform reglementărilor tehnice specifice acestora.
    6.1.36. Pentru intervenţia din exterior în caz de incendiu, construcţiile blindate vor avea asigurat accesul autospecialelor de intervenţie cel puţin pe două laturi.
    Accesul şi circulaţia personalului de intervenţie în construcţie, se asigurăprin accesele funcţionale ale construcţiei sau prin panouri de acces prevăzute în pereţii plini de închidere perimetrală (exteriori), dispuse la maximum 40 m unul de altul, uşor demontabile din exterior şi marcate vizibil pentru a fi uşor de recunoscut.
    6.1.37. Construcţiile blindate se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare claselor de incendiu din spaţiile respective conform reglementărilor.
    6.1.38. Construcţiile blindate vor avea constituite servicii de pompieri conform reglementărilor, în funcţie de aria construit desfăşurată, categoriile de pericol de incendiu, importanţă şi vulnerabilitate la incendiu.
    6.2. PERFORMANŢE ALE CONSTRUCŢIILOR DE DEPOZITARE
    Prevederi comune
    6.2.1. Construcţiile de depozitare şi, în general, depozitele de materiale şi substanţe vor avea stabilite categorii de pericol de incendiu, conform art.2.1.4. la 2.1.7., şi clase de periculozitate a materialelorşi substanţelor respective, potrivit art.6.2.19.
    6.2.2. La realizarea depozitelor aferente clădirilor civile (publice) se respectă şi prevederile specifice acestor clădiri.
    6.2.3. Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile în construcţii de producţie şi în clădiri civile (publice) este admisă atunci când considerente funcţionale o impun, dacă sunt asigurate condiţiile şi măsurile de protecţie stabilite în normativ.
    6.2.4. Este admisă depozitarea diferitelor materiale şi substanţe în aceeaşi încăpere, dacă amestecul lor sau al vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau explozie, iar în cazde incendiu se pot utiliza aceieaşi produse de stingere.
    6.2.5. Depozitele de materiale şi substanţe pot fi amplasate independent, grupate sau comasate atunci când sunt în construcţii închise şi amplasate numai independent atunci când sunt depozite închise.
    6.2.6. Construcţiile independente de depozitare se amplasează faţă de obiecte învecinate la distanţele de siguranţă stabilite în art.2.2.2. şi în reglementări tehnice de specialitate, sau se compartimentează conform prevederilor normativului.
    Depozitele deschise se ampiasează faţă de vecinătăţi la distanţele normate în prezentul normativ şi în reglementări specifice acestora.
    Construcţiile închise de depozitare grupate sau comasate între ele sau cu alte construcţii, se separă conform prevederilor normativului.
    6.2.7. Construcţiile depozitelor pe care beneficiarul le consideră importante sau de mare valoare, se recomandă să fie amplasate independent.
    6.2.8. La amplasarea depozitelor se are în vedere limitarea posibilităţilor ca un incendiu produs în depozit să pună în pericol construcţii sau instalaţii învecinate importante sau centre populate, precum şi aprinderea depozitului datorită unui incendiu produs la un obiect învecinat.
    6.2.9. Depozitele de materiale şi substanţe combustibile se amplasează în zone astfel situate încât, pe cât posibil, direcţia vântului dominant să nu fie spre construcţiile vecine, iar când aceasta nu este posibil sau justificat tehnic, se iau măsuri de protecţie corespunzătoare.
    6.2.10. Depozitele de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos decât construcţiile învecinate astfel încât să nu fie posibilă deversarea sau scurgerea lichidelor şi propagarea incendiului la vecinătăţi, sau se asigură măsuri de protecţie corespunzătoare (digu ri, ziduri de protecţie, etc).
    De asemenea, prin amplasarea acestor depozite se vor asigura distanţe şi măsuri de protecţie faţă de cursuri de apă, lacuri, iazuri, bălţi, etc. situate în vecinătate.
    6.2.11. Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se realizează în funcţie de caracteristicile fizico chimice ale acestora astfel încât să nu genereze incendiu şi să poată fi stinse cu aceleaşi produse de stingere.
    6.2.12. Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze combustibile, de regulă, nu este admisă. Fac excepţie situaţiile admiseîn normativ.
    6.2.13. Atunci când se depozitează materiale sau substanţe care prezintă pericol de autoaprindere, este obligatorie stabilirea duratei de depozitare a acestora şi luarea măsurilor necesare verificării creşterii temperaturii lor.
    6.2.14. Nu este admisă trecerea prin depozite sau încăperi de depozitare, a conductelor care transportă fluide combustibile (gaze lichide), a celor de încălzire şi ale reţelelor electrice aferente altor consumatori. Atunci când nu este posibil sau justificat tehnic trecerile respective vor fi realizate în canalizaţii proprii închise, cu pereţi şi planşee CO (CA1), cu rezistenţă la foc corespunzătoare condiţiilor de separare impuse de depozit.
    6.2.15. Pozarea conductelor pentru apă sau pentru produse care conţin apă ori pe care poate condensa apa, în depozite pentru materiale sau substanţe care reacţionează periculos cu apa, este interzisă.
    6.2.16. Materialele şi substanţele combustibile se pot păstra în spaţiile şi încăperile de producţie, numai în cantităţile minime necesare f lu xu lu i tehnologic, precizate prin tema de proiectare.
    Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile în cantităţi mai mari se realizează în încăperi proprii, alcătuite, realizate şi protejate conform prevederilor normativului.
    6.2.17. Depozitele vor avea asigurate căi de acces, circulaţii funcţionale şi de evacuare astfel dimensionate şi realizate încât să asigure limitarea posibilităţilor de propagare a focului şi totodată să permită intervenţia de stingere.
    Pentru depozitele fără locuri permanente de lucru (vizitabile de maximum 8 ori pe schimb), nu este obligatorie asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu.
    6.2.18. Depozitele de materiale sau substanţe combustibile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor corespunzătoare materialelor şi substanţelor depozitate, precum şi a cantităţii şi importanţei acestora, potrivit prevederilor normativului şi a reglementărilortehnice de specialitate.
    6.2.19. Construcţiile şi încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor, se realizează corespunzător prevederilor art.6.2.1., având în vedere categoria de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate a acestora, determinată în funcţie de aportul pe carel pot aduce la apariţia şi dezvoltarea incendiilor, precum şi de sensibilitatea lor la efectele incendiilor, conform table 6.2.19.
    Tabel 6.2.19.
    CLASIFICAREA MATERIALELOR Şl SUBSTANŢELOR DEPOZITATE
    (DUPĂ CLASA DE PERICULOZITATE) (vezi pdf)

    6.2.20. Lichidele combustibile se încadrează în clase de combustibilitate, în funcţie de temperatura de inflamabilitate a vaporilor acestora, conform tabel 6.2.20.
    Tabel 6.2.20.
    Clase de combustibilitate a lichidelor combustibile (vezi pdf)

    Tabel 6.2.21.
    Categorii de depozite de lichide combustibile (vezi pdf)

    6.2.22. Depozitele de lichide în rezervoare, după modul lor de execuţie, pot fi:
    a) supraterane, când fundul rezervoarelor se află deasupra terenului înconjurător, la acelaşi nivel cu el sau la o adâncime mai mică decât jumătate din înălţimea rezervoarelor, precum şi în cazurile când nivelul lichidului este mai sus de cota terenului înconjurător cu minim 2,00 m;
    b) semiîngropate, când fundul rezervoarelor se află îngropat mai mult de jumătate din înălţimea acestora, iar nivelul maximum posibil al lichidului combustibil nu se găseşte mai sus de 2,00 m faţă de cota terenului înconjurător;
    c) îngropate, când partea superioară a rezervoarelor este cu cel puţin 0,20 m mai jos decât cota terenului înconjurător.
    NOTĂ: Cota terenului înconjurător se va considera nivelul minim al terenului pe o distanţă de 6,00 m de la mantaua rezervoarelor.
    6.2.23. În construcţii sau încăperi ale construcţiilor, în cazurile şi condiţiile admise de normativ, lichidele combustibile se pot depozita în rezervoare sau recipiente (ambalaje). Indiferent de modul de stocare a lichidelor combustibile, este obligatorie precizarea categoriei depozitului, conform art.2.6.21. şi asigurarea măsurilor de protecţie specifice prevăzute în normativ şi reglementările tehnice specifice, astfel încât să se asigure limitarea propagării incendiilor şi condiţiile stingerii cu operativitate.
    6.2.24. Depozitarea lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28°C, în cantităţi mai mari de 2,00 m 3 şi stocate în recipiente şi ambalaje, se recomandă să se realizeze în construcţii supraterane.
    Depozite închise
    6.2.25. Construcţiile închise pentru depozite de materiale şi substanţe, (depozite închise), pot fi de gradul I V de rezistenţă la foc în funcţie de categoria de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate stabilită conform art.6.2.19. cu condiţia respectării corelaţiei admise în tabelul 5.2.5., între gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria construită a compartimentului de incendiu, precum şi a prevederilor specifice lichidelor combustibile.
    Fac excepţie situaţiile precizate în normativ.
    6.2.26. În cazul în care construcţia depozitului este monobloc sau blindată, este obligatory respectarea şi a prevederilor corespunzătoare acestora, potrivit art.6.1.15. la 6.1.38.
    6.2.27. Construcţiile închise stabilite de beneficiar, în care sunt depozitate materiale, substanţe, produse, obiecte de valoare, sau cu risc mare de incendiu, se recomandă să fie compartimentate cu elemente rezistente la foc în arii construite de maximum 750 m şi echipate cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor.
    6.2.28. Construcţiile închise de depozitare etajate, trebuie realizate cu planşee pline rezistente la foc conform normativului, astfel realizate încât să împiedice propagarea incendiilor între nivelurile construcţiei.
    Eventualele goluri funcţionale din planşee se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare.
    Fac excepţie depozitele cu platforme de stocare mecanizate, fără locuri permanente de lucru, la care platformele (totale sau parţiale) pot fi materiale şi elemente C0(CA1), rezistente la foc minimum 15 mminute, dacă sunt prevăzute instalaţii automate de stingere a incendiului la fiecare nivel.
    6.2.29. Construcţiile depozitelor cu stive mai înalte de 6,00 m trebuie să îndeplinească condiţiile şi nivelele de performanţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate corespunzător densităţii sarcinii termice şi pericolului de propagarea a focului. De regulă, aceste depozite cu stive înalte, trebuie echipate cu instalaţii
    automate de stingere a incendiilor.
    6.2.30. Încăperile de depozitare a materialelor şi / sau substanţelor combustibile din clasa P4 şi P5 de periculozitate cu aria desfăşurată mai mare de 36 m 2 se separă de restul construcţiei cu elemente verticale (pereţi) C0 (CA1), având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice, potrivit art.2.4.2. Atunci când sunt amplasate în clădiri cu mai multe niveluri, se separă şi prin planşee C0 (CA1), rezistente ia foc minimum 1h şi 30 minute.
    Golurile de circulaţie sau funcţional necesare, din elementele de separare (pereţi,
    planşee), se protejează cu elemente corespunzătoare, rezistente la foc conform prevederilor normativului, în funcţie de tipul elementului străpuns (perete, planşeu).
    6.2.31. Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile din clasele P2 şi P3 de periculozitate, cu aria desfăşurată mai mare de 36 m J se separă de restul construcţiei prin pereţi C0(CA1) cu rezistenţa la foc minimum VA ore şi după caz, planşee C0(CA1) cu rezistenţă la foc minimum 1 oră.
    Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente rezistente la foc minimum 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    6.2.32. Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor din clasa P1 de periculozitate, se separă de restul construcţiei cu pereţi şi după caz planşee C0 (CA1), iar golurile de circulaţie sau funcţionale din aceştia se protejează cu elemente de închidere incombustibile.
    6.2.33. Stocurile tampon de materiale şi substanţe combustibile din clasele de periculozitate P4 şi P5, în afara celor din fluxul tehnologic, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi după caz planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 3 ore pentru pereţi şi 1 Vz ore pentru planşee.
    Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc 1 oră echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    Pentru materialele şi substanţele combustibile din clasele de periculozitate P2 şi P3, pereţii şi planşee de separare pot fi CO (CA1) cu rezistenţă la foc 1 oră, iar golurile de circulaţie sau funcţional necesare, protejate cu elemente de închidere rezistente la foc 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere, sau închidere automată în caz de incendiu.
    Pentru clasa de periculozitate P1, separarea se poate realiza cu pereţi şi planşee CO <CA1), iar golurile de comunicare din acestea protejândusecu
    elemente deînchidere incombustibile.
    6.2.34. În încăperile de depozitare a materialelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4 şi P5, nu sunt admise spaţii lib ere pentru birouri, pentru finisarea, încercarea sau repararea produselor depozitate, precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile.
    Asemenea spaţii se amenajează în încăperi proprii, separate faţă de cele de depozitare prin pereţi şi după caz, planşee C0(CA1), rezistente la foc conform prevederilor art.2.4.2.
    Spaţiile de recepţie expediţie, de regulă, se separă în acelaşi mod.
    6.2.35. Spaţiile pentru recepţieexpediţie, birouri, pentru încărcarea, finisarea sau repararea produselor depozitate, precum şi pentru d istribuirea lichidelor combustibile, se separă faţă de încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4 şi respectiv P5 prin pereţi şi planşee C0(CA1),respectiv rezistenţi la foc minimum 2 ore pentru pereţi şi 1 oră pentru planşee.
    Golurile de circulaţie din pereţii de separare faţă de depozit, se protejează cu uşi
    rezistente la foc 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
    6.2.36. În cazuri bine justificate tehnic, în pereţii de separare a birourilor şi spaţiilor de recepţie expediţie faţă de depozite P3, P4 sau P5, se admit ferestre fixe CO (CA1), rezistente la foc minimum 45 de minute sau ferestre obişnuite, dacă sunt protejate cu obloane rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu.
    6.2.37. Fac excepţie de la prevederile art.6.2.35. şi 6.2.36. spaţiile de recepţie expediţie ale depozitelor din clasele de periculozitate P3, P4 şi P5, la care se asigură aceleaşi măsuri de siguranţă la foc ca la încăperile de depozitare aferente, situaţiile în care nu mai este obligatorie separarea de depozit.
    De asemenea, la depozitele cu clasa P1 şi P2 de periculozitate a materialelor şi
    substanţelor depozitate, nu este obligatorie separarea spaţiilor de recepţieexpediţie
    şi a birourilor.
    6.2.38. Construcţiile supraterane închise pentru depozitarea lichidelor combustibile se realizează din materiale şi elemente de construcţie CO (CA1), rezistente la foc corespunzător normativului şi a reglementărilor de specialitate, asigurânduse compartimentarea antifoc şi după caz antiex a încăperilor de depozitare cu capacitatea de maximum 50 m s lichide din clasele LI sau LII (respectiv echivalentul acestora pentru L I II şi LIV).
    6.2.39. Încăperile pentru depozitarea a maximum 20m s lichide combustibile necesare consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente construcţiei (centrala termică, grup electrogen, centrale de încălzire cu aer cald, etc), precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente (ascensoare, platforme, etc.) se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee CO (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum2ore.
    6.2.40. Încăperile prevăzute la art.6.2.39. pot avea un gol de acces pentru vizitare practicat în elementele de separare faţă de restul construcţiei; protejat cu element de închidere rezistent la foc minimum 45 de minute şi prevăzut cu parapet (prag) cu înălţimea astfel stabilită încât să nu fie posibilă scurgerea lichidului în afara încăperii în caz de avarie.
    Rezervoarele se prevăd cu preaplin şi conducta de aerisire cu opritor de flăcări dispus în exterior.
    La aceste încăperi nu este obligatorie prevederea panourilor de decomprimare şi a dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare), iar dacă se prevede iluminat acesta va corespunde categoriei de pericol de incendiu.
    6.2.41. În afara rezervorului de zi cu capacitatea de maximum 2,00 m 3 lichid combustibil amplasat în centrala termică şi a celui admis la art.6.2.39., rezerva de combustibil lichid necesară se prevede în afara construcţiei, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
    6.2.42. Depozitarea combustibilului solid aferent centralelor termice, cu capacitatea maximă de 2,00 m 3 , se realizează în condiţiile stabilite la art.6.2.39., fiind admisă comunicarea cu sala cazanelor prin uşi rezistente la foc minimum 45 de minute.Fac excepţie centralele termice cu capacităţi mari, la care se respectă prevederile reglementărilortehnice specifice.
    6.2.43. Buncarele pentru combustibili solizi şi pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere aferente centralelor termice, trebuie să fie CO (CA1), asigurânduse măsuri de protecţie şi de stingere corespunzătoare.
    Atunci când buncăreie sunt cu capacitate mai mare de 3,00 m 3 se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee CO (CA1), rezistente la foc minimum 2 ore.
    6.2.44. Depozitele închise (construcţii sau încăperi cu aria mai mare de 36 m 2 ) pentru materiale sau substanţe combustibile se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului realizate, conform art.5.5.1. la 5.5.7., asigurânduse 1% din aria pardoselii, iar atunci când încăperile de depozitare din categoriile A, B, sau C (BE3a,b sau BE2) şi clasele de periculozitate P3, P4 sau P5 au aria liberă (fără pereţi interiori) mai mare de 10.400 m 2 se prevăd cu sisteme de evacuare a f u m u lu i şi gazelorfierbinţi, conform art.2.5.36. la 2.5.45.
    Fac excepţie situaţiile precizate în normativ.
    6.2.45. Depozitele închise pentru materiale şi substanţe combustibile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor conform reglementărilor tehnice de specialitate, asigurânduse şi dotarea corespunzătoare cu mijloace tehnice de stingere în caz de incendiu.
    Depozite deschise
    6.2.46. Amplasarea şi realizarea depozitelor deschise de materiale şi substanţe combustibile solide, lichide sau gazoase se realizează potrivit prevederilor normativului şi ale reglementărilor tehnice specifice, asigurând limitarea pierderilor în caz de incendiu şi condiţii de intervenţie corespunzătoare.
    6.2.47. În cazul depozitării pe aceeaşi platformă a materialelor şi substanţelor combustibile din sorturi diferite, se va asigura dispunerea organizată a acestora, astfel încât să nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafeţe mari.
    6.2.48. Depozitele deschise de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos de obiecte învecinate. Atunci când amplasarea se face la o cotă mai ridicată, se iau măsuri care să împiedice pătrunderea lichidelor combustibile şi transmiterea incendiului la obiectele învecinate.
    În cazul amplasării în vecinătatea unor ape, se iau măsuri pentru evitarea inundării depozitelor şi totodată pentru împiedicarea scurgerii lichidelor combustibile spre acestea.
    6.2.49. Rezervoarele fără pereţi dubli sau grupurile de astfel de rezervoare supraterane sau semiîngropate se prevăd cu cuva de retenţie mărginită de diguri sau pereţi C0(CA1) incombustibili continui, care să reziste la solicitările mecanice şi tehnice produse în timpul avariilor şi incendiilor.
    Cuvele de retenţie se dimensionează şi realizează în aşa fel încât să nu permită deversarea lichidelor în afara lor.
    6.2.50. Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje sau recipiente, se poate face pe platforme deschise executate din materiale C0 (CA1), situate deasupra nivelului terenului înconjurătorşi prevăzut cu rigoledescurgere.
    6.2.51. Depozitele deschise de materiale şi substanţe combustibile se dotează cu mijloace de primă intervenţie şi se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor corespunzător reglementărilortehnice de specialitate.
    6.2.52. Pentru accesul şi intervenţia operativă în caz de incendiu, depozitele deschise vor avea asigurat accesul pe toate laturile.
    PARTEA A IVA
    CONSTRUCŢII CU FUNCŢIUNI MIXTE
    CAP.7. PERFORMANŢE COMUNE CONSTRUCŢIILOR CU FUNCŢIUNI MIXTE
    7.1. RISCURI Şl CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU, GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC
    Riscuri şi categorii de pericol de incendiu
    7.1.1. Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi construcţiile independente cu funcţiuni mixte, vor avea determinate şi precizate riscurile şi după caz, pericolele de incendiu specifice, conform prevederilor art.2.1.1. la 2.1.7. din prezentul normativ.
    7.1.2. Pentru funcţiuni civile (publice) se stabilesc riscuri de incendiu, iar pentru cele de producţie şi/sau depozitare riscurile de incendiu se exprimă prin categorii de pericol de incendiu, determinate conform prevederilor normativului.
    7.1.3. Întro construcţie cu funcţiuni mixte, porţiunile de clădiri civile (publice), separate corespunzător normativului de cele cu activităţi de producţie şi/sau depozitare, sunt considerate cu riscul de incendiu cel mai mare din porţiunea respectivă, care reprezintă cel puţin 30% din aria desfăşurată a acesteia.
    Atunci când în construcţia cu funcţiuni mixte, aria desfăşurată a porţiunilor cu funcţiuni civile publice reprezintă mai mult de 60% din aria desfăşurată totală a construcţiei, clădirea respectivă este considerată civilă (publică) şi cu riscul stabilit conform primului alineat, iar în ansamblu trebuie să îndeplinească performanţele comune şi specifice acesteia, conform norm ativu lu i.
    7.1.4. Porţiunile de construcţii cu activităţi de producţie şi/sau depozitare dintro construcţie cu funcţiuni mixte, separate corespunzător normativului de cele cu funcţiuni civile (publice), sunt considerate cu categoria de incendiu cea mai periculoasă care reprezintă peste 30% din aria desfăşurată a acestora.
    Atunci când în construcţia cu funcţiuni mixte, aria desfăşurată a activităţilor de producţie şi/sau depozitare reprezintă mai mult de 60% din aria desfăşurată totală a construcţiei, aceasta este considerată de producţie şi/sau depozitare având categoria de pericol de incendiu stabilită conform primului alineat, iarîn ansamblu trebuie să îndeplinească performanţele comune şi specifice acesteia, conform normativului (partea IIla şi a IVa).
    Grade de rezistenţă la foc
    7.1.5. Construcţiile cu funcţiuni mixte vor avea determinat gradul de rezistenţă la foc asigurat, precizânduse în documentaţie.
    La determinarea gradului de rezistenţă la foc se au în vedere prevederile art.2.1.8. la 2.1.14. şi după caz, condiţiile specifice tipului de construcţie.
    7.2. AMPLASARE Şl CONFORMARE LA FOC
    Amplasare
    7.2.1. Construcţiile cu funcţiuni mixte, independente, comasate sau grupate în conformitate cu prevederile generale ale normativului, se amplasează la distanţele de siguranţă stabilite în art.2.2.1. la 2.2.3., având în vedere ansamblul constituit, precum şi riscurile (pericolele) de incendiu ale porţiunilor de construcţie faţă de care se asigură distanţele. Atunci când nu se pot asigura distanţele de siguranţă normate, se compartimentează corespunzător normativului.
    7.2.2. Construcţiile cu funcţiuni mixte care cuprind activităţi cu risc sau pericol mare de incendiu sau un număr mare de persoane, se recomandă să fie amplasate independent, la distanţele de siguranţă normate faţă de vecinătăţi.
    Conformare la foc
    7.2.3. Prin conformarea la foc a construcţiilor cu funcţiuni mixte, civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, pe cât posibil, se va urmări dispunerea distinctă a funcţiunilor şi luarea măsurilor de proteţie specifice acestora, asigurânduse îndeplinirea condiţilor de corelaţie între riscul (categoria) de pericol de incendiu, gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria construită, conform prevederilor normativului, având în vedere precizările art.7.1.1. la 7.1.4.
    7.2.4. Atunci când o clădire civilă (publică) cuprinde activităţi civile publice diferite şi independente funcţional, se asigură îndeplinirea condiţiilor de performanţă corespunzătoare cele mai severe prevăzute de normativ pentru respectivelefuncjiuni civile (publice).
    Dacă aceste funcţiuni sunt dispuse intro clădire înaltă, foarte înaltă, sau cu săli aglomerate, vorfi îndeplinite şi condiţiile de performanţă specifice acestora.
    7.2.5. În construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, în fiecare porţuine se asigură îndeplinirea condiţiilor de performanţă cele mai severe prevăzute în normativ pentru respectivele funcţiuni având în vedere şi implicaţiile acestora asupra întregii construcţii.
    7.2.6. Prin conformarea construcţiilor cu funcţiuni mixte, se va asigura limitarea posibilităţilor de propagare a focului şi fumului atât în porţiunile incendiate, cât şi la porţiunile de construcţie cu alte funcţiuni, luânduse măsurile de protecţie corespunzătoare.
    7.2.7. În construcţiile etajate cu funcţiuni mixte, civile (publice), de orice fel, nu este admisă dispunerea unor spaţii sau încăperi cu pericol de explozie, din categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, la nivelurile lor inferioare (supraterane sau subterane).
    7.2.8. Dispunerea spaţiilor şi a încăperilor cu pericol de explozie, din categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu în construcţiile cu funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare, se recomandă la ultimul nivel suprateran şi cu luarea măsurilor de protecţie corespunzătoare.
    7. 3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    7.3.1. Construcţiile cu funcţiuni mixte se realizează din materiale şi elemente de construcţie corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc necesar îndeplinirii condiţiilor de corelaţie normate, în aşa fel alcătuiteîncâtsâ nu propagefocul cu uşurinţă.
    7.3.2. Eventualele goluri interioare ale elementelor de construcţie vor avea continuitatea întreruptă conform normativului, astfel încât să nu favorizeze propagarea focului şi a fumului pe arii mari construite şi între funcţiuni sau destinaţii diferite.
    7.3.3. Funcţiunile diferite din construcţie se separă cu elemente verticale şi după caz, orizontale, din clasa de combustibilitate, cu rezistenţa la foc determinate conform normativului, în funcţie de nivelul riscului (categoriei) de pericol de incendiu cea mai mare, a densităţii sarcinii termice şi condiţiile performante specifice funcţiunii (destinaţiei) şi tipului de clădire.
    7.3.4. La alcătuirea şi realizarea porţiunilor de construcţie cu funcţiuni distincte civile (publice) de producţie şi/sau depozitare, se vor îndeplini condiţiile de performanţă specifice fiecărei funcţiuni, conform prevederilor normativului, iar întreaga construcţie trebuie să asigure îndeplinirea condiţiilor de performanţă corespunzătoare ansamblului considerat, conform prevederilorart.7.1.1. la 7.1.4.
    7.3.5. Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile, se alcătuiesc, realizează şi separă de restul construcţiei cu funcţiuni mixte corespunzător prevederilor generale şi specifice acestora.
    Fac excepţie încăperile de depozitare cu aria de maximum 36 m 2 , la care nu se impugn măsuri de protecţie deosebite.
    7.3.6. În situaţiile admise de normativ, încăperile cu pericol de explozie, categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, dispuse astfel încât să nu pună în pericol construcţia, trebuie alcătuite, realizate şi asigurate, cu măsurile de protecţie necesare, p otrivit reglementărilor normativului.
    7.3.7. Porţiunile de clădire care cuprind sau se încadrează în categoria sălilor aglomerate vor fi alcătuite corespunzător prevederilor specifice acestora, separânduse de alte funcţiuni ale construcţiei prin elemente de construcţie verticale şi după caz, orizontale, corespunzător normativului.
    7.3.8. Porţiunile subterane ale construcţiilor cu funcţiuni mixte, în care se dispun funcţiuni distincte vor îndeplini şi condiţiile specifice acestora.
    7.3.9. La alcătuirea construcţiilor şi a elementelor de construcţie se respectă condiţiile de performanţă comune stabilite, de la art. 2.3.1. la 2.3.60 .,precum şi cele specifice funcţiunilor respective.
    7.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI
    7.4.1 Funcţiunile independente dispuse în construcţie se separă între ele şi faţă de căile commune de circulaţie şi evacuare, prin elemente de construcţie rezistente la foc conform prevederilor normativului.
    În cazul în care fu n cţ iu n ile respective constitu ie compartimente de incendiu distincte, separarea acestora se realizează, după caz. cu pereţi de compartimentare rezistenţi la foc. antifocsauantiex.
    7.4.2. Prin modul de dispunere, alcătuire şi realizare a elementelor de construcţie despărţitoare se va asigura limitarea propagării focului şi a fumului la funcţiunile alăturate, pe timpul normat, iar în cadrul aceleiaşi funcţiuni, a propagării uşoare a focului şi fumului pe arii mari.
    7.4.3. Elementele de construcţie utilizate pentru limitarea propagării focului şi a fumului, trebuie să îndeplinească condiţiile de performanţă generale şi specifice precizate în normativ, în funcţie de rolul pe carelau.
    7.4.4. Separarea funcţiunilor diferite în clădiri etajate se asigură prin elemente verticale şi orizontale (pereţi şi planşee) alcătuite şi realizate corespunzător spaţiului adiacent cel mai periculos, iar eventualele goluri de circulaţie sau funcţionale din elementele de separare vorf I protejate conform normativului.
    7.4.5. Limitarea propagării focului între funcţiuni diferite dispuse întro
    clădire etajată, se va asigura şi pe faţade (prin exteriorul închiderilor perimetrale), prin realizarea unor porţiuni pline între golurile succesive din faţade (care se suprapun), sau prin alte măsuri de protecţie corespunzătoare (copertine, ecrane, etc).
    7.4.6. Căile comune de circulaţie şi evacuare (orizontale şi după caz, verticale) ale construcţiei cu funcţiuni mixte, se separă de diferitele funcţiuni adiacente, corespunzător riscului sau categoriei de pericol de incendiu a acestora, potrivit prevederilor normativului.
    Golurile de circulaţie din aceste elemente de separare, se protejează corespunzător.
    7.4.7. Condiţiile de performanţă ale elementelor de construcţie cu rol de limitare a propagării focului şi a fumului, alcătuite şi realizate conform art.2.4.1. la 2.4.52, sunt cele stabilite în normativ, corespunzătorfuncţiunilor respective.
    7.4.8. Spaţiile publice pentru parcarea autoturismelor se pot dispune în construcţii cu funcţiuni mixte, cu condiţia separării lor de restul construcţiei, prin pereţi şi planşee conform normativului.
    În elementele de separare sunt admise numai goluri strict necesare de acces şi circulaţie, protejate corespunzător.
    7. 5. EVACUARE FUM (DESFUMARE)
    7.5.1. Evacuarea fumului (desfumarea) este obligatorie în spaţiile şi încăperile stabilite în normativ, potrivit funcţiunii (destinaţiei) specifice şi tipului de clădire cu funcţiuni mixte.
    7.5.2. Alcătuirea şi realizarea evacuării fumului (desfumare), prin tiraj natural organizat sau mecanic în construcţiile cu funcţiuni mixte, trebuie să corespundă prevederilor art.2.5.1. la 2.5.30. şi prevederilor specifice.
    7.5.3. De regulă, porţiunile de construcţii cu funcţiuni distincte, se prevăd cu dispozitive independente de evacuare a fumului în caz de incendiu, separate de evacuări alefumului din alte funcţiuni.
    Căile de circulaţie şi evacuare comune (orizontale şi verticale) ale unei construcţii cu funcţiuni mixte, se pot prevede cu un singur sistem de evacuare a fumului (desfumare), independent de evacuărilefumului din spaţiilefuncţiunilordispuseîn construcţie.
    7.5.4. Pentru funcţiuni diferite cu acelaşi risc sau pericol de ince nd iu dispuse în construcţie, în cazuri justificate tehnic se pot realiza instalaţii comune de evacuare a fumului în caz de incendiu, cu condiţia luării măsurilor de protecţie care să asigure limitarea propagării incendiilor între funcţiuni prin tubulaturile care străpung elementele de separare a funcţiunilor (pereţi, planşee).
    7.5.5. Este obligatorie realizarea independentă a evacuării fumului în caz de incendiu din sălile aglomerate, din depozite pentru materiale şi/sau substanţe combustibile, precum şi din alte încăperi şi spaţii ale construcţiei cu funcţiuni mixte pe care le stabileşte beneficiarul.
    7.5.6. Atunci când este obligatorie evacuarea fumului (desfumare) din încăperi şi spaţii cu risc mare de incendiu, la acestea se prevăd dispozitive sau sisteme de evacuare independente de evacuare a fumului.
    7.5.7. Ghenele şi canalele pentru evacuarea fumului dintro funcţiunea distinctă, nu trebuie să treacă prin alte funcţiuni, iar când aceasta este justificată tehnic, pe toată porţiunea de trecere pereţii ghenelor sau canalelor vor fi CO (CA1) şi cu rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice din spaţiul respectiv, dar minimum 2 ore.
    7.5.8. Cu excepţia caselor de scări, în toate situaţiile, evacuarea natural organizată a fumului se poate înlocui cu evacuarea mecanică a acestuia, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor normativului.
    7.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    7.6.1. În construcţiile cu funcţiuni mixte se prevăd căi de evacuare în caz de incendiu în număr corespunzător dispuse, alcătuite şi dimensionate, potrivit art.2.6.1. la 2.6.74. şi ale prevederilor specifice funcţiunilor respective.
    7.6.2. Căile de evacuare ale construcţiei cu funcţiuni mixte pot fi proprii unei funcţiuni sau grup de funcţiuni, ori comune tuturor funcţiunilordin construcţie.
    7.6.3. Atunci când căile de evacuare sunt comune mai multor funcţiuni sau tuturor funcţiunilor din construcţie, la dimensionare şi alcătuire se îndeplinesc condiţiile performanţe cele mai severe ale funcţiunilor respective pentru care se asigură evacuarea.
    În porţiuni sau zone construcţia în care funcţiunile respective determină dimensiuni mai mici ale căilor de evacuare, se pot reduce corespunzător lăţimile acestora
    7.6.4. Separarea căilor de evacuare faţă de funcţiunile (destinaţiile) adiacente, se realizează corespunzător condiţiilor stabilite pentru funcţiunile respective şi tipului de clădire.
    7.6.5. Golurile de acces la căile de evacuare practicate în pereţii despărţitori ai acestora, se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare riscului (categoriei de pericol) de incendiu şi destinaţiei fiecărei funcţiuni şi tip de clădire.
    7.6.6. De regulă, scările de evacuare comune ale construcţiilor cu funcţiuni mixte, se închid în case de scări, corespunzător alcătuite şi separate de restul construcţiei.
    Scări interioare deschise ţneînchise în case de scări), se pot prevede numai în cazurile şi condiţiile stabilite de normativ.
    7.6.7. Rampele scărilor aferente subsolurilor se separă faţă de rampele scărilor supraterane, inclusiv de parterul construcţiei, potrivit prevederilor normativului.
    Fac excepţie situaţiile menţionate în normativ.
    7.6.8. Căile de circulaţie şi transport pe verticală (scări, ascensoare, montecharge, etc), se separă de restul construcţiei prin pereţi şi după caz planşee, care îndeplinesc condiţiile de performanţă stabilite în normativ.
    Golurile de acces practicate în pereţii de separare, se protejează ob ligator iu cu elemente de închiderere corespunzătoare normativului.
    7.6.9. Atunci când se prevăd scări exterioare de evacuare, acestea se amplasează şi realizează astfel încât circulaţia utilizatorilor să nu fie blocată de flăcările sau fumul produs în caz de incendiu în construcţie sau obiecte amplasate în vecinătate, protejânduse conform normativului.
    7.6.10. La determinarea fluxurilor de evacuare în caz de incendiu, de regulă, se are în vedere construcţia în ansamblu. Atunci când căile de evacuare sunt comune, corespunzător modului în care construcţia este considerată conform prevederilor 7.1.3. şi 7.1.4., (civilă (publică) de producţie şi/sau depozitare), se asigură cele mai severe măsuri de protecţie specifice funcţiunilor.
    În cazul în care se prevăd căi de evacuare distincte (proprii) unei funcţiuni sau grup de funcţiuni, la determinarea fluxurilor de evacuare se respectă condiţiile stabilite pentru funcţiunea sau funcţiunile respective.
    7.6.11. Stabilirea numărului de persoane pentru care se asigură condiţiile de evacuare în caz de incendiu, are în vedere nivelul de ocupare şi capacităţile maxime simultane luate în calcul, în funcţie de destinaţia şi dispunerea acestora în construcţie.
    7.6.12. Capacitatea de evacuare a unui flux (C) se determină corespunzător fiecărei funcţiuni luată în considerare, conform prevederilor normativului, iar pentru întreaga construcţie căile comune de evacuare vor asigura condiţiile normate cele mai severe.
    Dacă deasupra nivelului construcţiei supraterane care asigură dimensionarea rampelor scărilor de evacuare se află funcţiuni care necesită conform normativului dimensiuni mai mici, în porţiunile respective se pot reduce corespunzător aceste dimensiuni.
    În nici o situaţie, nu este admisă reducerea dimensiunilor căilor de evacuare pe traseui până la exterior al nivelului cel mai aglomerat luatîn considerare.
    7.6.13. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare, vor îndeplini condiţiile stabilite în normativ pentru funcţiunile respective, iar pentru căile comune de evacuare a construcţiei, când este cazul, se respectă timpii (lungimile) prevăzute pentru construcţia considerată (art.7.1.3. şi 7.1.4.).
    7.6.14. Alcătuirea şi dimensionarea căilor de evacuare în caz de incendiu, vor corespunde condiţiilor stabilite în normativ.
    7.6.15. Scările de evacuare comune ale construcţiilor cu funcţiuni mixte, vor avea acces şi pe terasele clădirilor respective, atunci când sunt foarte înalte sau cu săli aglomerate.
    7.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR
    7.7.1. Construcţiile cu funcţiuni mixte se echipează şi dotează cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor, corespunzător modului în care este considerată construcţia, conform art.7.1.3. şi 7.1.4., iar diferitele funcţiuni ale acesteia corespunzător destinaţiei şi riscului (pericolului) de incendiu determinat, potrivit prevederilor normativului şi ale reglementărilor tehnice de specialitate.
    7.7.2. Atunci când beneficiarul solicită, construcţia se poate echipa şi dota suplimentar cu instalaţii de semnalizare şi stingere faţă de prevederile reglementărilortehnice de specialitate.
    7.7.3. La stabilirea echipării şi dotării, se are în vedere ansamblul construcţiei cu funcţiuni mixte, precum şi utilizarea instalaţiilor, echipamentelor, m ijlo ace lo r şi produselor de stingere corespunzătoare riscurilor de incendiu şi categoriilor de pericol de incendiu din spaţiile respective.
    7.7.4. De regulă, construcţiile cu funcţiuni mixte se echipează cu instalaţii comune, care asigură protecţia întregii construcţii.
    În cazul în care numai o parte din funcţiunile construcţiei necesită instalaţii de semnalizare şi/sau stingere conform reglementărilor, acestea pot fi prevăzute numai în spaţiile respective, proiectantul justificând tehnic soluţia stabilită.
    7.7.5. Pentru supravegherea şi controlul permanent al funcţionării instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor din construcţiile cu funcţiuni mixte, de regulă, se asigură un dispecerat central de supraveghere a clădirii dispus pe cât posibil la parter care să asigure urmărirea funcţionării acestor instalaţii din toate spaţiile construcţiei.
    Diferitele funcţiuni pot avea puncte proprii de supraveghere şi control ale instalaţiilor cu care sunt echipate, dar a căror funcţionare va fi semnalizată şi la dispeceratul central al clădirii.
    7.8. INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE
    7.8.1. Echiparea, proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor cu funcţiuni mixte, se asigură în conformitate cu prevederile prezentului normativ şi ale reglementărilor tehnice specifice, având în vedere riscurile (categoriile de pericol) de incendiu ale funcţiunilor, (destinaţiilor) respective şi asigurarea protecţiei acestora, precum şi a funcţiunilor adiacente de care sunt separate.
    7.8.2. Instalaţiile utilitare aferente construcţiei vor corespunde destinaţiilor şi riscurilor (categoriilor de pericol) de incendiu stabilite asigurând limitarea propagării focului şi a fumului în construcţie.
    7.8.3. Sistemele şi instalaţiile electrice, de încălzire, sanitare, ventilare, etc. trebuie să corespundă riscurilor (categoriilor de pericol) de incendiu ale destinaţiilor respective, mărimii construcţiilor şi gradului de rezistenţă la foc asigurat, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
    7.8.4. Spaţiile şi încăperile cu degajări de substanţe combustibile, vor avea asigurată evacuarea acestora pe măsura degajării lor, separată şi astfel realizată încât să nu producă incendii sau explozii.
    7.8.5. Sistemele de ventilare a încăperilor şi spaţiilor cu risc mare de incendiu, precum şi a celor pentru public şi a sălilor aglomerate, vorfi independente de alte instalaţii de ventilare ale construcţiei.
    7. 9.CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE
    7.9.1. Construcţiile cu funcţiuni mixte, trebuie să aibă asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu, astfel dispuse, alcătuite şi realizate încât forţele de intervenţie să poată acţiona în timp scurt şi în condiţii de siguranţă, conform normativului.
    7.9.2. Construcţiile supraterane cu funcţiuni mixte, de regulă, trebuie să fie accesibile autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, cel puţin pe două laturi.
    7.9.3. Căile exterioare de acces pentru autospecialele de intervenţie (drumuri, platforme, etc.) trebuie să permită accesul şi intervenţia în special la zonele şi funcţiunile mai periculoase ale construcţiei, la cele cu aglomerări de persoane, la deschiderile (protejate sau neprotejate) din pereţii exteriori perimetrali, precum şi ia sursele de alimentare cu apă.
    7.9.4. Alcătuirea, conformarea şi reaiizarea căilor exterioare de circulaţie a autospecialelor de intervenţie, vor corespunde prevederilor normativului şi aie reglementărilor tehnice.
    7.9.5. Căile de acces şi circulaţiile interioare ale construcţiei, care asigură şi intervenţia în caz de incendiu a personalului pompierilor, se echipează şi marchează corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscutşiutilizatîn condiţiile incendiului.
    7.9.6. Pentru funcţiuni ale construcţiei care necesită condiţii speciale de salvare a utilizatorilor în caz de incendiu (bolnavi, handicapaţi, etc), se asigură căi de acces, circulaţie şi salvare corespunzător dimensionate, alcătuite şi echipate, conform prevederilor normativului şi reglementărilor tehnice specifice acestora.
    7.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE Şl SERVICIUL DE POMPIERI
    7.10.1. Construcţiile cu funcţiuni mixte se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare claselor de incendiu din spaţiile şi încăperile respective, potrivit prevederilor normativului şi reglementărilortehnice specifice acestora.
    7.10.2. Pentru fiecare funcţiune se prevăd mijloacele tehnice de stingere (stingătoare portative, transportabile, etc.) necesare, iar pentru ansamblul construcţiei se asigură dotarea conform prevederilor normativului în funcţie de încadrarea acesteia în clădire civilă (publică) sau de producţie şi/sau depozitare conform art.7.1.3.şi7.1.4.
    7.10.3. Mijloacele tehnice de stingere cu care se dotează construcţia şi diferitele funcţiuni ale acesteia, se dispun astfel încât să poată fi uşor accesibile şi utilizate în caz de nevoie.
    7.10.4. Nivelul de dotare şi încadrare cu personal a serviciului de pompieri al construcţiei cu funcţiuni mixte se stabilesc în funcţie de mărimea construcţiei, riscuri (categorii de pericol) de incendiu, vulnerabilitate, tip de construcţie, nivelul echipării cu instalaţii fixe de prevenire şi stingere, etc, potrivit normativului şi reglementărilor de specialitate.
    7.10.5. De regulă, construcţiile cu funcţiuni mixte vor avea constituite servicii de pompieri (pentru întreaga construcţie), atunci când aria desfăşurată totală este de 10.000 m 2 sau mai mare..
    Beneficiarii pot constitui servicii de pompieri şi la arii mai mici sau chiar pentru diferitele funcţiuni dispuseîn construcţie.
    CAP.8. PERFORMANŢE SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR CU FUNCŢIUNI MIXTE
    8.1. PERFORMANŢE ALE TIPURILOR DE CONSTRUCŢII CU FUNCŢIUNI MIXTE
    Construcţii de tip obişnuit
    8.1.1. Construcţiile de tip obişnuit cu funcţiuni mixte, sunt considerate cele care nu sunt înalte, foarte înalte, cu săli aglomerate, construcţii monobloc blindate.
    Construcţiile de tip obişnuit vor avea stabilite şi precizate riscurile şi după caz, categoriile de pericol de incendiu respective clasele de periculozitate la depozite pentru fiecare destinaţie sau funcţiune pe care o cuprinde.
    8.1.2. Construcţiile de tip obişnuit cu funcţiuni mixte, pot fi de gradul I V
    de rezistenţă la foc, în condiţiile respectării corelaţiei admise între gradul de rezistenţă la foc asigurat, riscul (categoria) de pericol şi aria compartimentului de incendiu, în funcţie de încadrarea ansamblului construcţiei în clădire civilă (publică) ori de producţie şi / sau depozitare, conform prevederilorart.7.1.3 şi 7.1.4.
    8.1.3. Construcţiile de tip obişnuit pot fi amplasate independent, sau grupate ori comasate cu alte construcţii, în condiţiile stabilite în normativ şi încadrării în limitele admise ale compartimentelor de incendiu.
    8.1.4. Amplasarea faţă de vecinătăţi se realizează ia distanţele de siguranţă stabilite în art.2.2.2., sau se compartimentează prin pereţi antifoc, ori după caz, rezistenţi la foc.
    8.1.5. Prin conformarea construcţiilor obişnuite cu funcţiuni mixte, se va urmări dispunerea spaţiilor cu riscuri (categorii) mai periculoase în zone distincte şi cu măsurile de protecţie corespunzătoare astfel încât în caz de incendiu sa nu fie afectate arii mari construite, ori să pună în pericol obiecte învecinate sau ele să fie puse în pericol de vecinătăţi.
    8.1.6. Destinaţiile şi funcţiunile distincte şi independente dispuse în construcţie, se separă între ele prin elemente de construcţie verticale şi după caz, orizontale (pereţi, planşee), corespunzătoare riscurilor (categoriilor de pericol) de incendiu respective, Conform normativului.
    8.1.7. Construcţiile obişnuite cu funcţiuni mixte vor avea asigurate căi de evacuare în caz de incendiu corespunzător dimensionate, alcătuite şi realizate, potrivit prevederilor normativului.
    8.1.8. Echiparea şi dotarea cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor se realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate, având în vedere ansamblul construcţiei. Beneficiarii pot stabili echipări şi dotări cu astfel de instalaţii şi mijloace, după caz, şi în afară de domeniile obligatorii.
    8.1.9. Pentru asigurarea condiţiilor de intervenţie în caz de incendiu, construcţiile obişnuite vor avea prevăzute căi de acces, intervenţie şi salvare, conform prevederilor normativului, astfel încât sa fie posibil accesul autospecialelor de intervenţie cel puţin pe o latură a construcţiei.
    Construcţii înalte, foarte înalte, cu săli aglomerate, monobloc sau blindate
    8.1.10. Tipurile de construcţii cu funcţiuni mixte, pot fi clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, construcţii monobloc sau blindate.
    8.1.11. In construcţiile cu funcţiuni mixte, se pot dispune numai:
    a) diferite funcţiuni civile (publice) independente sau nu funcţional;
    b) funcţiuni civile (publice) şi unele activităţi de producţie şi/sau depozitare stabilite în normativ;
    c) diferite activităţi de producţie şi/sau depozitare.
    8.1.12. În clădirile civile (publice) înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, este admisă dispunerea numai a funcţiunilor civile (publice).
    Dispunerea în acestea a unor funcţiuni distincte de producţie şi/sau depozitare, este strict interzisă. Fac excepţie activităţile aferente funcţiunilor civile (publice) ce se încadrează în nivelele de risc (ateliere întreţinere, ediţie, depozitare, etc).
    8.1.13. În construcţiile de producţie şi/sau depozitare de tip monobloc, pot fi dispuse şi funcţiuni civile (publice), cu condiţia separării acestora în compartimente de incendiu distincte.
    8.1.14. Pentru fiecare tip de construcţie se vor asigura performanţele specifice stabilite în normativ, iar pentru diferitele funcţiuni se respectă condiţiile şi performanţele specifice acestora.
    8.1.15. La clădirile civile (publice) înalte, foarte înalte sau pentru săli aglomerate, nu se aplică prevederile art. 7.1.3. şi 7.1.4., clădirile respective fiind cu caractercivil (public).
    8.1.16. Diferitele funcţiuni independente din clădirile civile (publice) înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, se dispun în compartimente de incendiu separate cu pereţi şi planşee C0(CA1) rezistente la foc conform normativului.
    8.1.17. Pentru fiecare din acestea trebuie îndeplinite condiţiile de performanţă specifice, prevăzute în normativ.
    8.2. PERFORMANŢE ALE UNOR DESTINAŢII DIN CONSTRUCŢIILE CU
    FUNCŢIUNI MIXTE
    8.2.1. În construcţiile cu funcţiuni mixte pot fi dispuse funcţiuni civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, în cazurile şi condiţiile admise de normativ.
    8.2.2. Funcţiuni civile (publice) distincte care se pot dispune întro
    construcţie cu funcţiuni mixte, de reguiă, sunt cele pentru:
    a) locuinţe, administrative, turism, comerţ şi parcaje;
    b) adminstrative, comerţ, sănătate, turism şi parcaje;
    c) sănătate, locuinţe şi parcaje învăţământ, sport şi parcaje:
    d) cult, adminstrative, locuinţe şi parcaje.
    8.2.3. Funcţiunile civile (publice) şi de producţie şi/sau de depozitare admise într-o construcţie cu funcţiuni mixte, sunt cele cu destinaţii de locuinţe, administrative, comerţ şi parcaje, împreună cu activităţi de producţie şi/sau depozitare care se încadrează în categoriile C, D sau E (BE2, BE1 sau BE1 b) de pericol de incendiu.
    8.2.4. Dispunerea întro construcţie cu funcţiuni mixte numai a activităţilor de producţie şi/sau depozitare din categoriile A(BE3a),B (BE3b), C(BE2), D(BE1a) şi E(BE1b) de pericol de incendiu, este admisă în condiţiile şi cu măsurile de protecţie stabilite în normativ.
    Funcţiuni mixte civile (publice)
    8.2.5 Încăperile, spaţiile şi funcţiunile civile (publice) dispuse în construcţia cu funcţiuni mixte, vor avea stabilit şi precizat riscul de incendiu specific, determinat conform prevederilor art.2.1.1. la 2.1.3.
    8.2.6 În funcţie de riscul de incendiu şi densitatea sarcinii termice, fiecare funcţiune civilă (publică) distinctă se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee corespunzător alcătuite şi realizate, conform normativului.
    8.2.7 Prin conformarea construcţiei se va urmări dispunerea distinctă a funcţiunilor cu risc mare de incendiu, separânduse cu elemente de construcţie rezistente la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice din spaţiile respective şi prevederilor normativului, astfel încât să nu pună în pericol alte funcţiuni civile (publice) adiacente sau construcţia.
    8.2.8 De regulă, funcţiunile civile (publice) cu risc mare de incendiu nu trebuie dispuse sub spaţii cu aglomerări de persoane sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă sau justificată tehnic, se asigură măsuri de protecţie corespunzătoare.
    8.2.9 Construcţia cu funcţiuni mixte va avea asigurat gradul de rezistenţă la foc corespunzător îndeplinirii condiţiilor de corelaţie dintre acesta şi numărul de niveluri, aria construită şi capacitatea maximă simultană, conform normativului.
    8.2.10 La alcătuirea construcţiei şi a elementelor de construcţie a acesteia, se respectă condiţiile de performanţă stabilite în prezenta parte şi art. 2.3.1. la 2.3.60. ,precum şi cele specifice din partea a IIa a normativului.
    8.2.11. Funcţiunile civile (publice) dispuse în construcţie se separă între ele şi faţă de căile comune de circulaţie şi evacuare prin elemente rezistente la foc (pereţi, planşee), corespunzător destinaţiilor şi tipului de clădire.
    8.2.12. Prin dispunerea, alcătuirea şi realizarea elementelor de construcţie despărţitoare se va asigura limitarea propagării focului şi a fumului la spaţiile adiacente pe timpui normat, iar în cadrul funcţiunii se va împiedica propagarea uşoară a focului şi fumului pe arii mari.
    8.2.13. Separarea funcţiunilor diferite se realizează prin pereţi şi după caz, planşee rezistente la foc conform normativului, iar eventualele goluri de circulaţie sau funcţionale din acestea se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare.
    8.2.14. Prin modul de dispunere şi protecţie se vor limita posibilităţile de propagare a focului pe faţadele construcţiei, asigurânduse plinuri între golurile succesive din pereţii perimetraii deînchidere.
    8.2.15. Condiţiile de performanţă ale elemenetelor de limitare a propagării focului şi a fumului sunt cele stabilite în normativ (art.2.4.1.la2.4.52.).
    8.2.16. Spaţiile publice pentru parcarea autoturismelor se separă faţă de restul construcţiei cu funcţiuni mixte, prin pereţi şi planşee CO (CA1) cu rezistenţă la foc normată şi în care nu sunt admise decât g o lu r iie strict necesare c ircu laţiei funcţionale, protejate corespunzător cu elemente de închidere, potrivit prevederilor normativului.
    8.2.17. Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu din spaţiile cu săli aglomerate şi căile lor de evacuare, circulaţiile comune orizontale şi verticale, precum şi din depozitele de materiale sau substanţe combustibile, în situ aţiile stabilite în normativ, se asigură naturalorganizatsau mecanic,
    8.2.18. Sistemele de evacuare a fumului (desfumare) vor fi independente pentru spaţiile stabilite în normativ, iar canaleie şi ghenele acestora nu vor constitui căi de propagare a focului şi fumuluiîn construcţie.
    8.2.19. Realizarea unor sisteme comune de evacuare a fumului (desfumare) este admisă numai în cazurile şi condiţiile stabilite în normativ.
    8.2.20. Construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) pot avea căi de evacuare comune tuturor funcţiunilor civile, sau separate pentru una sau mai multe funcţiuni civile (publice) din clădire.
    8.2.21. Căile de evacuare vor fi dimensionate, dispuse, alcătuite şi realizate, conform prevederilor normativului, iar golurile funcţionale de acces la acestea se protejează corespunzător.
    8.2.22. La dimensionarea căilor de evacuare ale construcţiilor cu funcţiuni mixte civile (publice) se respectă prevederile specifice acestora.
    8.2.23. Prevederea instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor la construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice), precum şi la funcţiunile distincte ale acestora, se realizează potrivit prevederilor normativului şi ale reglementărilor tehnice de specialitate.
    8.2.24. Instalaţiile utilitare aferente vor respecta prevederile reglementărilor tehnice de specialitate, corespunzător destinaţiilor şi riscurilorde incendiu.
    8.2.25. Construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) vor avea asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare, astfel distribuite, alcătuite, marcate, echipate şi realizate, încât să permită intervenţia uşoarăîn cazde incendiu.
    8.2.26. Pe cât posibil, construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) trebuie să fie accesibile autospecialelor de intervenţie la toate faţadele, dar cel puţin la două.
    8.2.27. Căile de acces, intervenţie şi salvare aferente funcţiunilor civile (publice) destinate persoanelor care trebuie transportate cu targa, căruciorul, etc. vorfi dimensionate corespunzător.
    8.2.28. Construcţiile şi funcţiunile civile (publice) din acestea, se dotează cu mijloace de primă intervenţie corespunzătoare destinaţiei şi clasei de incendiu a acestora, potrivit prevederilor normativului.
    8.2.29. Construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) vor avea constituite servicii de pompieri atunci când aria desfăşurată a acestora estede 15.000m 2 sau mai mare.
    Funcţiuni mixte civile (publice) şi unele activităţi de producţie şi/sau depozitare
    8.2.30. Funcţiunile distincte, încăperile şi spaţiile acestora, admise în construcţia cu funcţiuni mixte conform prevederilor normativului, vor avea stabilite şi precizate riscurile, respective categoriile de pericol de incendiu, determinate conform prevederilor art.2.1.1. la 2.1.7. ale normativului.
    8.2.31. Corespunzător riscurilor şi categoriilor de pericol de incendiu stabilite şi a densităţii sarcinii termice, fiecare funcţiune distinctă se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee corespunzătoramplasate, alcătuite şi dimensionate.
    8.2.32. Prin conformarea construcţiei se asigură dispunerea distinctă a funcţiunilor periculoase sau cu risc mare de incendiu, separânduse cu elemente de construcţie corespunzător alcătuite şi dimensionate, conform normativului, astfel încât să nu pună în pericol alte funcţiuni sau construcţia.
    8.2.33. Se recomandă ca funcţiunile civile (publice) să fie dispuse în zone distincte ale nivelurilor construcţiei faţă de cele de producţie sau depozitare. Atunci când nu este posibil sau justificat tehnic, se vorasigura separări corespunzătoare.
    Nu se recomandă dispunerea funcţiunilor civile (publice) direct peste depozite de materiale sau substanţe combustibile cu clasa de periculozitate P4 sau P5 şi densitatea sarcinii termice mai mare de 840MJ/m 2 , iar atunci când nu este posibil, numai cu luarea măsurilor care să împiedice propagarea focului şi fumului (separări, protecţie cu copertine deasupra ferestrelor, echiparea cu in stalaţii automate de semnalizare şi stingere, etc).
    8.2.34. Construcţia cu funcţiuni mixte va avea asigurat gradul de rezistenţă la foc corespunzător îndeplinirii condiţiilor de corelaţie dintre acesta şi aria construită, numărul de niveluri, capacitatea maximă şi riscul (categoria) de incendiu, după caz, potrivit normativului, având în vedere modul în care este considerată construcţia potrivit art.7.1.3. şi 7.1.4.
    8.2.35. Construcţia şi elementele de construcţie aferente acesteia se alcătuiesc astfel încât să îndeplinească condiţiile de performanţă comune şi specifice stabilite în normativ.
    8.2.36. Diferitele funcţiuni distincte din construcţie se separă între ele şi faţă de căile comune de circulaţie şi evacuare, prin elemente de construcţie (pereţi, planşee) corespunzătoare prevederilor normativului.
    8.2.37. Elementele despărţitoare ale funcţiunilor, vor fi astfel dispuse, alcătuite şi realizate încât să asigure limitarea propagării focului şi a fumului în spaţiile alăturate, pe timpul normat, iar în cadrul fiecărei funcţiuni să împiedice propagarea focului şi a fumului pe arii mari.
    8.2.38. Golurile de circulaţie sau funcţionale din elementele de separare, se protejează cu elemente de închidere conform normativului, în funcţie de rolul acestora pentru siguranţa la foc.
    8.2.39. Elementele de construcţie prevăzute pentru limitarea propagării focului şi a fumului, se alcătuiesc şi realizează potrivit prevederilor art.2.4.1. la 2.4.52. precum şi a precizărilor din părţile II, III şi IV ale normativului.
    8.2.40. Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu se asigură corespunzător condiţiilor şi funcţiunilor dispuse în construcţie, (naturalorganiza sau mecanic) potrivit normativului.
    8.2.41. Evacuarea fumului (desfumarea) se realizează conform prevederilor normativului referitoare la aceasta (art.2.5. 1.la2.5.35.) fiind obligatorie prevederea unor sisteme independente pentru funcţiunile civile (publice) faţă de cele de producţie şi depozitare.
    8.2.42. Construcţiile pot avea căi de evacuare comune tuturor funcţiunilor distincte din acestea, sau separate pentru diferite funcţiuni.
    8.2.43. Căile de evacuare se dispun, alcătuiesc, dimensionează şi realizează conform prevederilor normativului potrivit funcţiunilor din construcţie astfel încât să îndeplinească nivelele de performanţă specifice.
    8.2.44. Prevederea şi realizarea instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor, vor corespunde funcţiunilor respective şi claselor de incendiu stabilite.
    8.2.45. La proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente, se respectă prevederile reglementărilor tehnice de specialitate, corespunzător destinaţiei, riscurilor şi pericolelor de incendiu, precum şi tipului construcţiei.
    8.2.46. Construcţiile vor avea asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare, astfel distribuite, alcătuite, marcate, echipate şi realizate încât să permită intervenţia uşoară în caz de incendiu.
    8.2.47. De regulă construcţiile trebuie să fie accesibile autospecialelor de intervenţie ale pompierilor la cel puţin două faţade, pe căi de circulaţie corespunzătoare.
    8.2.48. Funcţiunile distincte şi construcţiile se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare destinaţiei şi clasei de incendiu a acestora, potrivit normativului.
    8.2.49. Atunci când aria desfăşurată a construcţiilor se încadrează în limitele stabilite în normative pentru funcţiunile civile (publice) sau de producţie şi depozitare vor avea constituite servicii de pompieri.
    Funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare
    8.2.50. Funcţiunile distincte de producţie şi/sau depozitare din construcţiile cu funcţiuni mixte, vor avea determinate şi precizate categoriile de pericol de incendiu specifice, conform prevederilor art.2.1.4.la 2.1.7.
    8.2.51. Corespunzător categoriilor de pericol de incendiu stabilite, a destinaţiei şi densităţii sarcinii termice, fiecare funcţiune, inclusiv încăperi ale acesteia, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee corespunzător amplasate, alcătuite şi dimensionate conform normativului.
    8.2.52. Prin conformarea construcţiei se asigură dispunerea distinctă a funcţiunilor periculoase şi separarea acestora cu pereţi şi după caz cu planşee, astfel încât să nu pună în pericol alte funcţiuni sau construcţia.
    Spaţiile, încăperile şi funcţiunile cu pericol de explozie, categoriile A sau B (BE3a sau BE3b), pe cât posibil vo r f i dispuse la partea superioară a construcţiei. Atunci când nu este posibil sau ju s t if ic a t tehnic, se iau măsuri de protecţie şi separare corespunzătoare.
    8.2.53. Construcţia va avea asigurat gradul de rezistenţă la foc corespunzător îndeplinirii condiţiilor de corelaţie cu aria construită, categoria de pericol de incendiu şi numărul de niveluri.
    8.2.54. Elementele de construcţie şi construcţia în ansamblu, vor fi astfel alcătuite încât să îndeplinească condiţiile de comportare la foc specifice acestora.
    8.2.55. Funcţiunile distincte dispuse în construcţie, se separă între ele şi faţă de căile comune de circulaţie şi evacuare, prin pereţi şi planşee corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu, densităţii sarcinii termice şi a condiţiilor de încadrare în gradul de rezistenţă la foc.
    8.2.56. Prin dispunerea şi alcătuirea elementelor de construcţie despărţitoare, se va asigura limitarea propagării incendiilor la funcţiuni adiacente, precum şi pe arii mari ale funcţiunii respective.
    8.2.57. Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente corespunzătoare, în funcţie de categoria de pericol şi rolul elementului despărţitor.
    8.2.58. Elementele de construcţie prevăzute pentru limitarea propagării focului şi a fumului, se alcătuiesc şi realizează conform prevederilor normativului referitoare la construcţii de producţie şi/sau depozitare (art.2.4.1. la 2.4.52.).
    8.2.59. Este obligatorie asigurarea evacuării fumului (desfumare) din încăperile şi funcţiunile prevăzute în normativ, potrivit prevederilorart.2.5.1. la 2.5.35. şi a celor specifice.
    8.2.60. Evacuarea fumului (desfumarea) din încăperile de depozitare cu aria mai mare de 36m 2 , pentru materiale şi substanţe combustibile, se asigură independent.
    8.2.61. În situaţiile în care este obligatorie evacuarea fumului conform normativului, aceasta se poate realiza natural organizat sau mecanic.
    8.2.62. Construcţiile pot avea căi de evacuare comune tuturor fu nc ţiu n ilo r sau distincte pentru una sau mai multe fu ncţiu ni.
    8.2.63. Căile de evacuare se dispun,alcătuiesc şi dimensionează corespunzător categoriilor de pericol de incendiu şi destinaţiilor respective, asigurânduse separarea lor prin elemente de construcţie corespunzătoare.
    8.2.64. Construcţiile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi s ti n g er e a i n c e nd i i lo r conform reglementărilor teh nice de specialitate.
    8.2.65. Instalaţiile utilitare aferente se proiectează şi realizează conform reglementărilor specifice, în funcţie de categoriile de pericol stabilite şi destinaţii.
    8.2.66. Se asigură căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu, potrivit prevederilor normativului referitoare la construcţii de producţie şi/sau depozitare, astfel încât să permită intervenţia uşoară, în special la funcţiunile cu pericol mare de incendiu.
    8.2.67. Pentru accesul autospecialelor de intervenţie se asigură căi de circulaţie conform normativului, astfel încât intervenţia să fie posibilă pe cel puţin două laturi ale construcţiei.
    8.2.68. Construcţiile şi funcţiunile distincte se dotează cu mijloace tehnice de stingere, în funcţie de pericol şi clasele de incendiu ale acestora, conform normativului.
    8.2.69. Construcţiile cu funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare, vor avea constituite servicii de pompieri conform prevederilor normativului şi ale reglementărilor de specialitate.
    C U P R I N S
    PARTEA lA
    PREVEDERI COMUNE TUTUROR CONSTRUCŢIILOR
    CAP.1GENERALITĂŢI
    1.1. SCOP, DOMENIU DE APLICARE
    1.2. TERMINOLOGIE CLASIFICĂRI
    CAP.2 CONDIŢII
    GENERALE DE PERFORMANŢĂ A CONSTRUCŢIILOR.
    2.1. RISCURI DE INCENDIU Şl GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC
    Risc de incendiu
    Grade de rezistenţă la foc
    2.2.AMPLASAREA CONSTRUCŢIILOR Şl CONFORMAREA LOR LA FOC
    Amplasare
    Conformare la foc
    2.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    Dispoziţii generale
    Plafoane suspendate
    Galerii, canale
    Coşuri, tuburi
    Ascensoare
    Finisaje
    Pereţi cortină
    Casa scării
    Atrium
    Încăperi de depozitare
    Încăperi pentru instalaţii utilitare
    2.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI
    Dispoziţii generale
    Elemente antifoc şi protecţia golurilor din acestea
    • Pereţi antifoc (AF)
    • Uşi, obloane, cortine antifoc
    • Încăperi tampon antifoc
    • Tamburi deschişi antifoc
    • Planşee antifoc
    Elemente rezistente la foc şi protecţia golurilor (RF)
    • Pereţi şi protecţia golurilor
    • Planşee şi protecţia golurilor
    Elemente etanşe la foc (EF)
    2.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE) Şl GAZE FIERBINŢI
    Dispoziţii generale
    Evacuarea fumului(desfumare)
    • Desfumare prin tiraj natural organizat
    • Desfumare mecanică
    • Condiţii specifice de desfumare
    Case de scări închise
    Circulaţii comune orizontale închise
    Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi
    2.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    Dispoziţii generale
    Număr căi de evacuare
    Alcătuirea căilor de evacuare
    Scări interioare
    Scări exterioare deschise
    Terase şi curţi interioare
    Dimensionarea căilor de evacuare
    • Criterii de calcul
    • Determinarea fluxurilor de evacuare
    • Gabaritelecăilorde evacuare
    • Timpul de evacuare
    Marcarea căilor de evacuare
    2.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE ŞI STINGERE A INCENDIILOR.
    2.8. I N S T A L A Ţ I I U T I L I T A R E A F E R E N T E CONSTRUCŢIILOR
    2.9. CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE SI SALVARE
    2.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE Şl SERVICIUL DE POMPIERI
    PARTEAAIIA
    CLĂDIRICIVILE (PUBLICE)
    CAP.3 PERFORMANTE
    COMUNE CLĂDIRILOR CIVILE (PUBLICE
    3.1. RISCURI DE INCENDIU Şl GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC
    Riscuri de incendiu
    Grade de rezistenţă la foc
    3.2. AMPLASARE Şl CONFORMARE LA FOC
    Amplasare
    Conformare la foc
    3.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    3.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI
    3.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE)Şl GAZE FIERBINŢI
    3.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    3.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
    3.8. INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE CLĂDIRILOR CIVILIE (PUBLICE)
    3.9. CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE
    3.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE ŞI SERVICIUL DE POMPIERI
    CAP.4 PERFORMANŢE SPECIFICE UNOR CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE)
    4.1. PERFORMANŢE ALE UNOR TIPURI DE CLĂDIRI CIVILE (PUBLICE)
    Clădiri înalte şi foarte înalte
    Clădiri cu săli aglomerate
    Clădiri subterane
    4.2. PERFORMANŢE ALE UNOR FUNCŢIUNI (DESTINAŢII)
    Clădiri de locuit
    Clădiri administrative
    Clădiri pentru comerţ
    Clădiri pentru sănătate
    Clădiri pentru cultură
    Clădiri deînvăţământ
    Clădiri pentru turism
    Clădiri de cult
    Clădiri de sport
    4.3. PERFORMANŢE PROPRII UNOR AMENAJĂRI Şl CLĂDIRI
    Amenajări în aer liber
    Campinguri
    Clădiri montane
    Parcaje pentru autoturisme
    PARTEA A IIIA
    CONSTRUCŢII DE PRODUCŢIE ŞI/SAU DEPOZITARE
    CAP.5 P
    E R F O R M A N Ţ E C O M U N E C ONSTRUCŢIILOR DE
    PRODUCŢIE ŞI/SAU DEPOZITARE
    5.1. CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU Şl GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC
    Categorii de pericol de incendiu
    Grade de rezistenţă la foc
    5.2. AMPLASARE Şl CONFORMARE LA FOC
    Amplasare
    Conformare la foc
    5.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    5.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI
    5.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE)
    5.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    5.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
    5.8. I N S T A L A Ţ I I U T I L I T A R E A F E R E N T E CONSTRUCŢIILOR
    5.9. CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE
    5.10. DOTAREA CU MIJLOACE TEHNICE DE STINGERE A INCENDIILOR Şl
    SERVICIUL DE POMPIERI
    CAP.6 – PERFORMANTE S P E C I F I C E CONSTRUCŢIILOR DE PRODUCŢIE
    ŞI/SAU DEPOZITARE
    6.1. PERFORMANŢE ALE TIPURILOR DE CONSTRUCŢII DE PRODUCŢIE
    ŞI/SAU DEPOZITARE
    Construcţii de tip obişnuit
    Construcţii monobloc
    Construcţii blindate
    6.2. PERFORMANŢE ALE CONSTRUCŢIILOR DE DEPOZITARE
    Prevederi comune
    Depozite închise
    Depozite deschise
    PARTEA A IVA
    CONSTRUCŢII CU FUNCŢIUNI MIXTE
    CAP.7 – P E R F O R M A N T E C O M U N E CONSTRUCŢIILOR CU
    FUNCŢIUNI MIXTE
    7.1. RISCURI Şl CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU, GRADE DE
    REZISTENŢĂ LA FOC
    Riscuri şi categorii de pericol de incendiu
    Grade de rezistenţă la foc
    7.2. AMPLASARE Şl CONFORMARE LA FOC
    Amplasare
    Conformare la foc
    7.3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
    7.4. LIMITAREA PROPAGĂRII FOCULUI Şl A FUMULUI
    7.5. EVACUARE FUM (DESFUMARE)
    7.6. CĂI DE EVACUARE ÎN CAZ DE INCENDIU
    7.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
    7.8. INSTALAŢII UTILITARE AFERENTE
    7.9. CĂI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE
    7.10. DOTAREA CU MIJLOACE DE INTERVENŢIE Şl SERVICIUL DE POMPIERI
    CAP.8 – P E R F O R M A N Ţ E S P E C I F I C E CONSTRUCŢIILOR CU FUNCŢIUNI MIXTE
    8.1. PERFORMANŢE ALE TIPURILOR DE CONSTRUCŢII CU FUNCŢIUNI MIXTE
    Construcţii de tip obişnuit
    Construcţii înalte, foarte înalte, cu săli aglomerate, monobloc sau blindate
    8.2. PERFORMANŢE ALE UNOR DESTINAŢII DIN CONSTRUCŢIILE CU FUNCŢIUNI MIXTE
    Funcţiuni mixte civile (publice)
    Funcţiuni mixte civile (publice) şi unele activităţi de producţie şi/sau depozitare
    Funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare
    INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE, PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE
    IN CONSTRUCŢII
    Biroul executiv
    DECIZIA Nr. 45 din 30.12.1989
    PENTRU APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE PROVIZORII PRIVIND
    REALIZAREA PROTECŢIEI LA FOC CU AZBESTOSPRAY ŞI AZBESTOSPRAY CU PERLIT A STRUCTURILOR METALICE DE REZISTENŢĂ” INDICATIV NP 5989
    Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii;
    Avînd în vedere prevederile art. 5, litera „d” din Decretul nr. 170/1976, cît şi avizul CTEICCPDC nr. 86 din 10 martie 1989;
    În temeiul Decretului nr. 170/1976, modificat prin Decretul nr. 31/1983, privind organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, cît şi a Legii nr. 5/1978, emite următoarea
    DECIZIE:
    1. Se aprobă „Instrucţiunile tehnice provizorii privind realizarea, protecţiei la foc cu azbestospray şi azbestospray cu perlit a structurilor metalice de rezistenţă” avînd indicativul NP 5989.
    2. Instrucţiunile tehnice provizorii de la pct. 1 intră în vigoare la. data publicării în
    Buletinul construcţiilor şi au valabilitate pînă la data de 31 decembrie 1991.
    PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV
    DIRECTOR GENERAL,
    dr. arh. GHEORGHE POLIZU
    INSTRUCŢIUNI TEHNICE PROVIZORII
    PRIVIND REALIZAREA , PROTECŢIE DE FOC
    CU AZBESTOSPRAY ŞT AZBESTOSPBAY
    CU PERLIT A STRUCTURILOR METALICE
    DE REZISTENŢA, INDICATIV NP 5989
    Elaborate de:
    INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII
    ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR INCERC
    Director adj. ştiinţific: dr. ing. R. Constantinescu
    Şef laborator: ing. M. Păun
    Şef staţie la cercetări foc: dr. ing. D. V. Dumitrescu
    Elaborator: ing: F. Vasilache
    Responsabil din partea
    I.C.C.P.D.C: arh. B. Vancea
    Indicativ
    NP 59/89
    INSTRUCŢIUNI TEHNICE PROVIZORII PRIVIND
    REALIZAREA PROTECŢIEI LA FOC CU
    AZBESTOSPRAY ŞI AZBEST0SPRAY CU PERLIT A
    STRUCTURILOR METALICE DE REZISTENTĂ
    Completează
    P 11883
    1. PREVEDERI GENERALE
    l.l. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la compoziţia, modul de punere în operă şi performanţele produselor azbestospray şi azbestospray cu perlit destinate protecţiei la foc a structurilor metalice în scopul urmăririi limitei de rezistenţă la foc a acestora.
    1.2. Protecţiile la foc denumite ,,azbestospray” şi „azbestospray cu perlit” sînt depuneri sub formă de tencuială stropită a unui amestec făcînd parte din sistemul cimentazbestperlitapă, aplicate prin intermediul unor amorse pe metalul sablat şi tratat anticoroziv în mod corespunzător.
    1.3. Protecţiile la foc azbestospray şi azbestospray cu perlit se pot aplica atît la construcţii metalice noi cît şi la cele existente, cu condiţia pregătirii corespunzătoare a suprafeţei metalice.
    În cazul structurilor metalice noi, proiectantul va prevedea în documentaţie obligativitatea livrării de către uzina furnizoare a profilelor metalice sablate şi protejate anticoroziv în mod corespunzător.
    1.4. Protecţiile de tip azbestospray şi azbestospray cu perlit se aplică numai la structurile metalice aflate în incinte închise.
    1.5. Funcţie de domeniul de utilizare proiectantul va stabilil diferenţiat, grosimea protecţiei, în concordanţă cu prebili instrucţiuni şi cu prevederile „Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului” P 11883
    precum şi a altor norme specifice.
    Elaborat de:
    INSTITUTUL DE CERCETĂRI
    PENTRU CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA
    CONSTRUCŢIILOR
    Aprobat de ICCPDC decizia nr. 45 din
    30.XII.1989
    2. MATERIALE ŞI UTILAJE
    2.1. La pregătirea amorsei şi a protecţiilor propriuzise
    se folosesc următoarele materiale:
    — ciment Pa 35, conform STAS 150078;
    — azbest crisotilic de Orşova sub formă de fulgi cal. II, conform STAS 331575;
    — latex natural, concentraţie 60%, din import;
    — cazeină tehnică tip cheag sau acidă complet solubilă în NH3 1,5%, conform NTR 149479
    — Comb. de Industrializare a laptelui Bistriţa Năsăud;
    — amoniac tehnic, soluţie conţinînd 25% NH3, conform STAS 44284;
    — perlil expandat, conform N T R 9075/80 Staţia
    pilot Buftea a CMC;
    — sîrmă trasă Ø3 mm, conform STAS 88980;
    — plasă de sîrmă tip AZ 19 X 0,5, conform STAS 254282.
    2.2. Aplicarea protecţiei pe suprafaţa elementelor metalice se realizează cu pistolul de
    aplicat tencuieli stropite tip „6 Martie” Timişoara
    sau tip AGRE.
    3. CONDIŢII DE PREGĂTIRE A APLICĂRII
    3.1. Înainte de începerea aplicării protecţiei to ate elementele structurii metalice de rezistenţă vor fi puse în operă.
    3.2. Suprafeţele pe care urmează să se aplice protecţia la foc trebuie să fie protejate astfel încît să fie ferite de acţiunea apei, înainte, în timpul şi după aplicarea protecţiei la foc.
    3.3. Suprafeţele înconjurătoare vor fi delimitate şi protejate în scopul de a. evita deteriorarea şi murdărirea lor în timpul aplicării protecţiei de tip azbestospray sau azbestospray cu perlit.
    3.4. Înainte de începerea aplicării protecţiei la foc elementele metalice trebuie să fie protejate anticoroziv pe şantier sau la producător, continuu şi uniform, cu două straturi de grund G 40450 aplicate cu pistolul şi 3 straturi de grund G 7356 aplicate cu pensula, peste metalul sablat pînă la gradul de curăţire 2, conform STAS 10.166/177.
    3.5. Eventualele deteriorări ale protecţiei anticorozive, cum ar fi jupuirile şi desprinderile zonale, vor fi curăţate prin periere cu peria de sîrmă şi smirgheluire după care se reface protecţia menţionată la pct. 1.2.
    3.6. Pentru grosimi ale protecţiei la foc mai mari de 30 mm, este necesară armarea. Pentru aceasta se sudează bucăţi de sîrmă Ø3 mm astfel încît plasa de armare să poată fi fixată.
    3.7. Zonele de protecţie anticorozivă arsă datorită sudurii se vor trata ca la pct. 3.5.
    3.8. Toate suprafeţele care urmează să fie acoperite cu protecţie vor fi desprăfuite şi degresate cu whitespirit pentru îndepărtarea eventualelor substanţe grase care pot împiedica o bună aderenţă.
    4. PREPARAREA AMORSEI ŞI A MATERIALELOR DE PROTECŢIE
    4.1. Preparea amorsei se face după următoarea reţetă exprimată în părţi de greutate:
    Primul strat:
    — latex natural 25 părţi
    — stabilizator 8 părţi
    — ciment 42 părţi
    — apă 25 părţi
    Al doilea strat:
    — latex natural 25 părţi
    — stabilizator 8 părţi
    — ciment 40 părţi
    — azbest 2 părţi
    — apă 25 părţi
    4.2. Stabilizatorul se realizează din cazeină, amoniac şi apă în proporţiile 14:1,5:84,5 (părţi în greutate).
    După o înmuiere a cazeinei în apă timp de minimum 6 ore, se adaugă sub agitare, timp de îticu 2 ore, amoniacul.
    Operaţia se efectuează în vase emailate, cu amestecător de lemn. Pentru dizolvarea
    completă a cazeinei, amestecul se păstrează pînă a doua zi.
    4.3. La prepararea amorsei trebuie să se respecte următoarea succesiune a operaţiilor: seamestecă latexul cu stabilizatorul, apoi se adaugă pasta realizată prin amestecarea apei cu cimentul şi respectiv azbestul.
    4.4. Pregătirea materialului pentru realizarea protecţiei de tip azbestospray se face respectînd următoarea reţetă, în greutate:
    — azbest 40 părţi
    — ciment 20 părţi
    — apă 40 părţi
    4.5. Pregătirea materialului pentru realizarea protecţiei de azbestospray cu perlit se face după următoarea reţetă, în greutate:
    — azbest 10 părţi
    — perlit 25 părţi
    — ciment 25 părţi
    — apă 50 părţi
    4.6. Înainte de dozare este necesar ca cimentul, azbestul şi perlitul să fie cernute prin sita cu ochiurile de 4 mm, pentru a evita înfundarea dispozitivului de aplicare.
    5. APLICAREA PROTECŢIEI PE ELEMENTELE METALICE
    5.1. Aplicarea amorsei se va începe numai dacă operaţiile de la cap. 3 au fost complet şi corect executate.
    5.2. Pe toată durata lucrărilor de aplicare precum şi 28 zile după terminarea aplicării, temperatura mediului ambiant trebuie să fie +5° … +40 o C, iar umiditatea max. 85%.
    5.3. Aplicarea amorsei se va face cu pensula, în două. straturi pregătite ca la pct. 4.1 , al doilea strat dînduse numai după uscarea completă a primului, dar nu mai tîrziu de 4 ore.
    5.4. Imediat după uscarea completă a celui deal doilea strat de amorsa se va începe aplicarea protecţiei propriuzise.
    5.5. Protecţia de tip azbestospray precum şi cea de azbestospray cu perlit. se va aplica prin pulverizare cu pistolul de aplicat tencuieli stropite tip AGRE sau tip „6 Martie” Timişoara.
    5.6. Primul strat de protecţie va fi de 23 mm grosime şi se va aplica de la o distanţă de 200—300 mm faţă de suprafaţa de protejat.
    5.7. In continuare, aplicarea se va face de la distanţa de 700—800 mm, în treceri successive de 2—3 mm, însumînd 6—8 mm grosime. Interuperile, la realizarea stratului de 6—8 mm nu vor fi mai mari de 10— 15 minute, pentru a evita stratificarea materialului depus.
    5.8. În cazul grosimilor de protecţie mai mari de 30 mm, cînd grosimea de strat depus a ajuns la o grosime de 20 mm se va efectua armarea, la 24 ore de la aplicarea ultimului strat.
    După pozarea plasei de sîrmă se vor îndoi cu grijă bucăţile de sîrmă sudate, astfel ca plasa să fie bine fixată, după care se va continua aplicarea materialului de protecţie, în straturi succesive, conform pct. 5.7.
    5.9 Realizarea grosimii toatale se va face în straturi succesive de cîte 6—8 mm, între straturi lăsînduse un interval de timp de min. 4 ore şi max. 48 ore, pentru uscarea superficială a stratului anterior.
    5.10 În cazul în care timpul de 48 ore a fost în mod excepţional d ep ăş it, se vor cu r ăţ a c u aer comprimat suprafeţele pentru indepărtarea prafului şi se vor aplica cele două straturi de amorsă pregătite ca la pct. 4.1, după care se va continua aplicarea straturilor de protecţie propriuzisă.
    5.11. După uscarea, completă a protecţiei (cca 30 zile), se va aplica pe suprafaţa acestora email perclor vinil seria S 4030, în 3 straturi, aplicate cu pistolul la interval de 1 oră între ele.
    5.12. În cazul apariţiei fisurilor după uscare, sau a unor desprinderi de material din cauza unor eventuale şocuri mecanice în exploatare, zonele respective se vor pensula cu amorsa şi se vor repara cu material de protecţie.
    6. PERFORMANŢE TEHNICE
    6.1. Cele două materiale de protecţie — azbestospray şi azbestospray cu perlit — asigură creşterealimitei de rezistenţă la foc a structurilor metalice de la cca 15 minute la valori de pînă la 3 ore în cazul azbestosprayului şi pînă la 2 ore în cazul azbestosprayului cu perlit.
    Limita de rezistenţă la foc ce se poate obţine prin protecţia fermelor, grinzilor şi panelor, cu diferite grosimi din aceste două tipuri de materiale, se prezintă informativ în tabelul următor:
    Limita de rezistenţă la loc 1 h
    45 min 1 h 1 h
    30 min 2 h 3 h
    grosimea protecţiei de
    azbestospray (mm)
    8 14 23 30 40
    grosimea protecţiei de
    azbestospray cu perlit (mm) 10 20 30 40 7.
    CONTROLUL REALIZĂRII LUCRĂRII
    7.1. Înainte de începerea lucrărilor de aplicare a protecţiei se va verifica pregătirea suprafeţelor metalice care urmează să fie protejate aşa cum este specificat la cap. 3.
    7.2. Toate materialele vor fi însoţite de certificate de calitate, iar în caz de dubiu se vor efectua determinările respective în laboratoare de specialitate.
    7.3.Se va controla execuţia corectă a lucrărilor privind aplicarea straturilor de amorsă şi a straturilor de material de protecţie, în conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice (reţetă, grosime de strat, temperatură şi umiditatea mediului ambiant, timpul scurs între aplicarea straturilor succesive).
    7.4. Se va acorda o atenţie deosebită respectării grosimii de strat aplicat, făcînduse controale zilnice. La realizarea grosimii totale se admit toleranţe de + 1 mm pentru fiecare 10 mm de material de protecţie.
    7.5. Concomitent cu aplicarea protecţiei se realizează probe martor pentru determinarea densităţii protecţiei, care în condiţiile unui dozaj şi a unei aplicări corecte trebuie să fie de 1 300
    ± 50 kg/m 3 pentru azbestospray şi 740 ± 25 kg/m 3 pentru azbestospray cu perlit.
    8. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ŞI PSI
    8.1. La executarea lucrărilor de aplicare a protecţiei se vor respecta prevederile din următoarele reglementări:
    — Norme republicane de protecţie a muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu ordinele nr. 34/1975 respectiv nr. 60/1975;
    — Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţii montaj, aprobate de MCInd. Cu ordinul nr. 1233/D 1980;
    — Norme generale de protecţie contra incendiilor, aprobate prin Decretul nr. 290/1977;
    — Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului, indicativ P 11883;
    — Norme de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate de M.C. Ind cu ordinul nr. 742/D 1981.

    Please contact the author for suggestions or further informations: architects.co@gmail.com;
    falldraw
    home
    table of content
    all sites

    MORE INFORMATION ON MY OTHER SITES:

    architecture, literature, essays, philosophy, biographies
    ►→ united architects;
    ►→ united architects – legislaţie;
    ►→ united architects – legislaţie 2;
    ►→ united architects – legislaţie 3;
    ►→ united architects – legislaţie 4;
    ►→ united architects – essays;
    ►→ united architects – writings;
    ►→ united architects – biographies;
    ►→ united arhitects – great architects;
    ►→ united architects music;
    ►→ united architects – poetry;
    ►→ united architects – art;
    ►→ united architects – essays, philosophy;
    (and counting)

    (motor căutare: case tipizate, proiect, arhitectura, iasi, proiectare, schite, planuri, locuinte, civile, case, iaşi, arhitect, inginer, structură, rezistenta, lemn, căutare: proiect, arhitectura, iasi, proiectare, schite, planuri, locuinte, civile, case, iaşi, arhitect, inginer, structură, rezistenta, lemn, casă, proiect, planuri, schiţă, structurist, instalator, proiectant, locuinţă, cărămidă, blocuri ceramice, goluri, verticale, orizontale, cortină, b.a. beton armat, lemn, panouri, prefabricate, sandwich, stratificat, hală, spaţiu comercial, servicii, vacanţă, pensiune, cabană, hotel, sediu, bisericească, bar, spălătorie, fermă, seră, agricolă, fezabilitate, magazin, servicii, ridicare topo, topometrică, topografică, cadastru, studiu geo, geotehnic, expertiză, instalaţii, electrice, sanitare, termice, amenajare, design, mobilare, echipare, echipamente, demolare, mansardare, extindere, aviz, autorizaţie, documentaţie, memoriu, parte, scrisă, desenată, faza, dde. detalii, pac, primărie, regie, urbanism, general, zonal, inspecţie, firmă, birou, caut) (prahova, ploieşti, iaşi, paşcani, dolj, craiova, constanţa, mangalia, bacău, cluj, suceava, vatra dornei, câmpulung, timiş, timişoara, argeş, piteşti, galaţi, bihor, oradea, braşov, mureş, neamţ, dâmboviţa, maramureş, baia, satu mare, buzău, olt, hunedoara, arad, vaslui, bârlad, botoşani, teleorman, sibiu, vâlcea, vrancea, gorj, alba, brăila, satu mare, caraş-severin, harghita, călăraşi, bistriţa-năsăud, mehedinţi, ilfov, giurgiu, ialomiţa, tulcea, sălaj, covasna)
    free counters

2 Comments

  1. Mircea said,

    Recent am avut vizita pompierilor la o sala de intruniri unde sunt cam 100 prezenti la o intrunire si ni sa spus ca scaunele trebuie prinse in gresie.Ne-au scris art.4.1.45. din normativ P 118-99. Pe baza aceasta au dat si amenda. Acum aflu ca conform acelui articol nu este obligatoriu prinderea scaunelor de gresie. Ma intreb atunci este corect ce au facut.

  2. danmihalache said,

    “Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor” Indicativ P118/99, 4.1.45. Pentru asigurarea evacuării rapide şi fără accidente a publicului, în sălile aglomerate,
    scaunele, băncile şi în general mobilierul, se fixează de pardoseală, astfel încât să nu fie răsturnate
    în caz de panică. Fac excepţie lojiile, în care se admit maximum 12 scaune mobile, precum şi
    expoziţiile şi saloanele de dans, în care se recomandă solidarizarea lor pe pachete (fără fixare de
    pardoseală).
    La sălile de întruniri cu o capacitate de maximum 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi
    nefixate de pardoseală, cu condiţia solidarizării între ele pe pachete de minimum trei rânduri.
    La sălile polivalente se recomandă ca scaunele să fie legate rigid între ele pe şiruri şi
    rânduri.
    Fiecare şir sau rând trebuie fixat solid la cele două capete, de pardoseală ori pereţi, sau
    prins solidar de celelalte rânduri astfel încât să devină un pachet.
    În toate situaţiile, barele de fixare perpendiculare pe rânduri şi aplicate la nivelul pardoselii
    vor avea cel mult 20 mm grosime, iar profilul rotunjit.

    Puteau avea dreptate, daca sala ar fi fost in categoria “sali aglomerate”; dar iata ce spune P18:
    “1.2.48. Sală aglomerată :
    (categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) încăpere
    sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau
    neprotejate), în care suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4m 2 şi în care se pot
    întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru
    expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci, etc). Când sunt situate la
    parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.”

    Pompierii stiu sau nu stiu sa stinga focul (mai ales daca e foarte mic, d.e. un chibrit) dar nu le cereti sa stie legislatie, aveti pretentii exagerate de la ei…
    Multa bafta,
    Dan M

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s